Side, Aspendos, Myra marturii grandioase ale istoriei antice

TIPĂREȘTE

Atunci cand ma gandesc unde sa-mi petrec urmatoarea vacanta, intotdeauna iau in calcul cat de multe “antichitati” se pot vizita in acele locuri. Asa am procedat si pentru anul acesta, cand eu si sotul meu am hotarat ca Side este locul ideal pentru ceea ce ne dorim, desi review-ul Magdalenei ne-a influentat intr-o buna masura, chiar daca vizita ei a fost una scurta, de o zi, venind din Alanya.

Am plecat cu masina personala spre Side, regiunea Antalya, strabatand 1.600 km (2 zile) cu o noapte intermediara (si la dus si la intors) in mica si frumoasa statiune de la Marea Egee, numita Kucukkuyu. Am petrecut doua saptamani de vis in aceasta statiune minunata care pare ireala, sau eventual desprinsa dintr-un décor de film, cu cladiri construite din carton, de a caror veridicitate te indoiesti si ai vrea tot timpul sa le atingi si sa te ciupesti pentru a te putea convinge ca sunt autentice. De aceea, am ales un hotel de trei stele situat aproape de centrul istoric, asa incat in fiecare zi aveam posibilitatea sa ne plimbam printre coloane de marmura care, inca, mai formeaza alei, sau sunt prabusite si ziduri groase de piatra care delimitau pe vremuri cetatea.

Asa cum s-a mai spus, Side este o peninsula cu latimea de 300-400 m in care se intrepatrund deopotriva, in mod ciudat, dovezile trecutului indepartat, practic un muzeu in aer liber, si cele ale contemporaneitatii in care traim, cu strazi asfaltate strabatute de masini de tot felul, cladiri actuale cu destinatie de magazine, cateva hoteluri mai mici, etc. Asa se face ca te plimbi pe jos sau cu taxi-ul pe sosea asfaltata cu trotuare, dar in stanga si-n dreapta “te lovesti” la tot pasul de coloane de marmura antic inscriptionate, vestigii, intri pe poarta cetatii (arcul de trimf) si de acolo dai de restaurante construite in vremurile noastre, unele chiar folosindu-se de vechile ziduri de imprejmuire ale cetatii, alte constructii noi, rupte din vremuri actuale. Oricum, aerul respirat este un amalgam de vechi si foarte vechi care te indeamna la imaginatie, si facand exercitii de acest gen, poti afla cum arata orasul antic si cum decurgeau zilele lui, cum se desfasurau toate activitatile de aici: comertul cu sclavi si marfuri, lupte de gladiatori sau animale, s. a. m. d.

Nu voi mai descrie toate “elementele”vechii cetati pentru ca Magdalena le-a detaliat foarte bine in review-ul sau, doar pot sa spun ca aproape in fiecare zi din cele in care am stat in statiune (lucru pe care l-am considerat o mare favoare) ne incarcam bateriile fie la Templele lui Apollo si al Atenei, fie la Amfiteatrul antic, la Templul lui Dionysos, la Spitalul Bizantin, Fantana Monumentala a Nimfelor, Baile, Agora, fie pe Strada Colonadelor, Monumentul lui Vespasian (Fantana Monumentala).

Ca sa ramanem in nota predominanta a excursiei, aceea de a “descoperi” vestigiile antice din zona, am vizitat sit-urile arheologice de la Aspendos, Seleukia si Myra, acesta din urma combinat cu locul celui ce a devenit Sfantul Nicolae, la inceput fiind episcop in acea zona.

Aspendos-ul este, intr-adevar, magnific, insa pe cat de bine conservat este amfiteatrul (vorba umbla ca cel mai bine din lume), pe atat arata de rau restul sit-ului, cu exceptia apeductelor romane care sunt in stare destul de buna. Am “batut” tot arealul in lung si-n lat, insa nimic nu m-a impresionat mai mult decat amfiteatrul, restul “pietroaielor” parandu-mi firesti pentru un oras antic. Amfiteatrul reprezinta, practic, totul, din 14 iunie acesta urma sa gazduiasca spectacole de balet si opera clasica (pe 14 iunie era programat Turandot de Puccini). Celebru pentru acustica sa fara egal, el a fost construit in jurul anilor 150 d. Hr. de catre arhitectul grec Zenon in timpul domniei imparatului roman Marcus-Aurelius (161-180). Insa, orasul antic Aspendos din regiunea Pamphilia a fost fondat in jurul anului 1.000 i. Hr. de catre greci, iar in secolul al V-lea i. Hr. a devenit cel mai important oras din zona. Pe rand au urmat dominatiile lyciana (546 i. Hr.) si persana, ca mai apoi Alexandru cel Mare sa intre in Aspendos in 333 i. Hr., iar in anul 190 i. Hr. orasul a fost predat romanilor, urmand ca, spre sfarsitul perioadei romane, orasul sa inceapa un declin care a continuat pe tot parcursul perioadei bizantine. In apropierea amfiteatrului stau ramasitele unei bazilici, stadionul, agora, nymphaeum si celebrele apeducte romane (≈15 km, unele la inaltime de 850 m), iar podul roman construit peste raul Eurymedon a fost reconstruit abia in secolul al XIII-lea. Acest rau (navigabil in timpurile stravechi), alimenta cetatea cu apa care era transportata prin apeducte si se spune ca el a secat in perioada antichitatii ducand la decaderea orasului.

Vizita la Seleukeia (Lyrbe), situata la distanta de 23 km de Manavgat, a fost o adevarata aventura dupa ce ne-am angajat pe un drum secundar de piatra marcat cu indicator maro (doar pentru directie, nu si pentru numarul de km ramasi pana acolo) catre aceasta cetate a carei vechime se pierde in negura timpului. Dupa un drum destul de lung care, treptat, a devenit din ce in ce mai greu, prin munte, pustietate (nici tipenie de om) si paduri de pini, cu piatra din ce in ce mai ascutita, am abandonat masina cu gandul ca, daca mai facem cativa pasi pe jos, poate dam de fosta cetate. Si asa a fost, dupa cateva sute de metri de drum anevoios, au aparut primii pinteni din ramasitele zidurilor de aparare ale cetatii, iar dupa un deal destul de inalt am ramas extaziati in fata cetatii ce ni s-a deschis, exact ca-ntr-un film de cinema. Lyrbe a constituit, din ce ma informasem cu privire la ea, un oras antic din Pamphilia intemeiat cu mult inainte de perioada elenistica sau romana, in secolul al III-lea i. Hr. de conducatorul Nicator Seleuc. Sit-ul a fost descoperit in anii 70 ai secolului trecut de arheologi istanbulezi si cele mai valoroase piese ale acestuia sunt o statuie de bronz a lui Apollo aflata acum in muzeul din Antalya si un mozaic de Orfeu. Cetatea lasa sa se inteleaga ca fiecare epoca ce a trecut peste ea a lasat urme: perioada romana cu Agora specifica largita pentru diverse activitati (comert, in special), cea bizantina cu bazilica cu pronaos, dar si perioada initiala cu bogatia sa din care au mai ramas si acum bai de marmura masiva.

Am parasit vechea asezare dupa ce ne-am intalnit cu un tanar “antalyot” care venise cu scuterul sa viziteze ruinele si dupa ce ne-am incarcat cu multa energie pozitiva ca eforturile noastre de a o gasi au fost incununate si ca ce descoperiseram era mult mai frumos decat ne imaginaseram.

A urmat, apoi, sit-ul arheologic de la Myra (astazi Demre), fosta cetate lyciana, ale carei ruine acoperite in mare parte de aluviuni, sunt si astazi obiect de studiu si munca ale arheologilor. Au fost partial excavate Acropole, baile romane si amfiteatrul care este, si el, divin, la fel ca celelalte doua pe care le vazuseram. Acesta a fost distrus de un cutremur in 141 d. Hr., dar reconstruit ulterior. Specifice acestui sit sunt mormintele lyciene sapate in piatra (in munte) pe care le-am intalnit peste tot in zona aceasta a fostei Lycii: Fethiye, Dalyan, Tlos. Acestea au fost construite, ca dimensiune, in functie de importanta persoanelor care urmau sa-si duca somnul de veci in ele, asa se face ca cele mai mari erau ale regilor si ale familiilor lor, iar marimea lor se reducea odata cu pozitia sociala si economica a persoanelor care ar fi fost inmormantate acolo. Nu se stie exact cand a fost fondata cetatea, nu exista nicio mentiune mai veche de sec. I i. Hr., atunci cand aceasta a fost declarata a fi orasul de frunte al Uniunii Lyciene formata din cele sase membre, celelalte 5 fiind: Xanthos, Tlos, Pinara, Patara si Olympos, desi se credea ca dateaza mult mai demult pentru ca un perete exterior de aparare a fost apreciat ca apartinand sec. al V-lea i. Hr.

La mica distanta de Myra, se afla biserica Sfantului Nicolae ce a fost ridicata in secolul al VI-lea (prima biserica), cea actuala datand din sec. al VIII-lea, restaurata in 1042 de Constantin al X-lea si in 1863 de tarul Nicolai al II-lea (din acest motiv rusii il celebreaza in mod deosebit pe sfant). Nascut la Patara, Sfantul Nicolae a fost un episcop foarte popular al Myrei intre anii 260-280, fiind cunoscut pentru minunile si blandetea sa, el beneficiind de o mare avere lasata de parintii sai a facut fericiti multi copii saraci si fete tinere de maritat care nu aveau zestre. Se spune ca Sfantul Nicolae a fost aruncat in inchisoare de catre imparatul bizantin Diocletian, probabil participand si la Sinodul de la Niceea. De asemenea, Sfantul Nicolae a mijlocit la imparatul Constantin pentru o reducere de taxe in localitatea Myra, cerinta ce a fost realizata de imparat. Sfantul a mai daramat, impreuna cu multi altii, templul renumitei Artemis din Myra. A murit in anul 342, la data de 6 decembrie.

Pentru a ajunge in timpurile noastre, va mai spun ca am vizitat si Cascadele de la Manavgat (Selale) si, mai sus, barajul Oymapinar (Oymapinar Dam) care a contribuit la crearea si mentinerea lacului de acumulare numit Green Canyon (uimitor de frumos) si “am savurat” spectacolul “Troy” al maretei trupe de dans Fire of Anatolia care ne-a super impresionat.

Am ramas si cu multe regrete pentru neimpliniri cu privire la faptul ca nu am ajuns la sit-urile arheologice de la Perge, Termessos, Syllion, cascadele de pe langa orasul Antalya, inclusiv cea a carei cadere de apa se produce direct in Marea Mediterana, dar nu ne-a mai ajuns timpul. Insa, acestea nu reprezinta altceva decat un motiv ca, in viitor, sa ne intoarcem intr-o alta vacanta acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 4884 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI