Spre Istanbul prin Shipka (din cauza inundațiilor)

TIPĂREȘTE

Am plecat pe data de 1 iulie ora 19 din Târgovişte cu destinaţia Istanbul (pentru ca peste câteva zile să continuăm spre Antalya). La ora 5 dimineaţa eram în faţa hotelului, deci am făcut 10 ore în total (mici opriri de câte un suc sau alimentare).

Drumul pe România nu interesează pe nimeni, cu toţii ştim cum se merge spre Giurgiu, cu singura precizare că eu prefer tranzitarea Bucureştiului, în defavoarea centurii capitalei, care este făcută praf. Când ne-am întors din Turcia şi ne-am amintit centura Istanbului, mai să plângem.

Am ajuns în vamă, am plătit 13 lei Podul Prieteniei (2 euro la întoarcere, că bulgarii sunt mai prieteni cu românii, decât românii cu bulgarii) şi am trecut în Ruse. Am cumpărat 2 vignete a câte 6 euro pentru că urma să stăm 8 zile. Da, ştiu, dacă mai mergeam 2 km găseam vigneta la 5 euro, dar nu ne-am "complicat".

Traseul pe teritoriul Bulgariei a fost următorul:

Ruse-Byala-Veliko Tarnovo-Gabrovo-Shipka-Kazanluk-Stara Zagora-Sredets-Opan-Harmanli-Kapitan Andreevo.

De ce am ales acest traseu şi nu clasicul Târgovishte-Elhovo-Lesovo? În primul rând pentru că făcusem anul trecut parte din el (vechiul drum Veliko-Gurkovo-Sredets-Opan-Harmanli) şi am presupus că ne va ajuta acest lucru. În al doilea rând, pentru că am făcut diferite simulări pe google maps şi am văzut că mare diferenţă nu este, singurul "incovenient" fiind trecerea Pasului Shipka, care nu ne-a deranjat, noi făcând deseori trasee montane în România. Nu în ultimul rând, am discutat cu şoferii unei companii ce face Istanbulul zilnic şi ei merg pe acelaşi traseu.

Porţiunea Ruse-Veliko Tarnovo nu pune probleme niciodată, fiind imposibil să te rătăceşti. Cu câţiva kilometri înainte de a admira fosta capitală bulgărească, setaţi GPS-ul pe destinaţia Gabrovo. Porţiunea de serpentine începe de fapt de la această localitate, până după Shipka, în apropiere de Kazanluk. După calculele noastre (de fapt ale maşinii) sunt 28 km de serpentine. Voi detalia puţin, ţinând cont de toate discuţiile şi speculaţiile despre acest traseu.

Unii au comparat cu porţiunea dintre Predeal şi Braşov. Eu zic că totuşi o depăşeşte, întrucât Braşovul are cele două benzi pe sens, care permit manevre mai largi şi viteze mai mari. Pe de altă parte, în niciun caz nu ajungem la extreme, comparând-o cu Transfăgărăşanul. Într-adevăr, veţi găsi curbe în stilul acelor de păr, dar totul este acceptabil. Referitor la posibilitatea de a te antrena în depăşiri, vreau să spun de la început că nu am avut vreun şofer de curse în stânga mea, nici vreun profesionist. A condus tatăl meu, şofer normal, care nu practică şofatul sportiv (mai ales cu fii-sa în dreapta). Cu toate acestea, depăşirile au decurs normal. Am găsit câteva tiruri în faţa noastră, dar nu cred că am stat mai mult de 2-3 minute în spatele vreunuia. Chiar dacă sunt serpentine, acestea nu se "varsă" una într-alta, ci există şi porţiuni de drum drept, care permit depăşirile. Cu unul-două flashuri preventive, pentru a anunţa şoferul din faţă, se depăşeşte fără probleme.

Am coborât în Kazanluk şi setăm GPS-ul pe destinaţia Stara Zagora. Eu am o problemă cu intrarea pe centura acestui oraş. Am avut-o şi anul trecut şi se pare că nu m-am învăţat minte. La dus am nimerit-o uşor. Însă la întoarcere, după ce se trece peste autostrada Sofia-Burgas, GPS-ul ne roagă să o luăm la dreapta. Indicatoarele rutiere arată "dreapta Burgas". Ideea de a ajunge cumva pe autostradă şi de a nu putea întoarce câţiva zeci de kilometri m-a speriat şi am hotărât să o luăm înainte. Dacă cumva aveţi o inspiraţie proastă ca a mea, nu o ascultaţi. Am intrat direct prin oraş. Nu a fost o tragedie, fiind miezul nopţii, însă atenţie mare la trecerile de pietoni. Bulgarii au limitatoare de viteză din beton, nu din cauciuc şi dacă daţi cu maşina în ele, aţi rupt-o în două (da, ştiu, nu ar trebui să rulăm cu suta la oră în localitate).

Am ieşit din oraş şi am continuat pe direcţia Sredets-Opan-Simeonovgrad. Asta înseamnă că la Sredets ne vom continua drumul în stânga în direcţia Simeonovgrad-Harmanli. Incredibil, dar am reuşit să ne [aproape] rătăcim în Simeonovgrad, pentru al doilea an consecutiv. GPS-ul nostru (deşi updatat în ianuarie 2014) nu sesizează intrarea pe centura oraşului şi ne bagă prin oraş. Această localitate este ca un oraş fantomă (l-am vizitat anul trecut timp de juma de oră cât am rătăcit pe acolo), deci nu e deloc indicat să o luaţi prin el. Ne-am dat seama că e greşită intrarea, am întors, am înaintat 100 metri şi am văzut intrarea pe centură. Nu este semnalizată, dar vă spun aşa: NU o luaţi pe unde sunt blocuri comuniste în dreapta şi stânga drumului. Intrarea pe centură este în pantă şi nu are absolut nimic în jur. Sunt foarte apropiate una de cealaltă, nu e problemă dacă vă întoarceţi, în caz că veţi greşi. Doar să realizaţi din timp că nu e drumul cel bun.

Dacă treceţi cu bine de oraşul fantomă, ne îndreptăm spre Harmanli, unde noi am alimentat cu motorină (puteţi alimenta la Shellul de pe autostradă, la km 92). Intraţi pe autostradă şi continuaţi până aproape de Kapitan Andreevo. După ce se termină autostrada, începe un şir luuung de tiruri, care aşteaptă. Voi trebuie să le depăşiţi, fără teamă. Am avut 3 maşini în faţa noastră la dus, niciuna la întoarcere. Trecem prin 3 controale: paşaport, paşaport şi actele maşinii, bagaje. Vă sfătuiesc să adoptaţi faţa de turist şi să spuneţi "Antalya" cu un zâmbet larg pe faţă. Vameşul a zis ok şi ne-a închis portbagajul. Unui bărbat din faţa noastră i-a scotocit prin bagaje într-un stil nemaivăzut. Dacă ne făcea la fel, cred că ar fi trebuit să îmi adun chiloţii de prin vamă.

La întoarcere s-a adăugat controlul taxei de dezinfecţie. Am dat 3 euro pentru că ne-a stropit maşina 10 secunde cu un lichid. Nu am înţeles niciodată rostul acestei dezinfecţii fictive, dar ce să-i faci?

După ieşirea din vamă am continuat spre Edirne, apoi pe O-3 în direcţia Istanbul. Nu am oprit să luăm card HGS, pentru că am preferat să îl cumpărăm din Istanbul, fiind în drumul nostru de plimbare. Poşta mare este o clădire impunătoare, în apropierea staţii Sirkeci. Puteţi întreba localnicii de poştă, postande, PTT, ei vor şti şi vă vor îndruma. A durat 5 minute, am dat paşaportul proprietarului maşinii şi talonul, am plătit 35 lire şi gata. Am verificat acum 5 minute, mai avem fix 14,80 lire (am fost până în Antalya şi înapoi).

În Turcia este foarte greu spre imposibil să te rătăceşti, au o infrastructură grozavă, concurând cu ţările occidentale (nu, România şi Bulgaria nu sunt ţări occidentale). Există indicatoare rutiere la absolut fiecare intersecţie, arătându-ţi direcţiile importante. Indicatoare de Istanbul şi Antalya găseşti la fiecare pas.

Drum bun, călători români!

---

VIZUALIZĂRI: 3016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI