Ribe – perla Jutlandiei daneze

TIPĂREȘTE

Iata ca dupa o vizita de lucru in apropierea acestui orasel, avem sansa sa luam pranzul aici, sa ne plimbam putin pe pitorestile-i strazi si sa-i vizitam catedrala, toate acestea cu... luxul de a fi insotiti de doi localnici, ceea ce face mult mai valoroasa o vizita si o apropiere de cultura locului respectiv.

Acest mic orasel situat foarte aproape de Marea Nordului, a fost fondat la inceputul séc. XVIII (intre 704 si 710, la inceputul erei vikinge) si ni s-a spus ca este unul dintre cele mai vechi orasele daneze (diverse surse spun ca este chiar cel mai vechi). De-a lungul strazii principale ale acestei asezari vikinge, se aflau niste parcele dreptunghiulare, perpendiculare pe axa strazii. Este posibil ca aceste parcele in forma de dungi sa fi dat numele orasului, care ar veni din daneza veche “ripa” (“banda”, “dunga”). In Evul Mediu avea un port important si era unul dintre cele mai insemnate orase ale tarii. Prin 860, Ansgar, proclamat/declarat sfant datorita eforturilor lui de evanghelizare a populatiei pe meleaguri nordice, a obtinut permisul regal pentru a ridica un templu crestin in Ribe. Orasul a inceput sa prospere. Apropierea de mare, cu acces spre ea pe raul Ribe, a atras numeroase contacte comerciale care l-au transformat intr-un loc de seama in nord-estul european. Deja in sec. XVI, Ribe avea noua mii de locuitori si propria sa catedrala. Dar un incendiu teribil a distrus mare parte din oras, ceea ce a afectat foarte tare dezvoltarea si bunul mers al economiei locale. Desi a fost reconstruit aproape in intregime, Ribe a cazut, incet, incet, prada uitarii. Cu atat mai mult atunci cand, in 1868, s-a fondat orasul Esbjerg (la 30 de km distanta), acesta atragand tot comertul din zona. In acest mod, cel care fusese considerat “cel mai vechi oras scandinav” a devenit umbra unui trecut splendid si a unui viitor singuratic si nesigur. Pana in zilele noastre. Pentru ca, datorita starii de conservare a strazilor si caselor sale, Ribe atrage numerosi turisti care se minuneaza de existenta unui loc peste care timpul parca nu a trecut. Din pacate, ni s-a spus ca nu primeste toti turistii pe care i-ar merita, ca, de fapt, intreaga regiune Jutlandia (considerata pana nu demult zona cea mai saraca a Danemarcai), poate din cauza ca nu se afla foarte aproape de Copenhaga sau fiindca nici nu este foarte promovata. Insa, incet incet, i se duce, insa, faima si se spera ca va fi “descoperita” din nou. Se spune ca, impreuna cu capitala tarii, Ribe are cel mai mare numar de cladiri protejate de Patrimoniul Istoric. Pentru ca nu merita sa fie vizitata/admirata doar catedrala, ci oricare din casele sale din centrul vechi, ale caror fatade inmarmuresc ochii si sufletul oricarui vizitator.

Ni s-a mai spus ca orasul era vestit, in trecut, si pentru lupta impotriva vrajitoriilor, inclusiv cu cateva arderi pe rug pana la introducerea reformei protestante in tara.

Ribe inca pastreaza o importanta ecleziastica deosebita, fiind sediul episcopal al uneia din cele 11 dieceze ale Bisericii Danemarcai.

Orasul are foarte multe cladiri vechi, dar foarte bine conservate, si, dupa cum spuneam, in jur de 110 case protejate de lege (cea mai veche fiind din 1576!!!). Monumentul sau principal este catedrala, templu care domina orasul inca din epoca medievala, si pe care am avut norocul sa-l putem vizita.

Am lasat masina in piata de langa Biserica/Manastirea Sfanta Caterina (Sta Catarinae Kirke), cu o mica fantana arteziana in centru (centrul pietei). Manastirea, ni se spune, a fost construita in sec. XIII de catre calugari spanioli!!! Uite cum dam noi de spanioli peste tot;) Desi forma actuala i-a fost data doua sute de ani mai tarziu. Aici am aflat la ce era bun ceasul-abtipild lipit pe parbrizul masinii (noi credeam ca are legatura cu data reviziei masinii): trebuie sa marchezi ora la care parchezi masina, pentru ca nu ai voie sa stationezi mai mult de doua ore in acelasi loc. Sau, cand au trecut cele doua ore, mergi si muti limba ceasului la alta ora;) Interesant obicei si mentalitate corecta, ne gandeam noi, incercand sa aplicam, mentalmente, acest lucru la realitatea spaniola!!

Casele sunt tipice daneze, asemanatoare cu stilul de arhitectura nemtesc, in culori grena, galben mustar si alb in marea lor majoritate. Pe cateva dintre ele, deasupra usii, vedem anul constructiei, iar unul din turnurile catedralei se vede inca de la intrare. Ajungem repede in Piata Centrala (Torvet), care este in lucrari in intregime. Gazda ne spune ca s-au facut importante descoperiri acolo (acum erau pe terminate), vestigii de la inceputurile crestinatatii... O credem pe cuvant;) Vedem, cu aceasta ocazie, si faimosul hotel (Den Gamle Arrest) ubicat intr-o fosta inchisoare, functionabila pana in 1993. Se afla exact langa Catedrala si ma gandesc ca, daca n-ar fi fost chestia cu baia (exista posibilitatea sa nu ne pice camera cu baie), mi-ar fi placut mai mult sa stau aici decat in satucul pustiu din noaptea si dimineata anterioare.

Pe un lateral al pietei se afla hotelul Dagmar, in restaurantul caruia am luat masa si despre care va voi scrie cateva randuri mai tarziu. Dupa pranz, am iesit la o scurta plimbare pe stradutele orasului. In aceeasi piata erau cateva case foarte vechi, dupa spusele gazdelor noastre si dupa aparente, iar la una dintre ele, din caramida si barne frumoase de lemn, era agatata o barza cu un bebelus in cioc. Explicatia: in casa respectiva era un nou nascut. Ni s-a explicat ca asta este traditia, un lucru curios si dragalas, dupa parerea mea.

Ne-am indreptat repede spre catedrala, langa care se afla statuia lui Hans Adolph Brorson, un episcop luteran danez, scriitor de imnuri. Acesta a fost dat uitarii dupa moartea sa si cunoscut din nou in timpul romanticismului, fiind considerat, in zilele noastre, unul dintre cei patru scriitori mai cunoscuti de imnuri daneze.

Ribe Domkirke sau Vor Frue Kirke Maria este unul dintre cele mai mari temple crestine din Danemarca si se numara printre cele cu cea mai mare calitate artistica, inchinat fiind Fecioarei Maria. Este o opera romanica construita intre 1125 si 1160, iar mai tarziu, in sec. XIV ea a fost marita in stil gotic cu caramida, cum este cazul turnului meridional si un intreg ansamblu de capele laterale pe ambele parti ale catedralei. Aceasta a fost restaurata complet intre 1883 si 1904 de catre arhitectul H. C. Amberg (info internet).

Cele doua turnuri occidentale sunt de marimi diferite. Mariatornet (“Turnul Mariei”) masoara 46m si in el se afla clopotele. S-a daramat in sec. XVIII, asa incat a fost reconstruit in intregime. Celalalt turn, cunoscut sub numele de “Turnul din Ribe”, este mai vechi decat primul si masoara 50m. Aici se afla ceasul catedralei si gazda ne-a spus ca a functionat o perioada ca si alarma atunci cand erau incendii in oras.

Personal mi s-a parut mult mai frumoasa (este chiar mai mare pe interior) decat catedrala din Helsinki. Are banci frumos sculptate, coloane din caramida si arcuri albe, o orga si o sala a armelor (unde se lasau armele la intrarea in biserica). Ceea ce socheaza destul de mult sunt picturile din altar, foarte... futuriste, cu tenta cubista (imi aduceau aminte de marele Picasso). Gazda ne spunea ca au stricat “peisajul” cu aceste desene abstracte, si chiar nu le gasesti locul acolo, intr-o catedrala veche de mai bine de noua sute de ani.

Daca am fi avut ceva mai mult timp, as fi urcat in turn (este posibil) pentru a avea o vedere panoramica a orasului, a raului cu acelasi nume si a imprejurimilor. Ni s-a spus ca este grozava senzatia de acolo, de sus.

Catedrala este deschisa publicului intre 10h si 18h vara, pana la 17h toamna si pana la 15h restul anului.

Daca aveti mai mult timp pentru a vizita orasul, sunt trei muzee care merita o oprire (sau macar doua dintre ele, care “povestesc” istoria locului):

-Muzeul Viking din Ribe (Museet Ribes Vikinger) ribesvikinger.dk

-Muzeul de Arta din Ribe (Ribe Kunstmuseum) ribe-kunstmuseum.dk

-Centrul Viking din Ribe (Ribe Vikinecenter) ribevikingecenter.dk

O alta atractie curioasa si interesanta ar fi paznicul nocturn din Ribe, pe care il puteti insoti intre 1 mai si 15 septembrie in ruta sa prin orasul vechi, in timp ce canta pentru a-i anunta pe locuitorii urbei ca e vremea sa mearga la culcare. De asemenea, am aflat ca acesta le povesteste interesatilor despre inundatiile, incendiile si vrajitoarele locale. De retinut daca ajungeti in Ribe.

Se mai pot vizita Casa Mando (Mandohuset), cu “o”-ul taiat pe diagonala (nu-l am pe tastatura), Moara Mando (Mando Molle) si Vadehavscentret (Centrul Marii) vadehavscentret.dk. Iar in apropierea orasului (noi nu am ajuns acolo) se afla si ruinele unui castel, marturie a istoriei locului.

Ca si anecdota, ni s-a spus ca un crater de pe planeta Marte a fost botezat cu numele Ribo in cinstea orasului (nu mai stiu in ce an).

Nu as avea nicio indoiala daca ar trebui sa aleg intre un sat “con encanto” spaniol (mai ales din cele vizitate anul asta) si Ribe. Sunt subiectiva, stiu. Si nici nu am petrecut foarte multe ore aici. Insa trebuie sa recunosc ca este un loc foarte frumos, in care, cu ajutorul imaginatiei, poti face o plimbare in timp fara prea mare greutate. Este un loc unde, cu siguranta, nu te duce nicio agentie de voiaj, dar care merita vizitat.

Imprejurimile orasului nu am nimic spectaculos. Mi-au placut foarte mult casele lor, deloc grandomane, dar cu destul de mult teren imprejur. Campurile verzi (un verde in diverse tonalitati, desi suntem in luna octombrie) nu faceau decat sa reafirme indeletnicirea principala a locuitorilor zonei, adica agricultura, si sa ne aduca aminte ca Danemarca nu are un relief spectaculos, ea fiind campie si iar campie...

---

VIZUALIZĂRI: 3194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI