Medina del Campo – localitate de referinta in istoria Spaniei

TIPĂREȘTE

Orasul, asa cum insusi numele lui spune (“Orasul din campie”) se afla in mijlocul unei vaste campii de la sud de raul Duero, in zona centrala a Castiliei si Leonului. Uniformitatea topografica este una dintre cele mai accentuate caracteristici ale acestui spatiu, care se modifica pe masura ce avansam spre est, unde dealurile incipiente ies in evidenta intr-un peisaj prin care isi fac drum albiile raurilor Adaja si Eresma, Zapardiel si Trabancos… “La Tierra de Medina”, sau “tinutul Medinei”, este o zona in care agricultura domina peisajul de generatii intregi si unde vastele extensii de pamant dedícate culturii acestuia au inlocuit, aproape in totalitate, orice rest de vegetatie naturala. Aceasta, rara fiind, si in contrast cu imprejurimile omogene, iese in evidenta in mod special atunci cand apar la orizont padurile de pini, care se indesesc spre sud-estul regiunii, cand ne aflam deja in Tierra de Pinares (Tinut de Pini).

Pentru a vizita Medina del Campo, cea mai buna solutie este sa urmati Ruta Reginei Isabel La Católica, itinerariu numit asa in onoarea reginei, care si-a petrecut ultímele zile din viata si si-a dictat testamentul in Medina, inainte de a pleca in lumea celor buni, pe 26 noiembrie 1504.

Nu mai fusesem in Medina de ani buni. Anul asta am ajuns de doua ori: prima data la sfarsitul lui martie, cand am vizitat Castelul si palatul unde a murit regina Isabel, si ne-am plimbat putin prin centru; a doua oara la inceputul lunii august, cand, dupa un iulie plin de escapade care au cuprins plaja, fieste si vizite culturale, ne-am gandit sa vizitam ceva mai aproape de casa. Oferta culturala in Castilia este atat de bogata vara, incat nu am stare sa stau in casa si mi-e si foarte greu sa aleg. Si, in drum spre Madrigal de las Altas Torres, locul natal al reginei Isabel, cum plecasem din timp de acasa, si Raúl, prietenul zamoran care ma insotea in excursie, nu cunostea Medina, am facut o oprire de vreo doua ore si ceva... Suficient pentru a ne plimba linistiti prin centrul istoric, si chiar a vizita un muzeu, ca sa intelegem mai bine istoria locului.

Daca patrimoniul generat in ultímele cinci secole constituie deja motiv suficient pentru a vizita Medina, nu se lasa mai prejos nici faptele istorice carora le-au fost martori zidurile acesteia. Vizitatorul va cunoaste Palatul si testamentul reginei Isabel; ii va cunoaste pe cei trei regi aragonezi nascuti in Medina: Fernando I de Antequera, Alfonso V si Juan II; va identifica urmele Sfintei Tereza, ale lui San Vicente Ferrer si al lui San Juan de la Cruz; va putea “numara” averile lui Leonor de Alburqueque, Simón Ruíz sau Francisco Dueñas; va citi “Adevarata poveste a cuceririi noii Spanii” (de Bernal Díaz) sau oricare din cartile scrise de scribii medinezi. Pentru ca nu degeaba a spus regina Isabel: “Sa-mi dea Dumnezeu trei copii: unul sa fie mostenitorul regatelor mele, altul arhiepiscop de Toledo, si altul scrib in Medina del Campo”...

Asa dupa cum am vazut “In vizita la Isabel La Católica”, primele vestigii de asezari umane pe aceste meleaguri dateaza din Epoca de Fier. Insa abia cu dominatia romana si, mai tarziu, cu cea araba, locul a capatat stabilitate. De la romani s-au gasit resturi arheologice pe un deal numit “las peñas” si de la arabi a ramas numele de “Medina”. Din sec. XIV si XV, practic toti regii si guvernantii spanioli au fost, macar in treacat, prin Medina. In ziua de azi, dupa orasul Valladolid, Medina del Campo este al doilea oras ca marime din provincia cu acelasi nume. Are mai bine de 20.000 locuitori.

Si, desi “pe drum” s-au pierdut cateva importante constructii din sec. XV si XVI (zidurile orasului si portile sale; cateva palate; destule biserici si manastiri…), astazi inca se mai poate vedea buna parte din acel splendid trecut arhitectonic.

Primul nostru obiectiv a fost Plaza Mayor de la Hispanidad, un enorm spatiu inconjurat de tipicele “soportales”, pline de oferte comerciale si administrative care marcheaza pulsul orasului. Este una dintre cele mai mari piete din toate cate am vazut pana acum… Acolo aveau loc targurile din sec. XV si XVI, unde fiecare sector si specialitate avea propriul spatiu, dupa cum aveam sa vedem pe jos: placute cu numele acestora (bijutieri, vanzatori de mirodenii, croitori sau carpaci, etc.). Ni s-a parut curios si interesant in acelasi timp faptul ca aceste placute s-au pastrat de-a lungul timpului, desi mai lipsea cate una pe ici pe colo (oare conationalii nostri or avea de-a face cu acest lucru? am vazut cateva specimene...).

Vizita imediata la Museo de las Ferias (Muzeul Targurilor, unic de acest gen in toata tara) ne-a lamurit destule lucruri: fondatorul targurilor a fost Fernando de Antequera, undeva prin 1404, si, initial, acestea aveau caracter seniorial. Pe 12 aprilie 1421 s-au dictat primele Ordonante ale asezarii comerciantilor, dictate de catre sotia lui Don Fernando. In felul acesta stim, astazi, cum si unde isi asezau negustorii marfurile in sex. XV: in Plaza Mayor, dupa cum veti vedea in poze, comerciantii de sei si frane pentru trasuri (sper ca am inteles bine), bijutierii, negustorii de mirodenii, de arme si barbierii; pe strada Padilla comerciantii de lenjerie intima; pe strada Gamazo cei de grasime, ulei, peste si ceara; pe strada Bernal Díaz del Castillo argintarii; in Claudio Moyano fierarii si caldararii; pe strada Valladolid pantofarii si comerciantii de piele, si pe strada Maldonado cei de matase. Aceste targuri aveau acceptul constant al Casei regale, atat pe vremea lui Enrique IV, cat si al lui Juan II de Castilla… Pe vremea Regilor Catolici, in 1491, capata chiar rol de targuri generale ale Regatului. Este evident ca a contat mult si influenta bunei pozitii ale localitatii, o intersectie de drumuri (mai ales axa Toledo-Burgos) care unea rute castiliene precum Valladolid, Zamora, Salamanca, Segovia si Ávila. Targurile se tineau in mai si octombrie, durand fiecare aproximativ cincizeci de zile. Cu timpul au devenit adevarate targuri financiare, loc de intalnire pentru bancheri din toata Europa. Mai tarziu, in 1870, s-a creat targul saptamanal de duminica, si de atunci s-a pastrat traditia de a deschide toate magazinele in fiecare duminica, ziua de odihna fiind joia.

In august am gasit, top in mijlocul pietei, o pista de padel care, dupa parerea noastra, nu-si avea deloc rostul acolo... Am ocolit-o un pic indignati (exagerez, evident;)), si ne-am facut obligatoria poza langa statuia reginei care troneaza mareata, si care e destul de mincionoasa... (sic) (curajoasa si moderna regina era o femeie foarte putin sau deloc inzestrata fizic, spre deosebire de actrita care-i da viata in serialul care-mi place atata...).

Tot in Piata Mare se afla si marile edificii reprezentative ale celor trei puteri traditionale: Municipiul (Primaria), Biserica (Colegiata de San Antolín) si Coroana (Palatul Regal).

Palatul Regal l-am vizitat in martie. Dupa impresionantul castel vizitat in martie, acesta ne-a dezamagit putin… In afara de statuia reginei de la intrare, documente originale, intre care si testamentul, si ceva mobilier intr-una din camere (noi am vrut sa ne imaginam ca este vorba de patul in care a murit regina…). Cel mic s-a distrat la nebunie cu scaunul-toaleta, un scaun tapitat si gaurit… unde “fundurile” regesti se puteau usura. Scuzati plastica metafora sau ce-o fi ea!! (sic). Evident ca in august nu am repetat vizita.

Primaria formeaza un tot impreuna cu Casa de los Arcos, Palatul Regal si alte cladiri mai moderne. Edificiul a fost construit pe la jumatatea sec. XVII, iar cel care a vandut terenul pentru constructia acesteia, a pus conditia sa se construiasca si un fel de balcon de unde clericii sa poata vedea evenimentele din piata. Asa s-a construit Casa de los Arcos. Pe fatada se afla “Zeita Puterii”, o imagine pusa acolo la inceputul sec. XX, la ordinul stapanii, pentru a sarbatori in mod public victoria impotriva tribunalului din Medina, care voia sa o scoata din casa respectiva…

Din pacate, am ramas fara sa vedem frumoasa biserica San Antolín pe dinauntru. In martie am prins-o inchisa (era joia mare si se pregateau de procesiune), iar in august am nimerit la fix la o nunta. Asa ca, impreuna cu doamna de la Biroul de Turism, am ramas cateva minute bune sa tragem cu ochiul la toaletele care mai de care ale celor 350 invitati, intre care multi militari, care doamna, nu fara ironie in voce, ne-a spus ca urmau sa ia parte la eveniment. Ne-am gandit ca pana ne plimbam noi prin sat, se termina nunta si o vizitam la intoarcere. A durat prea mult, asa ca va trebui sa fac o a treia vizita pe viitor, pentru a-i putea vizita interiorul. Colegiata de San Antolín este, impreuna cu Castillo de La Mota, edificiul istoric cel mai important din Medina del Campo. Desi partea principala este característica stilului gotic final, constructia este complexa, si cuprinde stiuluri de la inceputul sec. XVI pana in sec. XVIII, si chiar modificari posterioare, multe din ele datorita nevoii de restaurare si reparare (in 1903 s-a remodelat o capela pentru a inmormanta acolo pe unul dintre preotii parohiei).

Ne-am continuat plimbarea prin emblematica localitate. In mod curios, cladirea care atrage cel mai mult atentia, este si cea mai modesta dintre toate: Las Carnicerías reales (Carmangeriile Regale). La origine era ceea ce numele insusi spune, adica piata centrala unde se vindea carne. In ziua de azi, adica 500 de ani mai tarziu, aceasta cladire dreptunghiulara continua sa fie practic acelasi lucru: o piata de provizii. Este deschisa cinci zile pe saptamana (mai putin lunea si joia). Cand am ajuns noi, pe seara, tarabele erau inchise deja. Am admirat, insa, constructia pe interior, si ne-a amuzat teribil sa descifram pe doua tablite, si atat cat se mai vedea (pentru ca trecerea timpului estompase scrisul), tipurile de fructe si legume, de carne si alte marfuri care se vindeau probabil pe la jumatatea secolului trecut acolo.

Teatrul Olimpia se afla peste strada de Carmangeriile Regale. Este una dintre putinele cladiri pe care le-am vazut in Spania care mi-au adus aminte instantaneu de epoca gri a Romaniei. I-am transmis ideea prietenului meu, care mi-a zis, razand, sa-i fac poza doar partii de sus, acolo unde se vedea numele;) Nu stiu pe interior cum o fi, insa exteriorul e comunist (si urat tare) total!

Alte obiective (multe la numar) care pot fi vizitate intr-o dimineata sau o dupa amiaza, la pas usor:

- Casa del Peso, edificiu din sec. XVII unde se verificau unitatile de masura (“peso” inseamna “greutate”).

- Palacio del Almirante. Din pacate, se conserva doar parte din fatada si dintr-un lateral, in interior aflandu-se un bloc de locuinte actualmente.

- Convento de los Padres Carmelitas. Am prins nunta si acolo, desi nu incepuse inca si ne-am apropiat putin… Are o biblioteca exceptionala si in piatoleta din fata se afla un monument inchinat misticului San Juan de la Cruz. Se poate vizita de luni pana sambata la orele 20h, si duminica la 12:00,13:00 si 19:00.

- Museo de las Ferias, pentru care am platit 2 euro de persoana, se afla in fosta biserica San Martín, construita la inceputul sec. XVI. Asa cum am spus mai sus, muzeul contine cea mai mare mostra temática despre targuri din toata Spania. Dupa o mica prezentare vídeo, cele sase capitole ne arata secretele unui oras care traia din si pentru targuri: istoria si scena urbana, cu Fernando de Antequera si Regii Catolici drept protagonisti; piata textila, indeosebi a lanei; comertul cu arta, cu mostre de piese extraordinare, intre care La Piedad de Juan de Juni sal sculptura in alabastru policromat al episcopului Barrientos; tipografia si comertul cu carti, cu publicatii din sec. XVI editate in Salamanca, Medina del Campo, Paris, Colonia, Venetia... ; meserii si profesii; si comertul sau piata banilor / financiara. Muzeul se poate vizita de marti pana sambata intre 10:00 si 13:30h si 16:00 si 19:00, iar duminica si in zilele de sarbatoare de la 11:00 la 14:00. Ne-au dat la intrare cate un audio-ghid, pe care l-am folosit, insa, foarte putin. Site-ul muzeului este museoferias.net

- Palacio Marqués de Quintanilla. A fost achizitionat de catre Primarie in 2002 pentru a amplia Museo de las Ferias. Palatul a fost construit in sec. XVI si se afla in proces de restaurare.

- Palacio del marqués de Falces. Construit in sec. XVI, este o Casa de Cultura care adaposteste biblioteca municipala, arhivele si cateva sali de conferinte si expozitii.

- Palacio de Dueñas, construit intre 1528 si 1543.

- Convento de Santa María Magdalena, o manastire unde se poae vizita doar biserica, in fiecare zi la orele 20:00.

- Convento de San José a fost prima “casa” a Teresei de Jesús in afara orasului natal Ávila. Desi cande a ajuns acolho, in 1567, cladirea era in ruina, zece ani mai tarziu deja devenise o manastire functionala, cu capela, chilii si gradina. Se poate vizita in fiecare duminica la 11:00, iar vara de luni pana sambata la 8:30h. Noi nu ne-am nimerit la momentul potrivit…

- Iglesia de Santiago el Real. Poate fi vizitata zilnic, la 19:30, iar iarna in zilele de sarbatoare la 11:30 si la 18:00.

- Convento de Santa María la Real, construita intre 1233 si 1402. Se poate vizita de luni pana sambata la 8 dimineata, iar in zilele de sarbatoare la 8:00 pe timp de vara si la 8:30 pe timp de iarna.

- Antiguo Hospital General de Simón Ruiz, despre care se spune ca este exemplul perfect al interventiei sau influentei pe care o aveau in oras bogatasii si explica, in oarecare masura, si averile care infloreau in jurul sau apropierea targurilor. Simón Ruiz, un bancher al timpului, este cel care a finantat construirea spitalului, de aceea acesta ii poarta numele. Actualmente se poate vizita doar biserica.

- Iglesia de San Miguel, langa raul Zapardiel, cu o orga din sec. XVIII si o colectie de clopote in turn.

- Convento de Santa Clara – este considerata cea mai veche manastire din Medina del Campo (documentata la jumatatea sec. XIII) ca si Monasterio de Santa Eufemia.

- Doua troite: Ermita de la Virgen del Amparo (pe 31 mai are loc o rugaciune in masa, cu focuri aprinse pentru a “ridica norii”); si Ermita de San Roque (despre care se spune ca s-a ridicat la ordinul lui Vicente Ferrer, la inceputul sec. XV, in onoarea Sf. Roque, care, insotit de un caine, era cel care ii apara pe medinezi de orice epidemia).

Medina del Campo este capitala Denumirii de Origine Rueda, o zona viticola importanta, cu aproximativ 80 de crame. Se organizeaza chiar si un targ viticol, “Medivinia” in Palatul Balneario de las Salinas. Aici tre’ sa prind eu o oferta sa ma duc la relax!! Din cate am auzit, e super.

Medina del Campo este un loc unde vezi si simti, si te bucuri de marile si micile povesti, in care se impletesc armonios prestigiile trecutului cu reusitele prezentului. Le vei descoperi pe toate, ascunse intre pietrele si caramizile acestui vechi oras al Castiliei, care te asteapta cu inima deschisa.

Mai am sa ajung la Arévalo, sa vad “Edades del Hombre” si inchei, pe anul asta, “Ruta Isabel la Católica”. Cred ca urmeaza, daca nu intre “tara” de acasa si plaja din Murcia, in toamna cel mai tarziu, dupa fiestele din Pucela.

Mergeti la Medina del Campo, nu veti avea multi bani ca bancherii care s-au perindat prin targurile ei, dar veti pleca putin mai bogat, va asigur!

---

VIZUALIZĂRI: 1698 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI