Lupte libere - categoria camile; sau Intalnirea Caravanelor

TIPĂREȘTE

Duminica 23 Februarie 2014 – Bergama

Sfarsitul de saptamana care tocmai s-a incheiat, l-am petrecut in Turcia, cu ceva treaba si vizite pe la obiective, pe langa. Am zburat la Izmir joi seara, de unde am inchiriat o masina si am fost la Denizli – Pamukkale, Selcuk – Efes; Sirince, Kusadası; iar in ultima zi, Duminica, la Bergama.

Am sa povestesc si despre celelalte locuri vizitate, dar pana una alta, cat impresiile sunt inca “fresh, fresh, fresh” ca painea calda :), vreau sa va zic cate ceva despre o experienta interesanta pe care am avut-o in Bergama – luptele de camile.

Cautasem prin ghiduri si pe internet la sectiunile de “Festivals & Events”, ce se intampla prin Turcia in aceasta perioada de iarna si astfel am aflat si despre Luptele de Camile.

Cateva informatii interesante in engleza, gasiti si aici, la pagina Ministerului Culturii si Turismului.

Se pare ca aceasta traditie e veche de peste 2400 de ani si a inceput undeva prin Asia, ca o forma de “entertainment” a triburilor nomade turcesti. Camilele se lupta si-n salbaticie si practica a fost doar preluata si adaptata.

In lunile de iarna, incepand din noiembrie pana-n martie, camilele intra in perioada de imperechere si masculii se lupta pentru a intra in gratiile unei femele. In aceste luni, masculii sunt plini de testeron si umbla dupa fete si cafteala. :)

Se prea poate ca primele lupte sa fi fost incurajate de stapanii de caravane care se mandreau cu camilele din dotare, iar aceste lupte erau bune pentru a mai da drumul presiunii din masculi.

Cu timpul, aceste intreceri au evoluat intr-un sport si stapanii de caravane au inceput sa-si antreneze si sa creasca camile special pentru aceste lupte. Acest “sport” e raspandit in mai multe zone din Asia; dar cea mai mare pondere o are in Turcia, de-a lungul coastei Marii Egee, unde multe dintre aceste triburi nomade s-au stabilit.

Camilele folosite in luptele din Turcia, sunt o specie numita “Tulu” si sunt o rasa rezultata din imperecherea dintr-o camila obisnuita si-un dromader. De obicei sunt cu o singura cocoasa si mult mai inalte si mai puternice - cantarind undeva la 1000 de kg.

Majoritatea camilelor luptatoare sunt aduse din Afghanistan sau Iran.

In perioada otomanilor, luptele de camile au fost descurajate, deoarece erau privite ca obiceiuri nomade si rurale. Ele au cunoscut insa o revenire si se pare ca si turismul le ajuta. In aceasta zona a Turciei, aceste lupte sunt aproape la fel de populare ca fotbalul. Cei care participa la aceste festivaluri sunt majoritari oameni din zona rurala.

Cuvantul in turceste pentru luptele de camile e “Deve Güreşi”. “Deve”, inseamna camila iar Güreş e lupta. Exista o federatie a luptatorilor de camile si organizeaza lupte in diferite orase ale Turciei, in diferite zile. Progamul se schimba in fiecare an. Conteaza foarte mult cati bani baga primaria, cati camilari si spectatori pot sa stranga etc.

Unul dintre cel mai mari turnee e cel din orasul Selcuk, candva prin ianuarie, dar cel mai bine e de cautat calendarul luptelor. Cautati pe google, “deve güreş takvim” sau “deve güreş tarihleri” si ar trebui sa gasiti calendarul cu luptele din anul respectiv. De ex. calendarul pe 2014 aici: deveciler.com/v1/index.ph ... gueresi-takvimi.

Am aflat astfel, ca pe 23 Februarie 2014 - Duminica, avea sa fie un turneu in Bergama. In Bergama oricum ai ce vedea, chiar daca nu ar fi fost camilele si am facut astfel ca sa ajung acolo Duminica.

De multe ori turneele sunt anulate daca ploua, sau e vreme urata, sau daca organizatorii nu au reusit sa adune destui luptatori. Cele mai bune informatii le gasiti pe siteurile cu “deveciler”, dar nu prea au informatii in alta limba decat turca. Dar cred ca pot fi cititi cu google translate. Eu am gasit o lista a camilelor participante pe un astfel de forum al "devecilerilor" - si mi-am dat seama ca avea sa fie o treaba destul de serioasa si la Bergama.

Duminica dimineata am ajuns la Bergama si am vizitat obiectivele istorice. Am intrebat pe cineva pe strada, daca stie de luptele de camile si mi-a zis ca incep pe la 11:00, si mi-a explicat aproximativ, cum sa ajung acolo.

Ne-am facut treaba pe la obiective (am sa fac un alt review) si am pornit in cautarea arenei. Undeva in afara satului, pe o toloaca, am vazut ca din drumul principal, mai multi pietoni... se indepartau si am gasit si noi multimea. Am lasat masina parcata ceva mai departe si am pornit pe jos.

Am gasit si locul dezmatului. Au sapat cu buldozerele un fel de arena in buza unui deal si au inconjurat totul cu un gard de sarma. Pe langa gardul de sarma, mai multe tiruri si camioane parcate, care actionau ca un fel de tribune. Cred ca la ele, aveau acces doar prietenii soferului.

Plin pe langa gard, de indivizii care nu au vrut sa plateasca intrarea.

Incercand sa gasim intrarea in arena, dam si peste locul unde erau parcate camilele, in asteptare, sa le vina randul la bataie.

De obicei, sunt legate de picioarele din spate si de cap, dar nu ne-am apropiat foarte mult de ele, deoarece unele dintre ele, mai dau cu capul. Au botnite la gura si spume multe. Cand sunt excitati, masculii produc acele spume la gura.

Am gasit si intrarea in arena. Doar barbatii platesc – 10 TL; femeile au intrarea libera. :)) Se pare ca e aceeasi tehnica... ai femele, garantat le urmeaza si masculii. :)

Spectatorii sunt in cea mai mare parte barbati, dar sunt si foarte multe familii, femei, copii etc.

Am gasit un loc langa un parapet si am inceput sa urmarim intrecerea.

Pe un camion, sunt instalate mai multe boxe si tot acolo isi are locul si “cazgir-ul”, cel care vorbeste la microfon. Aceste dirijeaza spectacolul, anunta camilele care urmeaza sa lupte, spune poezii despre ele, face glume etc. si incearca sa faca atmosfera.

Cu o zi inainte de batalie, exista o parada a camilelor in sat si are loc o seara numita “Halı Gecesi” – Noaptea Covoarelor. Se intalnesc prietenii, se bea, se vand covoare etc. Fiecare proprietar de camila incearca sa-si imbrace cat mai frumos luptatorul. Au un fel de şa, cu diferite covoare si margele, pe care e scris numele camilei si cuvantul “Maşallah”. Maşallah, e un cuvant arabesc care inseamna sa te protejeze Allah; dar e folosit si-n sensul de admiratie. De ex. cand esti foarte impopotonat, sau ti-ai cumparat masina noua etc... ti se spune “MaşAllah”... in sensul de “Wow”... ce tare esti. :))

Camilele sunt numite, la placerea proprietarului si majoritatea au nume glumete. Sunt numite, dupa vedete de film, presedinti, sau chiar numele proprietarului. Cateve exemple: Columbo, Kara Murat (Murat cel Negru); Almanyalı (Germanul); Dozer (Buldozer), Cilgın Ozer (Ozer Nebunul) etc.

Camilele sunt impartite in patru categorii pentru lupte: “Ayak, Orta, Başaltı si Baş”, si are legatura cu stilul de lupta al camilei si cat sunt de mari. “Ayak” – picior. “Orta” – la mijloc; “Başaltı” – sub cap; “Baş” – cap.

De obicei camilele nu sunt lasate sa se lupte pentru mai mult de 10 minute si au funie in gura pentru a nu se musca. Proprietarii de camile nu au nici un interes sa-si raneasca “investitia”. O camila luptatoare poate costa si 20000 de dolari. Daca nici o camila nu castiga in 10 minute, se declara egalitate.

Cum se castiga? Sunt trei metode plus abandon:

1-Kaçırtarak

2-Bağırtarak

3-Yıkarak.

1-Kaçırtarak – Prin fuga. Daca una dintre camile fuge de lupta, pierde. Unii dintre “campioni” pot castiga o batalie doar prin prestanta.

2. Bağırtarak – Prin tipat. Daca o camila tipa, in timpul luptei, pierde.

3. Yıkarak – Daca o camila este impedicata si pica jos, pierde.

4. Proprietarul renunta, aruncand jos o sfoara.

Camilele incearca sa-si goneasca adversarul, impingandu-se, dar majoritatea incearca sa-i puna piedica, dupa care se aseaza pe invins.

Camilele au mai multe stiluri de lupta. Cateva tehnici folosite si terminologia:

”Bağ, Çengel, Çatal, Makas, Kol Atması, Muşat Çengel, Tam Bağ, Yarım Bağ, Düz Çengel, Tekçi, Kol Kaldırma. ”

“Bağ”. O camila Bağcı, e camila care incearca sa prinda capul adversarului, intre capul ei si piept si apoi sa o culce la pamant.

Çengel – piedica. Camilele trebuie sa lupte de aceeasi parte. Sunt camile stangace si camile dreptace. O camila incearca cu picoarele, sa-i puna piedica adversarei.

Mai sunt si alti termeni ca: Makas (Foarfeca), Çatal (Furculita) etc. toate avand de-a face cu tehnicile de lupta ale camilei.

Unele dintre aceste tehnici sunt periculoase – ca de ex. Çengel, deoarece camilele se pot rani, si de aceea multi crescatori nu au astfel de camile, sau nu vor sa lupte contra lor.

Interesul lor e sa castige, fara ca animalele sa se raneasca, de aceea nici nu sunt lasate sa se lupte mai mult de 10 minute. Un proprietar de camila luptatoare, castiga mult prestigiu in satul din care e.

Sunt asociatii pentru protectia animalelor, care vor sa interzica astfel de lupte deoarece le considera barbarice, dar “devecileri” spun ca sunt chestii de traditie, si ca e un sport al “gentlemanilor”.

Cum decurge o lupta?

Cel de la microfon, anunta luptatorii si camilele sunt aduse in ring si purtate de cateva ori roata. Pot sa fie mai multe camile in ring, in acelasi timp. Doua care se lupta, si altele care isi fac incalzirea. :)

Uneori pentru a le face sa se lupte, se mai aduce o femela printre masculi. La comanda, celui de la microfon, camilele sunt aduse una langa cealalta si ceilalti se retrag.

Exista si vreo trei arbitri si pe langa ei sunt niste echipe de voluntari, care ajuta la despartirea camilelor. Exista o echipa in rosu si una in albastru.

Cand se da comanda, ei trec la despartirea camilelor, tragand de niste funii pe care le arunca pe şau care camila o are in spate, sau legand camilele de picioare.

Aceste ajutoare stau pe vine, in timpul luptei, astfel ca spectatorii sa poata vedea meciul.

Ce se mai intampla prin tribune?

Spectatorii, o pun de un gratar, sau mananca seminte. Se incing adevarate picnicuri, cu rakı, bere si carnati de camila la gratar.

Muzica e asigurata de tigani turci (de obicei), care canta la zurna si davul – o toba si un fel de clarinet. Am vazut si unul cu o scripca... o pusesera de un potol la o margine de sant.

Atmosfera in general e de festival, balci... stransura... sau cum vreti sa-i spuneti.

Pe langa arena isi instaleaza tarabele si fel de fel de vanzatori ambulanti – si baieti cu fast-food.

Se pare ca si carnatii de camila sunt la mare cautare.

Am gustat si eu un sandvich cu carne de camila – in jumate de paine – 5 Tl. Carnea de camila e rosie si o amesteca si cu carne de vaca si pun si multe condimente. In paine mai pun salata. Un ayran – 1 Tl.

Printre spectatori se mai plimba tot felul de ambulanti cu fel de fel de pestemale, suveniruri, baloane, vata de zahar, cd-uri cu luptele campionilor etc.

Un dans specific zonei e dansul “zeybek”. Rromanii cu clarinetul si toba baga melodia iar camilarul sef, danseaza.

Am doua filmulete si am sa le incarc la youtube...

In concluzie. Recomand o astfel de experienta, daca sunteti in aceasta zona a Turciei in lunile de iarna. Te simti ca la o adunare de caravane de acum cateva sute de ani.

P. s. Am sa pun impresiile la “O zi la Pergam”, dar ele sunt valabile, pentru majoritatea oraselor din vestul Turciei. Trebuie doar sa gasiti calendarul si sa stiti unde si cand sa mergeti.

---

VIZUALIZĂRI: 3315 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI