Călători printre fiorduri

TIPĂREȘTE

Călătoria între Molde si Bergen a fost cireaşa de pe tortul acestei vacanţe, am văzut aici locuri incredibile, locuri care ne-au făcut să ne îndragostim de Norvegia.

Atunci când am început să fac planul calatoriei, în primul rând am vrut sa văd pe hartă unde este Drumul Atlanticului. Am văzut câteva filmuleţe pe youtube si am zis ca e musai să ajungem acolo. L-am reperat, iar la 08.30 porneam din faţa hotelului spre acest obiectiv uimitor, până la care am făcut 30 minute din Molde.

Sunt mai multe poduri, iar drumul trece din insuliţă in insuliţă, pe distanţa a 8,3 km, făcând legătura între Kristiansund şi Molde.

A fost desemnată construcţia secolului în 2005, fiind deschis în 1989, a fost o perioadă cu plată, acum este free.

Drumul şerpuieste pe 7 poduri joase, iarna fiind o adevărată aventură să treci pe aici, impresionant fiind ,,podul care nu duce nicăieri”, numit aşa datorită faptului că nu se vede nimic dincolo de el, senzaţia fiind că te vei prăbuşi în mare.

Există 4 locuri unde se pot parca maşinile, de acolo am făcut si noi poze, bucurându-ne de privelişte.

Reveniţi în Molde, am trecut printr-un tunel pe sub Midfjorden şi ne-am îndreptat către primul feribot pe care aveam să ne îmbarcăm. Am traversat în 15 min. cu feribotul fiordul Langfjorden între Solsnes şi Afarnes.

Drumul a şerpuit pe malul fiordului de mai sus si apoi pe lânga fiordul Romsdalfjorden ne-am îndreptat către Andalsnes. Foarte aproape de acest oraş aveam să intrăm apoi pe spectaculosul ,,Drum al trolilor”- Trollstiegen.

Şoseaua este foarte îngustă, existând foarte multe locuri unde aceasta nu permite trecerea decât a unei singure maşini. Este considerat printre cele mai periculoase 10 drumuri ale Europei.

Am intrat printr-un defileu foarte frumos, cu multă verdeaţă, cu locuri unde puteai să admiri natura. Defileul se ingusta şi dintr-odată ne trezim în faţa unui perete, înalt de... ne cădea basca din cap uitându-ne în sus.

Tot pe youtube am văzut cam despre ce este vorba, aşa că aveam ceva emoţii, ca în cele 11 serpentine ac de păr, prin care drumul escalada muntele, să nu întalnesc în cale autocare şi să trebuiască sa dau înapoi pentru a le face loc. Am zis fie ce-o fi şi am pornit să escaladez muntele cu... maşina. Din loc in loc erau alveole pentru a putea face loc maşinilor care coborau.

Ne-am oprit la mijlocul muntelui pentru a admira şi a fotografia o cascadă care trecea pe sub drum. Am avut noroc, nu am întalnit masini mari iar sus, ne-am oprit într-o parcare, la Stigfossen, loc unde opreau toate maşinile. De acolo am văzut cât de spectaculos a fost drumul, am stat deasupra prăpastiei pe nişte platforme metalice.

Încântaţi de aventura trăită, am continuat spre cheile Gudbrandsjuvet, următoarea oprire pe Drumul trolilor. În parcare am cumparat capşuni, incredibil de dulci. Am văzut apoi pe drum, foarte multe ,,căpşunării”, din producţia cărora fructele se vindeau în chioşcuri făcute în formă de căpşună. Dar să revenim la chei, există o platformă foarte bine amenajată deasupra cheilor formate de râul Valdolla.

Drumul a început să coboare printre căpşunării iar la Valldal, ne-am îmbarcat pe al doilea feribot, urmând să traversăm fiordul Storfjorden. Vremea era superba, apele fiordului aveau o culoare superba, timp de 20 min. ne-am bucurat de călătoria prin fiord.

La Eisdal am intrat pe ,,Drumul vulturilor”, mergand către cel mai spectaculos fiord, pe nume Geirengerfjord. Să zic că şi acest drum este spectaculos? M-aş repeta. Drumul trece pe lângă lacuri alpine, pe varful munţilor iar dintr-odată ne-a apărut în faţă fiordul Geirenger. Bineînteles că ne-am oprit şi am facut o mulţime de poze. Pozele pot să arate culoarea apei, cât de inalţi sunt pereţii, oraşelul aflat la capătul fiordului şi pasagerele care vin pâna acolo.

De acolo de sus, drumul coboară în serpentine, ceva mai largi către Geirenger, o staţiune plină de lume. Am admirat fiordul şi de aici şi am inceput urcusul către vârful altui munte, peste care aveam să trecem pentru a ajunge la Stryn, oraşul unde ne-am propus să mâncăm.

Ajungând acolo aveam să încheiem Golden Route, astfel numindu-se împreună aceste 3 drumuri superbe.

După ce am servit masa, pe malul fiordului Innvikfjorden, am continuat deplasarea către Bergen. Am zis că dacă timpul ne va permite, ne vom opri să vedem şi gheţarul Briksdal, dar... ar fi trebuit o cazare în zona. Ajungeam după 12 noaptea la Bergen... cu părere de rău am trecut prin Olden, ne-am îndreptat pe un drum superb către Byrkjelo.

Tot pe drumuri alpine, pe lângă lacuri în multe culori, prin orăşele tradiţionale şi pe lângă rulotele prezente peste tot, am ajuns la cel mai mare fiord Sognefjorden pe care aveam să-l străbatem de-a latul cu cel de-al treilea feribot, între Lavik şi Oppedal.

Înca 20 minute de navigat şi ne-am îndreptat prin tunele sau pe marginea muntelui avand fiordul jos, către Bergen, al doilea oraş al Norvegiei.

A fost o zi extraordinară, am trăit senzaţii unice, am văzut locuri uimitoare, am trecut pe lângă sau pe o mulţime de fiorduri, ne-am îndrăgostit de Norvegia, această tara atât de îndepartată, prin care călătoreşti minunându-te la fiecare pas de ceea ce vezi.

---

VIZUALIZĂRI: 7773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI