Ce se mai poate vizita pe langa Efes

TIPĂREȘTE

Despre Casa Fecioarei Maria, Selcuk, Sirince, Pestera Celor 7 Adormiti etc. s-a scris foarte mult (si foarte bine) pe site si nu prea am a aduce multe informatii (si poze) noi. As mentiona articolele lui @adryana, @RossoNero si @biancuta, iar reviewurile lui @florinbad din sectiunea Turcia Altfel, nu mai au nevoie de nici un fel de reclama. Mai multe dintre articolele despre Casa Fecioarei, le gasim si in sectiunea de Excursii din Kusadasi.

Deoarece s-a scris foarte bine despre aceste locuri, o sa trec doar succint peste ele si am sa zic cate ceva despre impresiile care mi le-au facut. Sper ca pozele sa fie mai de folos.

Principalul meu scop in Selcuk, a fost vizitarea orasului antic Efes, despre care am scris cate ceva. Ideea acestui review, e mai mult: ce se poate face o zi pe langa Efes.

Dupa ce am iesit de la Efes, am facut dreapta urmand indicatoarele spre Pestera celor 7 Adormiti (“... snorted we in the Seven Sleepers’ den? ” – vorba lui Donne). La iesirea din parcare, am fotografiat din masina si o bucata din tribuna stadionului. Cred ca era stadionul. Tot pe langa stadion, s-a gasit un cimitir al gladiatorilor. Puteti vedea un documentar interesant despre acest cimitir, aici – “The Gladiator Graveyard” (youtube).

Pestera Celor 7 Adormiti, e pe celalat versant al Dealului Panayır. Langa deal, e si un restaurant (nu foarte stralucit) cu gozleme. Se parcheaza in spatele restaurantului, intr-un fel de pomat si se urca pe o cararusa (vreo 20 de m) pana la pestera.

Pesterile si locul unde era vechea biserica sunt inchise, dar se pot face poze de la gard. Inauntru era un paznic si l-am intrebat daca se deschid, sau trebuie platit pe undeva si mi-a zis ca nu. Faci cateva poze de la gard si inapoi.

Mai multi copaci de prin zona, sunt plini de biletele. Cred ca treaba asta cu biletelele si naframele legate prin copaci e un obicei grecesc. De ex. in Cipru, in partea turca, pana sa se deschida granitele cu grecii, nicaieri nu am vazut basmale legate in copaci. Dupa ce s-au deschis granitele si au inceput sa viziteze grecii, au aparut copaci impodobiti in felul asta. Copaci din zone, fara obiective pe langa ele. De obicei prin varful unui deal, de unde este panorama frumoasa.

Problema e ca leaga si pungi, servetele, carpe... orice; si nu e cine stie ce impodobire. Nu cred ca-i place copacului prea tare. Ciudat obicei.

In locul unde era pestera, s-a ridicat mai tarziu o biserica si era un centru important de pelerinaj in perioada crestinismului. Acum din biserica nu a mai ramas mare lucru, se pot doar vedea locurile unde era mormintele. Interesant, dar mai mult de 5-10 minute, nu dureaza toata vizita. Macar e gratis. :) Am vazut, fotografiat... plecat.

Casa Fecioarei Maria

Dupa vreo 5-6 km, se ajunge in varful dealului Bul Bul, acolo unde gasim “casa”. Drumul e destul de ingust si nu gasesti loc de parcare ca sa fotografiezi panorama – foarte frumoasa inspre Selcuk. Sunt si mai multe indicatoare care interzic parcarea. Cred ca poate fi destul de periculos, daca se parcheaza pe marginea drumului. Nu recomand mersul pe jos, pana acolo, deoarece e mult trafic, e panta, drumul e ingust etc.

De sus, se vede orasul Selcuk destul de frumos, cu dealul Ayasoluk (pe care e citadela). Se trece si pe langa Intrarea de sus in Efes. Foarte interesante sunt si bucatile de ziduri de aparare care inconjurau orasul antic.

Cand se ajunge in varful dealului, se plateste parcarea si biletul. Parca am dat vreo 20 TL pentru masina si pentru noi. Nu mai retin exact cat. De vazut si aceasta pagina, desi nu sunt sigur daca e cea oficiala: meryemana.info. Astia sunt bani care-i ia primaria orasului Selcuk. Cei de la “bisericuta”, scriu ca ei nu primesc din acesti bani si ca incurajeaza donatiile. Oricum, dinauntru se iau lumanari si acolo se mai lasa bani.

Pe cand cautam ceva documentare despre Ephes, m-am speriat de numarul “predicilor” pe care le-am gasit pe youtube. Nu am stat sa le analizez, dar e plin de ele – majoritatea pastori americani. Sunt cateva fundatii “non-profit”, crestine care au facut investitii prin zona. De vazut si pagina The Ephesus Foundation (ephesusfoundationusa.org) – o organizatie familiala din Missouri, USA. Pe la Biserica Sf. Ioan si prin Sirince, am gasit tablite despre o alta fundatie “non-profit” crestina, numita: “The American Society of Ephesus, Inc. ” (George B. Quatman Foundation) – (theamericansocietyofephesus.org). Paginile celor doua fundatii, cred ca sunt interesante de vazut. Ei au strans si au dat fonduri si pentru celelalte locatii, dar se pare ca li s-a dat “mana libera” cel mai mult la Casa Fecioarei. Oricum, daca vedeti paginile va dati seama despre ce e vorba, stigmate, viziuni, rugaciuni etc. Pe site sunt si cateva poze, cu casa, cum arata cand a fost descoperita. Era o capelita, la care veneau grecii din Sirince.

Despre Quatman Foundation, nu gasesti multe pe pagina lor, dar se pare ca George Quatman, e un “believer” american, care aflandu-se prin Efes, a avt si el o viziune cu Fecioara Maria:

"... the Blessed Virgin Mary appeared to them in the sky over Ephesus, symbolizing her wish that the work be carried on with these projects in the following order: First, restoration of the tomb of St. John; secondly, restoration of the Church of Mary; and thirdly, of her home at Panaya Kapulu, placing herself - humble as she is always - last in the program. "

El a infiintat fundatia si s-au concentrat pe renovarea obiectivelor crestine. Se pare ca scopul nu era nici stiintific, nici turistic ci mai mult religios. Familia lui a continuat traditia si au fost prezenti la vizitele papilor. Un articol interesant este si asta. Redau un paragraf care mi s-a parut mai interesant:

“When George B. Quatman made his first visit to Ephesus in 1955, Mary's house was only well known to locals. He was distraught to find it and the basilicas of St. Mary and of St. John in a state of neglect. He had a vision of Mary that showed him the sites in restored condition, and the next year he returned to found the American Society of Ephesus. Restoration of the ancient ruins of the Basilica of St. Mary - site of the Council of Ephesus that proclaimed Mary the mother of God in 431 - and the Basilica of St. John is ongoing. Years ago the Society also began restoring the Church of St. John the Baptist in Sirince, Turkey. Today access to the shrines has improved, and increased tourism, particularly from cruise ships stopping in nearby ports, draws more than 1 million visitors a year to Ephesus. To the dismay of the Quatmans, the Turkish government erected gates to charge admission to St. John's Basilica and Mary's house when the number of visitors increased. The Society has turned to projects honoring Mary in the United States in recent years as the Patriot Act has made it difficult to fund the projects in Turkey. It maintains the shrine to Our Lady of Fatima at Indian Lake in Russell's Point, Ohio, created by their grandfather in 1964. ”

Nu mai ma bag in detalii. Pe langa nemtoaica Anna Katharina Emmerick, mai vad mentionata o alta stigmata, de data asta belgianca: Rosalie Put.

Pe scurt, impresia mea a fost ca aici catolicii americani sunt la putere. Vizitele papilor, au adus multa reclama locului. Personal, toata treaba mi se pare o mare teapa si nu cred ca merita banii, daca nu sunteti o persoana religioasa/credincioasa.

Intri, decartezi mai mult decat e nevoie (pentru ce obiectiv este) intri intr-o capelita pe o usa, iesi pe alta, (vara probabil stai si la ditamai coada) pui o lumanare, legi o naframa, bei o gura de apa de izvor, arunci un ochi prin magazinul de suveniruri... si gata. Not my cup of tea.

Ma indoiesc ca asa ceva si-ar fi dorit Fecioara. :)

Sotioara, a fost foarte impresionata de aceasta vizita si a spus ca a fost un highlight al calatoriei.

Lucrurile care mi-au placut mie: am vazut o veverita, iar un maslin de langa casa, unul tanar, plantat in scorbura unuia batran... iar mi-a placut.

In concluzie, overrated, scump si “touristy”. Daca nu sunteti religiosi, nu pierdeti nimic. Dar asta e doar parerea mea si-mi dau seama ca mi-i pun in cap (unul peste altul) si pe cei trei papi care au vizitat zona. Ma mir ca Biserica de Est... nu zice nimica impotriva incursiunilor latinilor, in teritorii ex-ultra-ortodoxe. :)

Inainte de a merge la Efes, vizitasem si Moscheea Isa Bey. Mi s-a parut o moschee foarte interesanta. E foarte diferita de cele care le vazusem pana acum. Cred ca a fost si printre primele moschei cu curte interioara, protejata de ziduri; facund un fel de mixaj, intre un CaravanSaray si o moschee. Seamana putin cu manastirile si bisericile fortificate de la noi. Interesante mi s-au parut si minaretele. Multe influente persane. Ar trebui sa studiez mai multe despre Imperiul Selgiuc. Otomanii, sunt urmasii lui Osman, turcii chiar le spun: Osmanlıi (adica “de al lui Osman”) si au aparut mai tarziu. Ce gasim prin Selcuk, sunt obiective, de dinaintea otomanilor.

Pe langa Isa Bey, sunt si ruinele catorva hamamuri. Cam aici, bateau constructiile, care erau legate de Drumul Matasii. Faceai un KervanSaray (Palatul Caravanelor) – care era un fel de han, cu o curte aparata unde puteai parca slujitorii si camilele; hamamuri – unde mergeai la o baie si moschei. De altceva nu prea aveai nevoie, deoarece erai mai mult pe drum.

Am vizitat moscheea la o ora matinala si vanzatorii de la tarabele din fata inca nu venisera. Tarabele erau pazite de mai multi catei. Fie legati, fie in custi. Incepusera astia sa latre de mama focului. Intrarea a fost libera – de fapt nu era nimeni pe acolo cand am vizitat noi.

Cand ne-am intors de la Efes, am gasit si intrarea la St. Jean, pe dealul Ayasoluk. Era o parcare mare in fata (goala), dar scria pe o tablie ca vor 8TL si am mers si am parcat putin mai la vale pe o straduta.

Dintr-o masina din parcare, a venit unul la noi... ca vindea ceva – probabil era ala cu “monedele” stravechi. Nu a avut timp sa-si prezinte marfa, deoarece a vazut ca nu suntem interesati.

Din Biserica bizantina, nu s-a pastrat mare lucru, dar pe o tablita, am gasit ca daca ar fi reconstruita ar fi a 7 catedrala ca marime din lume. Imparatul Iustinian, a construit aici – cel cu Sf. Sofia. Unele “renovari” mi s-au parut destul de din topor. Trebuie sa ai imaginatie, sa reconstruiesti in gand catedrala. Lucru care ajuta, e o macheta plasata inspre cetate. Te uiti la macheta, te uiti la ruine si tot asa.

Oricum, se pare ca a fost o constructie extrem de serioasa. De fapt ruinele sunt un amestec intre constructii bizantine si vechi constructii greceti. Pe Ayasoluk, avand-si sediul Efesul, inainte de a se muta intre cele doua dealuri (in locul care-l vizitam astazi), ca mai apoi, cand s-a retras marea, sa se reintoarca pe Ayasoluk. Deci sunt ruine din diferite perioade.

Privelistea de pe terasa, inspre Isa Bey si Coloana singuratica a Templului Zeitei Artemis este de asemenea frumoasa. Cronologic, cam asa a mers treaba. Prima data Templul Zeitei Artemis, oras grecesc pe deal. Se muta orasul, intre dealuri, puternice influente romane, perioada de glorie. Portul se inchide, orasul decade, Efesul se muta din nou pe Ayasoluk, cetatenii (acum crestini) distrug templele pagane, si folosesc materialele la noile constructii. Apar turcii selciugi, moschee, intre Templul lui Artemis, si Biserica Sf. Ioan de pe deal.

Cetatea din varful dealului –cu ziduri bizantine, reintarite de catre turci, este inchisa vizitatorilor. Am inteles ca s-a prabusit un zid. O pozasem de la distanta, si-am vazut ca in spatele zidurilor nu se afla mare lucru. O moschee selciuida, similara cu cele din oras si ramasitele unui turn bizantin (cred).

Am mers si la Muzeul Efes, din centrul Selcuk, dar inca e inchis. Cel putin aici se lucra si probabil il vor redeschide in viitorul apropiat.

Satul Şirince

Şirince e un sat grecesc, aflati la cativa km. de Selcuk. El a fost locuit de greci pana pe la 1920, cand cu razboiul de indepenta al Greciei de sub otomani. Atunci au avut schimburi de populatii si grecii au plecat iar turcii din Grecia au venit aici.

Ma asteptam sa vad multe plantatii de vita de vie, dar in schimb am vazut multe plantatii de maslini. Nu am mai vazut pana acum, maslini plantati pe dealuri cu o panta cu o inclinatie atat de mare.

Ajunsi in sat, am vrut in prima instanta sa fentam parcarea cu plata, dar am mers putin si ne-am dat seama ca nu merge. Chiar cum ajungeti in sat, sunt doua parcari mari, cu plata. Am parcat in cea din stanga – 5TL. Platiti cand plecati.

Prin parcare se plimba si unul care vindea coronite din flori, de pus pe cap. Deoarece eram in weekend erau foarte multi turisti turci. Se pare ca satul are mare succes la localnici.

Dupa ce-am lasat masina in parcarea cu plata, am mers aiurea prin sat. Casutele si drumurile sunt interesante. Am urmat indicatoarele spre Kilisesi (Biserica Sf. Ioan Botezatorul). Asta se pare ca e obiectivul principal din sat.

Pe stradutele care duc la biserica, isi intind tarabele fel de fel de babute si comercianti. Vindeau vinuri, impleteau ciorapi, broderii, dulceturi etc.

Biserica a fost vandalizata si-n interior nu s-a salvat mare lucru. Din nou am gasit o tabile cu Quatman Foundation.

Sub biserica, sunt niste camere, care spun ei ca erau “Casa Preotului”, aici e amenajat un fel de depozit/magazin de vinuri. Camerele sunt putin luminate, iar in boxe era ceva muzica religioasa catolica.

Un lucru care mi-a placut – am cumparat paine de casa, de la un cuptor de langa drum. A scos painea direct din cuptor. Am dat 5 Tl pe o paine. Cuptoare de genul celui din Fata mosului si fata babei.

Am mancat si la unul din restaurante – “Ayşe Hanımın Yeri”... (Localul Doamnei Ayşe). Preturile au fost bune si mancarea gustoasa. Multe sucuri de fructe, stoarse, dar se poate bea si alcool fara probleme. Merg tare mult pe ideea asta de mancare ca la tara, ecologica etc. Sunt renumiti si pentru vinurile de casa din zona.

In general, satul mi s-a parut foarte frumos, desi in unele locuri, au exagerat cu comercialismul – de ex. pe un zid, era pictata faza cu intalnirea degetelor de pe Capela Sixtina – si venea exact ca nuca-n perete lucrarea lui nenea Michelangelo, intr-un sat ortodox.

M-as fi simtit mult mai bine, daca as fi vazut un sat turcesc, cu locuitori turci, pregatiti pentru turisti. Tot mixajul asta, de case grecesti cu tarani turci... nu mi-a picat bine.

Oricum o vizita pe aici e frumoasa, relaxanta si interesanta. Va recomand sa veniti pe la amiaza ca sa si mancati in zona. Locul ofera multe “photo oportunities” si merita vazut.

Dupa Şirince, am fost si pana la Pamucak si Kusadası. Toata zona am terminat-o mai repede decat ma asteptam.

Pe seara am ajuns la hotelul din Izmir, avand in plan Pergamonul, pentru a doua zi dimineata.

Recomand o vizita in Selcuk si Sirince.

---

VIZUALIZĂRI: 4058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI