GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Valea raului Duraton - un peisaj spectaculos in... mijlocul campului!
M-am gandit sa va scriu si despre Hoces del río Duratón, un alt parc natural din multele pe care le are Spania, aflat in provincia Segovia, la aproximativ o ora si ceva de unde locuim, si unde am fost de doua ori, ultima data anul trecut in dimineata zilei de Pasti.
Dinspre Valladolid se merge in directia Sepúlveda, un cunoscut sat segovian, si peisajul este unul tipic Castiliei: campie, campie si iar campie. Cand, in Sepúlveda, urmam indicatorul spre Hoces, incep sa apara ceva dealuri, insa in nici un caz nu te astepti sa gasesti asa o frumusete de parc natural acolo. Raul Duratón trece printr-o vale (“cañón” in spaniola), care, in anumite locuri, atinge suta de metri de desnivel.
Trecand de Villaseca, se continua pe un drum neasfaltat si, dupa ce parchezi masina in parcarea special amenajata, si foarte spatioasa, o iei pe jos, intr-o plimbare care poate dura o ora dus-intors, daca mergi la pas lent, pentru a profita din plin de minunatele privelisti care se desfasoara sub ochii tai. Te simti un pic in cañonul din Colorado :), exagerat, evident, insa e un loc foarte frumos, va asigur. Mai ales ca frumusetii peisajului trebuie sa-i adaugam bogatia arheologica si faunistica (am inventat cuvantul? :)). Acolo “locuiesc” aproximativ 500 de vulturi leonados, specie protejata de lege, acvile regale si vulturi pelegrini. Nu te saturi sa le admiri zborul majestuos si continuu, si sa incerci sa le faci o fotografie cat de cat reusita.
In timpul plimbarii, e inevitabil sa te opresti de cateva ori pe ambele “maluri” ale vaii, pline de arbusti, si te impresioneaza cat de jos este raul. Desi noi, anul trecut, am reusit sa vedem si bancuri de pesti, mari am presupus, caci altfel ar fi fost imposibil de vazut de la o asa inaltime.
Punctul final al plimbarii se afla la Ermita de San Frutos, o constructie romanica din sec. XII, astazi in ruine, si care se poate vizita liber. Aici se aflau, in trecut, o manastire benedictina si un cimitir.
De fapt, acest parc natural se intinde pe o lungime de aproximativ 25 de kilometri, si se pot face diverse rute, din localitatea Sepúlveda pana la lacul de acumulare Burgomillodo. Peisajul este rezultatul unui proces de milioane si milioane de ani, intre care cel mai important este eroziunea. Nu ma prea pricep la geologie, insa citisem, inainte de a merge, ca raul Duratón a sapat Las Hoces in piatra calcaroasa formata acum 140 de milioane de ani, datorita sedimentelor depuse in marea care, la vremea aceea, ocupa intregul teritoriu al Peninsulei Iberice. In fine, presupun ca puteti gasi pe net informatii mai precise si detaliate daca va intereseaza. Pe peretii vaii se vad, daca te uiti cu atentie, din loc in loc, cavitati, folosite in trecutul indepartat de catre oameni pentru locuinte (picturile rupestre din Era Bronzului dovedesc acest lucru), iar in prezent de catre pasari pentru cuiburi.
Vizita noastra de anul trecut nu a fost una lunga, poposind acolo doar vreo doua ore, pentru ca urma sa sabratorim Pastele cu o maaaare familie de romani de aici. Prima data insa, pe langa aceasta plimbare, am petrecut ceva vreme si jos, langa rau, intr-o padurice care este o adevarata oaza de liniste si relaxare. Nu am ajuns insa, niciodata, la Pestera celor Sapte Altare, in care se afla un monument religios vizigot foarte vechi. Si mai este o manastire, “de Nuestra Señora de los Ángeles de la Hoz”, fondata de calugari franciscani, care de asemenea se poate vizita.
Pentru cei carora le place natura, “Las hoces del río Duratón” constituie un obiectiv interesant si relaxant. Merita vazut daca sunteti prin apropiere.
Trimis de alinaro in 08.11.11 13:09:45
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Nu va lasati inselati de inflexiunile scotiene ale melodiilor postate sunt cat se poate de spaniole !
Melodia postata se poate sterge/schimba!
Hato de Foces - placuta muzica folk aragoneza. Cimpoiul, atat de folosit in muzica populara spaniola, mai ales in nord, nu "vorbeste" decat despre urmele celte ramase prin aceste tinuturi.
Thanks again!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)