Oslo - oraşul de la Oslofjord

TIPĂREȘTE

Ne aflam în Norvegia de nouă zile, iar după un tur de oraş în Bergen, după fascinantul drum de-a lungul fiordului Hardanger şi traversarea ramificaţiei sale - Eidfjorden - cu ferry spre Brimnes, după canionul Mabødalen şi cascada Vøringsfossen cu spectaculoasa cădere de apă de 180 m, am făcut un scurt popas în Geilo, cunoscuta staţiune de iarnă. În cele din urmă, spre seară, am ajuns la Oslo. Mai bine zis la periferia vestică a capitalei norvegiene, în Fornebu - o foarte frumoasă zonă peninsulară care ne-a oferit cazare la Hotelul Quality Expo. Bineînţeles că nu se punea problema explorării oraşului Oslo de îndată ce am ajuns. Eram obosiţi, se făcuse târziu şi nici unul dintre noi nu se documentase cum se poate ajunge în centru pe cont propriu.

A doua zi, odihniţi, după micul dejun, am făcut turul de oraş programat. Două au fost obiectivele care m-au impresionat şi pe care cred că nici un turist n-ar trebui să le rateze: Vigelandsparken şi Oslo Rådhus. Fără pretenţia unei expuneri complete, despre acestea voi scrie câteva cuvinte în cele ce urmează.

Autocarul ne-a lăsat mai întâi la Vigelandsparken - Parcul de sculptură Vigeland pentru că - la fel ca şi hotelul - acesta se află în partea vestică a oraşului.

Din centru, pietonal, de lângă Palatul Regal, pe strada Hegdehaugsveien care se continuă cu Bogstadsveien, după aprox. 40 de minute se poate ajunge în zona Frogner unde se află şi parcul. Mai puteţi ajunge aici cu metroul (staţia Majorstua) şi autobuzul 20 (staţia Vigelandsparken).

Parcul Vigeland este una dintre primele atracţii turistice ale capitalei norvegiene şi în acelaşi timp un foarte popular loc de destindere pentru localnicii care vin aici la promenadă sau pentru a face sport. Acest parc - un muzeu în aer liber - reprezintă munca de o viaţă a sculptorului norvegian Gustav Vigeland (1869-1943). Cele 212 sculpturi imense pe care le vede vizitatorul aici, sunt o reprezentare alegorică a vieţii. În lucrările sale realizate în bronz sau granit, artistul surprinde diverse momente de viaţă începând cu copilăria şi sfârşind cu bătrâneţea şi moartea.

Poarta principală lângă care ne-a lăsat autocarul, este formată din cinci intrări mari şi încă două mai mici, de trecere. Din granit şi fier forjat, într-o lucrătură deosebit de delicată şi sugestivă, poarta a fost realizată local, în apropierea actualului Muzeu Vigeland aflat în partea de sud a parcului. Imediat după intrare, în partea dreaptă, se află statuia lui Gustav Vigeland, cel care a conceput şi a realizat acest parc.

Podul cu parapeţi de granit, are felinare şi este decorat cu 58 de statui de bronz reprezentând oameni de diferite vârste, singuri sau în grupuri. La capătul podului, pe partea stângă, am văzut şi "Băiatul Mânios", o foarte simpatizată şi mediatizată lucrare care - să fiu sinceră - mie nu mi-a plăcut. În locul chipului său schimonosit de furie aş fi vrut să văd un altul, vesel şi relaxat. Tot pe partea stângă, dedesubtul podului, se află un spaţiu de joacă circular, decorat şi el cu sculpturi reprezentând copii. N-am coborât până acolo. Am stat mereu pe lângă ghidă care, ajutată de un bun material documentar, ne prezenta în detaliu fiecare lucrare în parte.

Fântâna de bronz - şase bărbaţi sprijinind o cupă uriaşă - a fost gândită iniţial pentru a decora piaţa din faţa Parlamentului, ulterior, prin adăugarea unor grupuri de statui, apoi a unei coloane monumentale, a fost amplasată în parc.

Sub coroana a 20 de copaci, artistul obsedat de ciclul vieţii, o reprezintă în diverse ipostaze începând cu naşterea şi terminând cu moartea. Am dat ocol fântânii analizând una câte una fiecare ipostază în paralel cu observarea reliefurilor amplasate jos, pe partea exterioară a bazinului, care redau acelaşi ciclu etern al vieţii. Demn de remarcat aici este şi mozaicul realizat artistic, foarte întins, din jurul fântânii.

Pe un platou înalt situat dincolo de fântână, înconjurată de mai multe grupuri statuare gigantice, o coloană domină întregul parc. Nu am reţinut exact înălţimea ei, dar important nu este acest aspect, ci realizarea artistică, precum şi munca titanică, fizică, pe care a presupus-o această lucrare. Executată dintr-un singur bloc de granit, lucrarea înfăţişează nenumărate siluete umane contorsionate într-o tendinţă ascendentă încercând să sugereze - după spusele specialiştilor - ideea de divinitate şi năzuinţa omului către cer.

Roata Vieţii, o înlănţuire de trupuri umane (o femeie, un copil şi un bărbat), întruchipând o roată, este un nou simbol al ciclului etern.

Ceasul astronomic cu semnele zodiacale sculptate reprezintă încă un punct de interes pentru turistul aflat aici pentru prima oară.

Gustav Vigeland nu a trăit să-şi vadă proiectul finalizat, majoritatea sculpturilor şi elementelor decorative fiind instalate în parc abia după 1950, adică la mai bine de 7 ani de la dispariţia sa. Muzeul Vigeland aflat la capătul sudic al parcului, unul dintre cele mai interesante muzee ale Norvegiei, adăposteşte colecţia aproape completă a lucrărilor lui Gustav Vigeland. Aici am aflat istoria Parcului Vigeland şi a multora dintre lucrările artistului, aici am văzut lucrări care nu şi-au mai găsit locul în parc.

După ce am străbătut parcul pe toată lungimea lui, la cealaltă poartă, ne-a aşteptat autocarul care ne-a preluat şi ne-a dus în câteva minute în centru, în marea piaţă a Primăriei.

Oslo Rådhus - Primăria. Clădirea dominată de două turnuri pătratice, înalte, un bun punct de reper pentru toţi aceia care sunt aici pentru prima oară, a fost inaugurată în 1950, atunci când oraşul a celebrat 900 de ani de existenţă. Mai mult decât faptul că această clădire găzduiește Consiliul Local, Administraţia Publică şi câteva studiouri de artă, arhitectura sa, operele de artă care pot fi văzute aici, dar mai ales ceremonia decernării Premiului Nobel pentru Pace, în fiecare an la 10 decembrie, fac din clădirea primăriei unul dintre cele mai faimoase edificii din Oslo.

Intrarea publicului vizitator este liberă, în fiecare zi (exceptând perioadele în care aici au loc manifestări oficiale), între orele 9.00-18.00, pentru tururi ghidate zilnic la 10.00, 12.00 şi 14.00, singura cerinţă fiind aceea de a se respecta liniştea dat fiind că acolo se şi lucrează.

Mi-a plăcut faţada principală decorată cu o statuie, cu un basorelief deasupra intrării, cu elegantele lebede aflate pe soclu şi cu apa curgând în cascadă printre cele două alei. Ceasul astronomic frumos colorat, precum şi ceasul imens (8 m în diametru - unul dintre cele mai mari ceasuri din Europa) aflat pe unul dintre turnuri, atrag toate privirile. Pe coridoarele laterale sunt decoraţiuni murale inspirate din istorie.

După ce am admirat marea sală de la parter decorată cu scene din viaţa şi istoria norvegienilor, pe o scară largă, de marmură, am urcat la etaj. Rând pe rând am vizitat mai multe încăperi, toate împodobite cu picturi şi am fotografiat Oslofjord, (partea din spate a Primăriei aflându-se chiar pe malul golfului), am admirat o impresionantă colecţie de obiecte provenind din diverse ţări, cadouri primite de municipalitate în anumite ocazii şi am intrat în sala de şedinţe.

A fi în locul în care se defăşoară ceremonia decernării Premiului Nobel pentru Pace, când în fiecare an la 10 decembrie un laureat îşi primeşte diploma şi medalia asistat de familia regală şi de însoţitorii săi, a fost pentru noi un moment cu totul deosebit.

Altele.

În plimbarea noastră prin centru am remarcat Palatul Regal de care nu ne-am putut apropia fiind în plin proces de renovare, cu şantier deschis chiar de la poartă, Parlamentul - frumoasa clădire rotunjită şi Teatrul Naţional - cel mai mare teatru din Norvegia - situat între Palatul Regal şi clădirea Parlamentului. Clădirea Teatrului, datând de la începutul sec. XIX, are gravate pe faţada principală numele a trei personalităţi: Ibsen, Holberg şi Bjørnson. Plimbarea prin parcul din vecinătatea teatrului, foarte îngrijit, cu multe aranjamente florale, cu statui reprezentând artişti sau scene de teatru, cu fântâni arteziene, a fost pentru noi plăcută şi relaxantă.

Desigur în Oslo sunt încă multe alte puncte de interes. Cine are mai mult timp îl poate dedica unei vizite la Catedrală sau la fortăreaţa care se află la sud de Primărie, de-a lungul fiordului.

De asemenea, Muzeul de Ambarcaţiuni Vikinge poate prezenta interes pentru iubitorii navigaţiei, aici fiind expuse trei bărci construite de vikingi în jurul anului 900 şi alte artefacte printre care schelete umane şi de animale, toate aceste ambarcaţiuni fiind construite în scopuri funerare.

Pe faleza din vecinătatea portului se pot face plimbări sau se pot achiziţiona minicroaziere pe Oslofjord. Preţurile sunt variabile, între 180-395 coroane norvegiene/persoană, copii beneficiind de reduceri, iar cei foarte mici de gratuităţi. De pe apă se pot vedea fortăreaţa, noua clădire a Operei, câteva mici insule şi mai multe clădiri frumoase situate pe mal. Ca una care am făcut mai multe traversări, plus două croaziere pe fiordurile Norvegiei, pot spune că Oslofjord nu poate oferi frumuseţea sălbatică a unui fiord, spre oraşul capitală, centrul industrial al ţării aflat la capătul fiordului, circulând permanent nave cu încărcături de marfă şi materii prime.

O alternativă ar fi vizitarea oraşului cu autobuzele turistice Hop On - Hop Off sau cu minicarul, cu bilete cumpărate de la şofer, de la hoteluri sau de la centrele de informare turistică.

Pe pliantul cu harta oraşului primit gratuit de la info turist, am observat că prin achiziţionarea unui Oslo Pass se asigură gratuit intrare la mai mult de 30 de muzee, transport în comun, staţionare în parcări, reduceri la vizitele cu ghid şi oferte speciale la câteva restaurante. Nu cunosc amănunte pentru că nu am avut Oslo Pass, dar am menţionat acest amănunt pentru cei care vin aici pentru mai mult timp.

În după amiaza aceleiaşi zile, pe E18, am părăsit Norvegia îndreptându-ne spre Suedia. Peste 427 km urma să intrăm într-o altă mare şi fascinantă capitală europeană, Stockholm.

---

VIZUALIZĂRI: 4912 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI