PitStop pe drumul spre Bodrum

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ales ca și destinație de vacanță Bodrum. Cum până acolo sunt cca 1350 km, am împărțit drumul ca și acum 2 ani - când am fost la Kusadasi (Marti Beach) - în două bucăți (inegale).

Acum doi ani am ales ca și cazare intermediară Cetinkaya Beach Hotel. Drumul pînă la Bodrum fiind însă mai lung cu cca 200-250km m-am orientat către o cazare cât mai aproape de destinația finală, astfel încât a doua zi să ajung la ora 14 (fără prea mare efort) la hotelul din Bodrum.

După un schimb de e-mail-uri cu diverși hotelieri - aveam nevoie de cazare pentru o noapte (vineri / weekend) - am reușit să bat palma cu proprietarul de la Akropolis Guest House - Bergama. 115 Euro / noapte pentru un apartament, 4 persoane (3 adulți și un copil - de fapt 2 copii dar unul are 13 ani și e considerat adult!!!), regim de masă - demipensiune. În prealabil am studiat un pic și tripadvisor (pozele postate de turiști) și booking totul părând ok din comentariile celor care au fost pe acolo.

Ne-am înțeles să plătim la destinație - oricum rezervarea era cam din scurt așa că mai mult mă/ne complicam cu avansuri. Prețul a fost un pic mai mic ca pe booking, în plus pe booking nu era posibilă rezervarea cu demipensiune (ajungeam târziu și nu aveam chef să alerg în căutarea ’’crâșmelor'' cu doi fomiști după mine).

Bon, totul stabilit vineri la 4 a. m sus în mașină, un mic pitstop la Giurgiu o cafea și o vorbă cu doi prieteni, apoi direcția Bergama unde am ajuns pe la 18:30.

Amplasare Akropolis Guest House este situată în inima vechiului oraş Bergama, la cca 100m de Basilica Rosie (Kızıl Avlu) si la cca 300m de Bergama Acropolis Gondola, deci foarte aproape de obiectivele turistice din zonă descrise foarte bine (nu mai are sens să le reiau) de TraianS aici

Odată ajunși parcăm mașina pe straduța îngustă astfel încât să nu blocăm trecerea și ne înființăm toți patru ca ''vițeii'' (o să vedeți de ce am spus asta un pic mai jos) la poarta pensiunii. Și dă-i, și luptă... unul trăgea de mâner, altul împingea în poartă... nimic, hai să ciocanim... nimic, hmm poate nu aud. Hai cu pumnii... nimic. În curte liniște, doar păsarele, gard înalt nu se vedea nimic totul părea parăsit ca și cum nu era nimeni acasă. Descoperim soneria, dăi și sună... nimic. Pun mâna pe telefon sun proprietarul, draci ce era nebun să raspundă?!!

Deja familionul era în capul meu!!! Cu cine ai vorbit, ce ai vorbit, unde dormim acum?!! Eu - deja mă pregăteam sufletește pentru ce mai putea urma - le explic că joi am avut ultima confirmare că totul e ok și ne asteaptă, ei nimic ''... si de ce nu e nimeni?!!! ''

Deja trecuseră cca 20 minute, afară bătea vântul de te lua pe sus, am urcat familionul în mașină și dăi, și caută pe GPS hoteluri în zonă. În final după cca 30 minute plecăm ferm convinși că ne-am luat prima țeapă la rezervări făcute pe mail direct și fără plata unui avans.

Rulând ușor cu mașina, la cca 50 m de pensiune ne petrecem cu două persoane ce păreau turiști. Cum strada se înfunda și singura unitate de cazare în zonă era pensiunea noastră, opresc și stăm să vedem ce fac cei doi. Surpriză, dispar pe poarta la care noi ne holbaserăm 20 minute degeaba. Marșarier, victorie aștia au cheia sau sunt proprietarii.

Înapoi în poartă, draci parcă o sudaseră nu vroia neam să se deschidă. Măi să fie - imi zic - păi aia au avut iarba fiarelor de au intrat?!! Și mă apuc așa inginerește de studiat poarta aia metalică... nimic. La un moment dat, tot trăgând de mâner întâmplarea a facut să îl răsucesc... BINGOOOOOO... au reușit ''vițeii'' să intre după 30 minute de holbat la poartă. Culmea că în curte era o familie de turiști la piscină pe șezlong, dar ascultau muzică, LA CĂȘTI :)

Odată intrați ne-am liniștit brusc, ne-a venit zâmbetul pe buze, totul arăta așa cum ne așteptam și cum am văzut pe site-urile de specialitate.

Pensiunea este formată din două corpuri de clădiri: casa veche tradițională și casa nouă construită ulterior, proprietarul încercând să păstreze cam același stil ca și cea veche. Ambele corpuri de clădiri beneficiză de curtea proprie, legătura între ele facându-se printr-un mic tunel.

In prima curte găsim piscina - nu foarte mare, dar suficientă pentru a te răcorii după o zi toridă - și zona de servit masa - in aer liber, pe sub maslini, împrăștiate pe ici pe colo.

La intrare exită un mic turnuleț (ca un foișor) unde se poate sta la masă și savura in liniște o cafea, un suc, o sticlă de vin etc.

Cea de-a doua curte, mult mai generoasă ca și mărime, oferă locuri de relaxare și joacă (un mic teren de baschet improvizat, un biliard/golf - cum veți vedea în poze), dar și loc de parcare pentru cei care ajung cu mașina în zonă.

Noi am fost cazați în corpul nou, acolo existând camere amenajate tip apartament.

Camera/Apartamentul: din ușă, la prima vedere mare, spatios, curat, ne-a plăcut. La intrare un mic hol de unde se intra în baie, camera copiilor (2 paturi separate) și camera noastră pat dublu cu schelet metalic (mi-a parut rău că mi-am uitat cătușele acasă :). Ca dotări am observat lipsa unui firgider/răcitor - necesar în cazul uni sejur mai îndelungat, prezența unui televizor pe care sincer nu l-am incercat, geamurile aveau plase pentru insecte din loc în loc covorașe tradiționale specifice zonei (lucrate manual).

Baia era destul de mare și încăpătoare, cabina de duș izolată bine de restul băii neexistând riscul creării băltoacelor în momentul utilizării dușului.

Curățenia zilnică noi nu am apucat-o, dar banuiesc că se face, iar frecvența schimbării prosoapelor sau a lenjeriei de pat este aceeși ca peste tot.

Per ansamblu ok, nota: foarte bine!!!

Masa: Am avut cazare cu demipensiune deci micdejun și cină. La sosire imediat după cazare am observat un panou pe care era trecut meniul zilei (cina): legume la cuptor, meat ball cu cartofi prajiți, pește - tsipoura - cu cartofi prajiți, insoțite de o salată grecească făcaută în proporție de 95% din produse obținute in ''ogradă'' (brânza, măslinele, roșiile, castraveți), ca starter o salată Tsatsiki iar la final câteva felii de pepene. Apă, copiii suc de portocale - din partea casei. Alcoolice-le se achitau separat (am observat bere, vin îmbuteliat)

Pe panou ca și indicație eram rugați ca să nu așteptăm prea mult la masă să comunicăm din timp ce dorim și la ce oră să fie gata.

Mic Dejun-ul este simplu, dar suficient mai ales ca plecam la drum și nu prea ne place burta plină - oricum nu suntem niște mâncăi. Brânză, cașcaval, salam, roșii, castraveți, iaurt, dulcețuri, nutela, ouă fierte, suc neacidulat de portocale și la final o cafea BUNĂĂĂĂ cum rar bei pe la hoteluri. Simplu și suficient.

Nota: ok, foarte bine!!!

De facilități - piscină, teren de baschet, biliard/golf nu am apucat să beneficiem, timpul petrecut acolo a fost prea scurt să mai avem timp și de ele. Am beneficiat însă de internet WI-FI, care funcționa corespunzător și acoperea orice colțisor din zonă.

De pensiune se ocupă proprietarul și mama acestuia (bucătăreala), am interacționat cu ei - oameni simpli, dar de nota 10. La final fiecare a învățat cuvinte noi (noi în turcă, ei în română) fiind foarte sociabili.

Per ansamblu o cazare de luat în seamă de cei care merg spre Didim/Bodrum/Marmaris și obișnuiesc să facă drumul în două etape.

Cam atât pe ziua de azi, suficient zic eu pentru cine dorește să ajungă acolo. Pentru alte detalii nu ezitați și întrebați.

---

VIZUALIZĂRI: 1981 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI