Peripetii in Turcia- partea a 3-a

TIPĂREȘTE

nota webmaster: primele doua parti ale relatarii le puteti gasi in sectiunea 'Cu masina la Mediterana'

---

Din Oludeniz am plecat la 10. 30 si am mers pe drumul cel mai scurt spre Antalya: adica cel prin munti, care ajunge in E87 si trece prin Korkuteli. Acasa, in Romania imi facusem planul sa merg la Patara si Kas, si sa ajung in Antalya pe drumul de coasta. Dupa ce am avut aventura cu masina, am schimbat traseul.

Drumul pana in E87 este f. bun. Serpentinele nu sunt grele, nu se lucreaza, e f. bine. In schimb, pe E87, se lucreaza pe portiuni lungi, se merge pe pietris, masina se zguduie la 40 km la ora. Pe deasupra, a inceput o ploaie torentiala, cu niste picaturi uriase care se intindeau pe tot parbrizul, fulgere. Vizibilitate f. f. redusa datorita ploii, drumul f. f. prost, nu stiam pe unde merg, adica gropile mai mici, totul era o balta, apa siroia in torente pe jos aducand aluviuni de pe versanti.

Exista insa Shell in Korkuteli. Apoi am mers mai departe. Ploaia s-a transformat in grindina cat nuca si chiar mai mari. Batea in masina si in parbriz ca niste ciocane. Mergeam incetisor, ca toata lumea, sperand sa scapam mai repede din urgie. Aiurea! Furtuna a continuat pana am ajuns la coborarea in Antalya. Masina varza, cu bucati de gheata pe ea, noi si mai varza.

In Antalya, lumea frumoasa, uscata, caldut, bine. Noi uzi, plouati, uitandu-ne in toate partile sa intelegem ceva din drum. In oras nici macar nu plouase asa ca soseaua era uscata si curata.

Am mers drept inainte tot cautand un indicator cu Lara. A existat unul pe care scria "Lara Plajilar", dar l-am ratat. Nici acum nu stiu daca este bun. In cele 10 zile cat am stat la Hotel Miracle din Lara am folosit urmatorul drum: mergeti drept inainte dupa indicatorul de aeroport "Havalimani". Cand ajungeti acolo, pe dreapta este intrarea in aeroport, la stanga este o mare sageata spre Lara. Pe aceasta sageata sunt si emblemele hotelurilor. Apoi mergeti inainte la orice interesctie pana veti gasi iar sageata uriasa pe fond alb care va indreapta la stanga spre Lara. Bineneteles ca prima oara nu am stiut drumul, dar am intrebat si la ora 15 eram la hotel.

La receptie am dat 10 euro unei fete care mi-a cerut voucherul. Am primit o super proasta camera, adica ma uitam la un acoperis spre Titanic. Eu aveam seaview, iar ce vedeam era neasteptat de prost. Celui care ne-a adus bagajele i-am dat 10 lire si a parut f. f. plictisit. Am coborat iar la receptie si i-am spus de aceasta data unui barbat care ne terminase actele incepute de fata, ca nu imi place camera si ca doresc sa am vedere la piscina. Dupa raspunsul ca hotelul e full, a incercat sa gaseasca o camera. Eu eram la capatul nervilor: dupa un astfel de drum si atatea peripetii, sa stau sa ma uit la un acoperis? Dupa un timp, a venit inapoi si mi-a spus ca a gasit o camera la et 4 cu vedere la piscina. Am crezut ca l-am prins pe Dumnezeu de picior. Mi-a cerut pasapoartele, nu le ceruse pana atunci, mi-a dat apoi si cartelele pt. prosoapele de plaja (prima oara nu le scrisese). Spaga pt. acest lucru 20 euro. M-am dus in vechea camera si am asteptat sosirea bell-boy pt. a transfera bagajele. A sosit f. f. greu, cu senzatia de "ce mai vrei? ". Ne-a luat bagajele, iar noi ne-am dus in celalalt corp, in noua camera. Buna!! Frumos pozitionata, vedere excelenta. Bell-boy cu bagaje inca 10 lire spaga. Dupa asta a fost dragut tot timpul. Concluzie: primii 10 euro pierduti pt. ca fatuca era ajutor de receptionist. Aveti grija cui dati banii pt. a avea rezultatele dorite.

Sejurul la hotel a fost f. f. bun. Mancare destula, piscina f. f. buna. Curatau piscina in fiecare zi cu un aspirator (? ). Am vazut un spectacol de circ chinezesc autentic: exact asa cum vazusem la televizor, cu torsiunile acelea fantastice, cu farfurii invartite pe bete, cu mese invartite pe picioare in toate pozitiile. Apoi a fost un chinez care s-a urcat pe vreo 12 scaune puse unul peste celalat. Intr-o seara a fost o scoala profesionista de samba din Brazilia. Aveau un ritm fantastic.

In unele zile ospatarii erau plictisiti, in altele erau f. draguti. Sezlonguri la piscina gaseai la orice ora, doar daca doreai o pozitie anumita trebuia sa te duci pe la 8. 00 pt. a pune prosoapele. Ne-am simtit f. bine acolo. Plaja lata, cu nisip, ponton care avea in capat niste saci confortabili pe care puteai sta seara, langa mare.

Intr-o dupa-amiaza am ajuns dupa o intreaga orbecaiala la cascada Manavgat (mica, cred ca are creo2-3m inaltime), apoi am vizitat siturile arheologice din Side. Aici am invatat f. multe despre cum era un amfiteatru, un templu, orasul, casele si strazile de pe vremea romanilor. Merita sa mergeti. Parcati masina intr-o parte a sitului, luati trenuletul care va duce pana in capatul celalalt, apoi mergeti pe jos inapoi, vizitand tot. Ruinele sunt pastrate f. bine si se intelege tot, asa cum a fost in urma cu 1700 de ani. Aici a fost un alt episod urat pe care trebuie sa-l mentionez pt. a va pune in garda.

Eram aproape de fantana imparatului Vespassian, cu camera in mana si filmam. S-a apropiat de mine un individ si mi-a spus: "Hello! How are you? " I-am raspuns " Thank you, fine. "Apoi m-a intrebat"What's your name? " Abia atunci m-am uitat la el si am vazut ca era un turc beat, am simtit si mirosul de bautura. I-am raspuns "Is not your problem which is my name". Apoi a plecat. Mai tarziu, am facut cativa pasi din strada principala, pe drumul care duce la templu, pt. a vedea ce scria pe o pancarda. Langa noi mai era un cuplu de turisti care au venit imediat dupa noi. Barbatul a spus "Take care", eu m-am intors si am vazut turcul beat repezindu-se pe langa mine. Ma urmarise pana acolo si in momentul in care am iesit din strada principala s-a gandit sa actioneze. Aveti grija mare! Probabil ca acolo isi face veacul acest individ. Noi ne-am continuat vizita tinand insa strada Coloanelor, si ne-am uitat la ruinele vechilui oras.

Dupa vizita la Side am fost la Aspendos, unde stiam ca urma un spectacol "Fire of Anatolia". Am ajuns la timp, adica cu aproape o ora inainte de inceperea spectacolului. Am prins locuri cat de cat bune si ne-am uitat la spectacol. Frumos.

In alta zi ne-am dus la Aqualand, langa Dolphinland, iesirea spre Kemer. Nu merita!! Murdar, nu sunt sezlonguri suficiente, umbrela nici atat. Coada la tobogane se formeaza printr-o balta uriasa cu frunze cazute din copaci. Nu va duceti ca nu merita nici degeab, darmite cu banii pe care i-am platit. Altadata, cand ajungeti intr-un loc care nu merita oboseala, timpul si banii, spuneti clar, sa stie si altii, ca plase avem destule, si aici in Romania.

Apoi am luat o excursie Demre-Myra-St. Nicolae. Cost: 40 euro adult, 20 copil. Erau incluse: plimbarea cu vaporasul pana la Kekova-orasul scufundat, intrarea la Myra si vizitarea mormintelor lycienilor, pranzul, intrarea la biserica Sf. Nicolae. Frumos, dar f. obositor. Am vrut sa fac raffting dar eram prea obositi dupa excursia culturala. Altadata.

Tot uitandu-ma la parasailing m-am gandit sa fac o pregatire pt. paragliding-ul pe care il vizez, asa ca m-am dus pe plaja sa caut firma (salupa) pe care niste romani draguti mi-o dadusera ca pont. Parasailing 3 persoane+ plimbare 1 ora pe la cascada Antaliei=130 euro. Daca ajungeti in zona mergeti la firma care are parasuta galben cu mov, sediul ei este in fata la Kervansaray, la un ponton separat. A fost pt. prima oara, dar este extraordinar. Eu m-am dat de doua ori, a doua oara din partea casei: cu fiecare copil in parte. Intotdeauna mi-a fost frica de inaltime, dar aici este f. O. K. Tipul care conduce salupa e nebun, dar un nebun care stie ce face. Noi am fost cel mai sus dintre toti, ceilalti, de la alte firme, erau parca cu picioarele in apa. Dupa aterizare a zis "Let's party". A pornit intr-o viteza nebuna, salupa se lovea de valuri ca de zid, facea si viraje si eram cand sus, cand jos. Trebuia sa ne tinem cu amandoua mainile de bare ca sa nu ajungem gramada. Ne-a bagat prin toate vagaunile, ne-a bagat sub cascada, de curgea apa pe noi direct de sus, ce mai, a fost extraordinar. Sincer, mai usor e acolo sus decat in salupa. Mergeti pt. plimbare sau parasailing la el si nu o sa va para rau. Chiar daca sunteti cazati la un hotel spre Mardan, merita sa veniti la el pt. ca va duce cel mai sus (am stat si am comparat), iar plimbarea e extraordinara.

In ultima zi am plecat de la hotel pe la ora 13 spre Pamukkale. Toata dimineata ne-am dat pe tobogane si ne-am distrat. Multa minte imi mai trebuie si mie. Drumul il stiam: cel cu pietris in constructie. Era la fel, dar fara ploaie a fost mult, mult mai bine. Parca si gropile erau mai mici sau macar le puteam ocoli. Am ajuns la Pamukkale usor. Am oprit masina pe la ora 17: 30, langa alte doua masini de Bacau si am pornit in sus. Ne-a placut f. mult si ne-am oprit la fiecare pas sa ne minunam de cat de frumos era. Cand am ajuns la piscina Cleopatrei era deja dupa ora 19. Am lasat baia in aceasta piscina pt. a doua zi. Cazare la hotel Kervansaray, pt. ca la Melrose Algau nu erau camere triple libere. Nu va sfatuiesc sa mergeti la acest hotel: mobila f. veche, miros in camere, imi era frica sa mananc la micul dejun.

A doua zi mi-am luat jucariile si am plecat repede, repede. Am urcat cu masina sus, la poarta de sud, pt. a ajunge mai repede la piscina. Intrare in complex: 20 lire adult, copil gratuit. Acces piscina: 25 lire adult, 10 lire copil. In piscina este un loc in care copiii nu au acces. Acesta este de fapt locul renumit. Presiunea este f. mare acolo, apa adanca, ca o cerneala verde inchis. La inceput abia poti respira. Eu am stat putin acolo, doar vreo 5 min. pt. ca imi lasasem copiii la intrare. Trebuie sa citesc mai mult pt. ca nu stiu ce calitati terapeutice are aceasta apa. Oricum, aveam un sentiment ciudat acolo. Era o liniste ca de mormant, iar apa era ca o sampanie: ieseau bule in continuu. Pe fundul apei erau asezate pietre ca pe o strada, apa f. clara. La ora 12 ne-am imbracat si am plecat pt. ca aveam drum lung, pana la Bandirma, unde trebuia sa prind ferry-ul de ora 18. 30.

Drumul nu e nici prea bun, nici prea frumos. Ne-am descurcat si am ajuns la ferry pe 17. 00 si ceva. Surpriza!! Nu aveam bilete!!! Nu am inteles nici pana acum de ce, pt. ca pe net am ajuns pana la capat la plata biletelor, am dat toate datele de pe card, si mi-a spus O. K. Dupa ce am incheiat tranzactia, am intrat din nou ido. ferry si apareau fotoliile noastre in rosu, adica platite. Am cumparat pe loc bilete, f. proaste, dar macar am trecut cu ferry-ul la Istanbul.

Continuare pe topicul de Istanbul- Hotel Erboy click aici

---

VIZUALIZĂRI: 4787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI