Turgut Șelalesi, Kizkumu Beach

TIPĂREȘTE

Deși mă informasem (cât de cât pentru că informațiile nu erau foarte multe) asupra cascadei Turgut Șelalesi (Șelalesi/Șelale = „ cascadă” în limba turcă) și am văzut că nu avea decât 10 m (chiar și cascada Urlătoarea, una din cele mai banale de la noi are 15 m) am decis să mergem să o vizităm. Oricum nu aveam ceva mai bun de făcut la hotel în acea după-amiază.

Pentru că nu aveam coordonatele exacte am pus pe GPS satul Turgutkoy și am pornit. Drumul spre cascadă cu mașina a fost extrem de frumos. A început cu o urcare pe munții de lângă Marmaris (traseul este altul decât cel pe care se ajunge în Marmaris cu mașina). Această urcare a prilejuit o fantastică priveliște asupra Marmarisului, priveliște pe care la întoarcere am încercat să o și imortalizez.

În satul pe care l-am pus ca destinație, am oprit, am întrebat de cascadă și am fost îndrumați să mergem înainte. Pe drum ne-am întâlnit și cu cei care erau plecați în „safari”. Înghesuiți în spatele jeep-urilor erau pur și simplu încinși, însă unii din ei păreau că se distrează. Când i-am văzut m-am felicitat că nu am ales această modalitate. La ieșirea în drumul principal nu era niciun indicator, dar cum la stânga se vedea urcând un drum forestier l-am urmat pe acesta. La aproximativ 2 km am ajuns la locul cu pricina. Am parcat mașina și, nu mică mi-a fost surprinderea să văd că se plătește și intrare: 3 TL. Este foarte interesant cum pot turcii să scoată bani și din piatră seacă cât și dintr-o amărâtă de cascadă. Cred că am avea și noi ceva de învățat de la ei (cât și de la greci, spaniloli, etc) în privința promovării turismului și a marketingului.

În fine, am pătruns în „rezervație” care bineînțeles începea cu un restaurant amenajat oarecum în tema locației. Nu am avut motive să ne oprim aici, de abia plecasem de la masă. Când am ajuns la cascadă ne întrebam dacă ea este sau mai urmează alta. Aș face pariu că nu are mai mult de 7 m. Totuși peisajul era spectaculos. De sus erau câțiva care se aruncau în cap în cascadă. Lăsând la o parte faptul că apa era destul de rece, gestul se aseamănă oarecum cu cel al aruncării într-o fântână (cu deosebirea că fântâna este mai adâncă). Mie mi s-a părut extrem de periculos. După ce am privit cascada am decis cu toții să mergem mai departe în pădure. Drumul pe alocuri era amenajat cu poduri de lemn. Plimbarea a fost chiar plăcută, dacă ajungeți acolo trebuie să o faceți. La întoarcere am renunțat la alee, pod de lemn și am luat-o de-a dreptul pe lângă râușor. De cele mai multe ori nu aveam de ales și treceam chiar prin apă. Senzația era destul de plăcută, aveam sandale în picioare. Apa rece venea în contrast cu căldura de afară (chiar dacă eram în pădure și pe lângă apă tot era cald). Însă de-abia când am ajuns la mașină am realizat de fapt cât de cald era afară. Ne-am declarat mulțumiți de plimbare, dar în plan aveam să ne oprim și la plaja Kizkumu (Plaja Fetei în limba turcă– kiz=nisip, kumu= fată).

Aici există o fâșie de nisip prin mijlocul mării pe care se poate merge de la un mal la altul. Fâșia are 600 m lungime și 3 m lățime. Este o plăcere să te plimbi în picioare prin apă (apa nu trece de genunchi) și să vezi vapoarele în ambele părți.

Nu am știut de această minune, ne-a povestit despre ea partenerii noștri de drum – la hotel ne-am împrietenit cu o familie care ne-a însoțit în această călătorie.

Potrivit legendei, o fată care vrea să ajungă la iubitul ei își umple fusta ei cu nisip și începe să se deplasează înainte în mare presărând o cărare cu nisipul strâns în fusta ei. Neajungându-i nisipul în cele din urmă s-a înecat. Altă legendă spune că fata ar fi fugit de fapt de pirați, însă fusta și nisipul presărat rămân. La punctul de început al drumului prin mare se găsește o statuie cu această fată.

Nisipul cu pietricele și scoici înțeapă destul de puternic în tălpi, așa încât eu mi-am pus papucii de apă că tot îi aveam la mine. Dar ceilalți s-au descurcat și fără strângând un pic din dinți. Apa ajungea până la genunchi pe „alee”. Senzația că mergi prin apă este una pe care nu o pot descrie, dar sigur merită încercată.

În zonă există și un restaurant și o zonă de plajă cu șezlonguri. Noi însă deja ne propusesem să facem baie ceva mai încolo așa că ne-am rezumat la plimbarea prin apă (care ia ceva timp).

În consecință ne-am îndreptat spre plaja. Plaja este neamenajată, totuși există posibilitatea de a trece pe sub drum la plajă. Mașina am lăsat-o parcată pe dreapta. Plaja este chiar înainte de intrarea în Hisaronu (peste 100 m apare indicatorul pe drumul dinspre cascadă spre Marmaris). Am făcut o baie, apa avea o culoare frumoasă, un turcoaz închis și extrem de limpede. Iar după vreo 5 m de la intrarea în apă (care era cu pietricele) dădeai de un nisip extrem de fin. După baie am făcut câteva poze și am pornit către Marmaris. Am mai oprit la un punct de belvedere de pe munte să facem niște poze cu Marmarisul. Pozele nu se ridică la înălțimea peisajului, însă vă rog să mă credeți pe cuvânt: peisajul este extraordinar.

Dacă scopul este să vizitezi o cascadă, atunci abandonează din start ideea, vei găsi mai multe variante și mai interesante în țărisoara noastră. Chiar glumeam cu partenerii de drum și spuneam că nu mică ar fi mirarea ca această cascadă să fie făcută de turci pentru a le crea turiștilor o nouă destinație. Bineînțeles că nu este așa, altfel ar fi făcut-o ceva mai înaltă 

Totuși drumul este frumos, merită făcut într-o dimineață sau după-amiază dacă nu găsești ceva mai bun de făcut sau te plictisești la hotel. Dacă la întoarcere sau la dus veți opri și la punctele indicate de mine chiar merită excursia. Mie, nouă, per ansamblu, ne-a plăcut foarte mult. Nu ratați Kizkumu Beach mi s-a părut extrem de interesantă ca fenomen. Culmea că nu știam nimic despre acest fenomen chiar dacă citisem câte ceva despre Marmaris și împrejurimi înainte. Și dacă aveți timp și chef faceți și o baie lângă Hisaronu.

Aș încheia prin a spune că am aflat anul acesta că o cascadă din România - Cascada Bigăr, din Caraş-Severin – a fost considerată de The World Geography prima într-un clasament a celor mai frumoase cascade din lume theworldgeography.com/201 ... waterfalls.html. Eu personal nu am vizitat-o. Iată și un top al cascadelor din România (pesemne mai sunt și altele): proalpin.ro/blog/top-10-c ... ade-din-romania.

De aceea am să rog webmaster să pună ca melodie de fond Partizan – Note de călătorie youtube, o ironie la adresa tuturor celor ce au o disponibilitate mult mai mare de a vizita locuri de departe și le uită pe cele de la noi -- printre care și eu :). Dacă unele locuri de aiurea sunt de-a dreptul extraordinare, ne grăbim să ne entuziasmăm și asupra unora pe care în mod normal nici nu le-am băga în seamă la noi în țară. Pentru a nu crea polemici mă feresc să le enumăr.

---

VIZUALIZĂRI: 4276 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI