Peripetii la spectacolul trupei "Fire of Anatolia"

TIPĂREȘTE

Am plecat din Side cu sufletul plin de istorie. Sincer, daca va lasati dusi in atmosfera locului veti fi bucurosi de calatoria facuta. Fiecare capat de coloana, fiecare perete ramas in picioare dupa atatea mii de ani, parca va spune ceva, parca poveste de vremurile trecute, parca vedeti romanii plimbandu-se pe langa aceste ruine.

Eu am incercat sa ma bucur de fiecare loc in care am fost. Lasati supararile si piedicile pe care a trebuit sa le depasiti pentru a ajunge la destinatie. Bucurati-va de frumusetea locului, de sanatate, de clipa pe care o traiti. Veti fi mult mai fericiti!

Deci, plecand din Side am incercat sa gasim drumul inapoi. Cum doream sa trecem cu masina pe sub arcul de trumf, dupa ce am parcurs strada Coloanelor am ajuns in alta parte a orasului. Binenteles ca m-am ratacit din nou, ca nu am mai gasit drumul spre intersectia cu autostrada. Am umblat prin oras cautand un indicator. Strazi largi, cu spatiu verde pe mijloc, nimic sa te indrume spre autostrada, ora tarzie, intersectii cu alte strazi la fel de frumoase, iar nici un indicator, mai e putin timp si trebuie sa ajungem la Aspendos pentru spectacolul trupei de dans “Fire of Anatolia”, of! Am oprit masina si am intrebat un sofer care distribuia bauturi racoritoare. Intr-o turca impecabila mi-a explicat cum ajung la autostrada. Cum nu am inteles absolut nimic, am vorbit in limbajul universal al gesturilor. Nu era un traseu usor, dupa cateva incercari, insa, am reusit sa il retin cat de cat si am pornit. S-a dovedit correct!

Drumul inapoi spre Aspendos a fost rapid pentru trebuia sa ajungem la amfiteatru cu o ora inainte de inceperea spectacolului. Informandu-ma despre excursiile optionale din zona, dupa ce am analizat oferta din holul hotelului, am vizitat si mallul din apropiere. In acest mod, am gasit o firma de turism de la care am cumparat o excursie si care vindea si bilete la spectacolul acestei trupe de dans. Patronul acestei agentii a vorbit cu agentul sau din Aspendos si ne-a facut o reducere importanta la bilete (cate 10 euro de persoana fata de pretul agentiei). Stiam numele acestui agent si aveam si numarul sau de telefon, dar, datorita faptului ca sunt o persoana foarte organizata, am uitat la hotel biletelul.

Pe drum spre Aspendos mi-am stors creierul cautand macar numele agentiei. Dupa indelungi eforturi, pentru ca mai trebuia sa ma uit si la drum din cand in cand, m-am hotarat la o denumire aproximativa. M-am consolat si cu faptul ca déjà vazusem mult si ma bucurasem de ziua respectiva, asa incat, daca reuseam sa vedem si spectacolul era bine, daca nu, nu era nici o problema.

Am bajbait drumul spre Aspendos, am nimerit pe el atunci cand déjà se lasase seara, am parcurs distanta de la autostrada la oras pe intuneric, si am ajuns. O mare de politisti, un intreg parc de autocare si microbuze, fluieraturi, ameteala. In nestiinta mea completa, am ajuns la poarta marelui amfiteatru, am zarit enorma parcare inauntru, si am dat sa intru. Politistii de la poarta s-au uitat la masina si mi-au facut semn sa intru. I-am intrebat unde e casa de bilete si mi-au raspuns in engleza, foarte clar si politicos. Mi-au aratat pana si unde sa parchez.

Eu nu stiam ca acolo urma sa fie o mare de masini, ca odata parcata masina pe al doilea rand (cum am prins eu loc), in spatele ei urmau sa fie asezate inca vreo 10 autoturisme, nu m-am gandit ca iesirea se va face pe aceeasi poarta si ca va trebui sa astept sa iasa toti cei parcati in spatele meu inainte a misca masina din loc. Eu aveam doar o mare bucurie in suflet ca am ajuns.

M-am indreptat spre casa de bilete si am intrebat despre agentia mentionata mai sus. Vazusem ca pretul biletelor la casa era considerabil mai mare decat ce discutasem anterior, la agentie. Cum eu stalceam denumirea agentiei, dupa cateva incercari, un individ de la casa a inteles despre ce incercam eu sa vorbesc. A iesit din ghereta si a strigat numele agentiei pe care o doream. Dintr-o masina, un individ s-a indreptat spre noi si am inceput sa discutam. Era agentul pe care il cautam. De la el ne-am procurat biletele, cateva informatii despre locurile mai bune, si apoi ne-am asezat la coada formata la intrare. Nu se intra cu nici o camera de vederi, asa ca am mai facut un drum pana la masina pentru a duce camera in portbagaj. Abia atunci am realizat dimensiunea aglomeratiei ce se va produce la iesire. In cele cateva minute, in spatele masinii mele se aliniasera inca 4 randuri de masini lipite una de cealalta. Eram un strop intr-un mare ocean de autoturisme.

Am intrat din nou pe poarta pietonala, si apoi am urcat in amfiteatru. Binenteles ca cele mai bune locuri erau déjà ocupate, dar am gasit tot pe mijlocul amfiteatrului, undeva sus, cateva locuri libere. Grupuri, grupuri de turisti, veneau intr-un lung sir si luau loc. Cred ca erau acolo mii de oameni care venisera din toate colturile lumii. In ultima jumatate de ora inainte de inceperea spectacolului s-au ocupat pana si locurile cele mai laturalnice.

Apoi a inceput spectacolul. Intr-adevar membrii acestei trupe sunt profesionisti. Danseaza foarte bine si poti vedea exprimarea sentimentelor prin dans. Spectacolul a fost “Troia”. Cunosteau subiectul si copiii mei, asa ca au putut si ei intelege ceva. Mie mi-a placut toata regia si coregrafia spectacolului. Pentru a transpune in cuvinte desfasurarea acestei bucurii artistice este practic imposibil. Ar fi o povestire a desfasurarii acestuia si nu cred ca povestea poate surprinde miscarea dansatorilor. Un astfel de spectacol trebuie vazut, nu povestit.

Am uitat sa va spun de pretul biletelor. Am platit 35 euro de persoana, bilet cumparat asa cum v-am spus, fara transportul agentiei.

La iesire am avut un pic de noroc pentru ca m-am putut strecura mai repede decat ma asteptam.

Am ajuns la hotel dupa miezul noptii, obositi dar bucurosi de ziua petrecuta impreuna.

---

VIZUALIZĂRI: 3360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI