Campingul din Comillas – o oaza de relax pe malul marii

TIPĂREȘTE

Cu siguranta daca am fi mers in plin sezon – iulie/august – n-ar mai fi fost chiar… oaza de relax. Ma voi stradui sa descriu acest loc cat voi putea de bine, insa tineti cont de faptul ca este primul camping la care merg, asa ca nu pot face comparatii cu alte campinguri din Spania, de la noi sau din alte parti. Cel de la Demandafolk (vezi impresii), unde am fost la inceputul lui august, era unul improvizat, fara utilitatile dintr-unul special amenajat. Si uite cum, dupa atata amar de vreme in care nu traisem aceasta experienta, ma duc cu cortul de doua ori intr-o luna si jumatate. Ca sa va zic drept, de data asta nu eram prea convinsa, pentru ca tot cautand locatii cu cateva zile inainte, pe net, mi-am dat seama ca preturile nu sunt foarte avantajoase. Nu stiu cum sta treaba la noi, insa aici am platit pentru o noapte, fara sa fie plin sezon, 26,50€. Adica 10,50€ parcela (pret redus de la 12€ pe timp de vara), plus 5,50€/adult si 4,50€/copil. Daca mai adaugam 10-20 de euro, cum era intentia mea, cu siguranta gaseam o camera de hotel sau pensiune, aproape sigur si cu mic dejun inclus. Insa fi-meu voia sa traiasca “experienta vietii lui”, asa cum a numit-o de nenumarate ori in zilele precedente si posterioare, asa incat, oricat am incercat sa-l conving sa mergem “la adapost”, pentru orice eventualitate, nu am reusit. Stiam, totusi, ca-si dorea foarte mult asta, asa incat nici eu n-am insistat foarte tare. Ce Dumnezeu, abia prinsesem gustul noptii in natura;)

Cortul sor’mii e plimbat prin toti muntii Romaniei, vorba ei. Desi a cam inceput sa putrezeasca pe alocuri si, zice ea, ca trebuie schimbat. Deocamdata insa... ne-a tinut de cald.

Sa incepem cu inceputul. Cand am intrat in Comillas in sambata respectiva am vazut indicatorul cu “Camping” pe partea stanga a soselei, insa nu ne-am oprit, pentru ca nu hotarasem inca daca ramaneam sa ne petrecem noaptea in sat sau mergeam in Santillana, tinta noastra de a doua zi. Dupa orele de plaja si plimbarea de cateva ore prin sat, despre care v-am povestit recent, am avut ceva dubii cand a venit vorba sa ne... orientam pe harta. Asa ca am preferat (eu, ca surioara se incapataneaza sa incerce sa descurce itele singurica, insa pentru mine e pierdere de timp atata timp cat avem gura sa vorbim si un zambet) sa intreb o doamna in varsta care ne-a iesit in cale. Campingul se afla in apropiere, insa, chiar si dupa ce ne-a dat explicatiile de rigoare, a preferat sa ne insoteasca. Eu initial credeam ca voia sa-si continue plimbarea pe acolo, iar ceilalti doi membri ai echipajului deja dadeau semne de iritare, pentru ca eu ramasesem cu doamna mai in urma, ca mergea mai incet, si ne conversam despre timp, despre sezonul care tocmai se incheiase, etc. Cand, insa, am aflat ca mersese cu noi doar ca sa se asigure ca nimerim fara probleme, am ramas fara cuvinte. I-am multumit frumos si eram deja langa camping. Care... era gol golut!!! Deja ne intrebam daca inca era deschis. Pentru ca chiar nu vedeam niciun cort si ne si imaginam noi, acolo, singurii musterii. Un camping enorm! Ma rog, mie asa mi s-a parut, dar nu ma puteti lua prea mult in seama, pentru ca nici nu am vazut alte campinguri pana acum;) Iesim noi la soseau principala si intram in incinta. Casuta alba de pe dreapta, unde erau afisate informatiile, nu era... locuita. Vedem o cladire mult mai mare jos, in mijlocul incintei si, inainte de a ne indrepta spre ea, observam ca vine un domn spre noi. Intre timp, vazusem ca peste drum, adica pe partea cealalta a soselei, dand spre mare, erau cateva rulote si corturi, si ni se facusera (mai ales mie) ochii cat cepele!! Wow!! Cu cortul pe malul marii... Domnul ajunge langa noi, ne dam binete, ne zice cum sta treaba (preturile erau afisate), ne explica cum sa ajungem la plaja unde lasasem masina, si ne spune sa ne alegem locul (aveam de unde) si ca vine el dup-aia sa ne ia banii.

Zis si facut. In cel mult o jumatate de ora eram inapoi si incantarea ne-a crescut instantaneu. Partea aceea din camping se afla exact pe malul marii!! Deja imi disparusera din gand toate gandurile sumbre legate de posibilul frig pe care urma sa-l “tragem” in noaptea respectiva... Locul, dupa cum spuneam, pe malul marii, ma rog, putin impropriu spus, pentru ca nu ieseai din cort si intrai in apa. Marea era undeva jos (nu foarte jos), desi a doua zi de dimineata am vazut ca acest camping are si o plaja proprie, cu multe stanci/pietre, si micuta, dar tare pitoreasca. Si aceasta avea steag rosu pentru baie, agatat de gard, iar atunci cand fi’meu, cu o minte mult mai agera ca a mea in multe chestiuni practice, a facut aceasta afirmatie, eu am raspuns, taaare sigura de mine, ca sunt “dedesubturile” cuiva, agatate la uscat. Pana la urma am vazut cine avea dreptate.

Dupa ce am ales in prima instanta o parcela, mie mi s-a nazarit ca, daca tot e “prima noastra data”, sa asezam cortul in asa fel incat sa ne trezim dimineata si sa vedem marea la botul calului (sau sub el;)). Asa incat am mai dat o tura pana jos (partea aceasta din camping fiind asezata in coasta, cu inconvenientele de rigoare pentru ocupantii anumitor parcele), pana cand mi s-a parut mie ca un tanar asezat langa un cort micut ne zice sa ne asezam langa el. Hahaha!! Sa mor nu alta cand, apropiindu-ne cu masina, am vazut ca, de fapt, ii canta la chitara iubitei, “ascunsa” intr-un sac de dormit langa el... Eu nu-l auzeam, dar vedeam cum da din gura;) In fine, fiecare cu pasarelele si imaginatia lui. Pana la urma tot la locul initial ne-am intors.

Parcela era enorma. Nu stiu sa va zic de cati m2. Insa noi am bagat masina, am pus cortul, si ar mai fi avut loc inca o masina si doua corturi. O sa vedeti in poze. Bineinteles ca, la intoarcere, cautand site-ul lor pe net, am vazut ca se poate lua si jumatate de parcela, insa ce credeti, ca domnul ne spusese varianta aceasta? In fine, si cu cinci euro si fara cinci euro, nu suntem mai bogati/saraci. Iar eu sunt atat de priceputa la chestii de-astea... incat mi-era si rusine cand sor’mea, ca de obicei, a inceput sa-l intrebe de ce nu scad preturile mai mult, ca deja e toamna, bla-bla... Mi-a cerut omul un buletin, i l-am dat pe-ala vechi spaniol, expirat deja (ca ala nou e fara poza), mi-a zis ca nu-i bai, ca are nevoie doar pentru date, si in zece minute a venit cu factura si abtipildul pe care ni l-a lipit pe cort. Pentru curent electric se plateau 4 euro pe zi, insa nu ne-a mai intrebat omul daca noi cerusem. Si gata formalitatile. Intre timp, cortul era aproape ridicat de cei doi membri practici ai familiei, eu ocupandu-ma de poze si alte chestii mai pentru suflet;)

Odata cortul montat, salteaua umflata cu o pompa imprumutata de la vecinii de parcela, si micul habitacul amenajat, ne-am scos merindele din traista si am purces la o minunata cina in briza marii. De acolo, de sus, am admirat cum cerul si marea isi schimbau, incet incet, culorile... Se vedea plaja din Comillas si luminitele din parte din sat. Am adormit cu sunetul marii – cam suparate, ce-i drept – in urechi, si asa ne-am si trezit. O minunatie locul acela. A facut toti banii si m-a facut sa uit de hotel. Macar pentru o noapte!!

Despre campingul propriu-zis, ca mi-e teama ca bat campii...

Nu as putea sa va zic cate locuri/parcele are cu exactitate. Mie mi s-au parut muuuulte. Cele in coasta erau, cu siguranta, cam incomode. Bine delimitate, si cu stalpi de electricitate din loc in loc, de unde se trageau cabluri pentru doritori. In fund, “jos”, se aflau baile. Cateva toalete si cabine de dus, totul foarte curat. La dus, ne explicase omul, ca trebuia sa apasam pe butonul de langa usa ca sa curga apa calda. Problema este ca trebuia sa apesi din minut in minut, pentru ca tinea foarte putin. Nu ne-a deranjat. Am profitat sa incarcam telefonul, ca mai aveam de facut n-spe sute de poze si a doua zi. Pe mijloc, intre cabinele de toaleta si cele de dus, se aflau doua chiuvete mari pentru spalat vase. Alte cateva erau si afara, pe peretele exterior al cladirii, insa era deja racorica, asa ca gospodinele (n-am vazut niciun gospodin;)), preferau sa spele inauntru.

Informatii practice (luate de pe site-ul lor).

Campingul este deschis in Saptamana Mare si in perioada 1 iunie – 30 septembrie.

In afara de dusuri, etc., am citit ca au si masina de spalat, desi eu n-am vazut-o. Langa cladirea cu dusuri este si un bar, care cred ca era inchis, pentru ca nu se simtea nicio miscare. Se permite si prezenta animalelor (unul din campingurile din Santillana de care dadusem eu pe net in zilele de dinainte nu permitea acest lucru).

Preturile in iulie si august sunt:

-parcela intreaga: 12€;

-jumatate de parcela: 8€;

-curent electric: 4€;

-adult: 6,50€;

-copil: 4,50€.

Acum imi dau seama ca pentru copii nu era reducere in afara sezonului;)

Pagina web: www.campingcomillas.com / mail: info@campingcomillas.com / telefon: 942.720.074.

Posibile vizite in imprejurimi (in afara de frumosul sat Comillas): Santillana del Mar, unul dintre locurile mele preferate din zona, cu vestita-i pestera Altamira, pe care aveam s-o vizitam si noi a doua zi, nenumarate alte pesteri incluse in Patrimoniul Unesco, plaje pitoresti, si, cum sa nu, capitala Cantabriei, Santander, despre care de asemenea am inceput sa va povestesc vara asta...

Pentru iubitorii de experiente de acest gen in natura, recomand cu caldura acest camping. Chiar daca nu am fost foarte obiectiva, din lipsa de alte standarde pentru a putea compara. Insa fotografiile poate va vor ajuta sa va faceti o idee mai clara. Oricum, locul merita cu prisosinta! Stiu si ca, daca am fi stat in partea dinspre sat, n-as mai fi fost asa de incantata. Si cu siguranta e mai greu de ales locul dinspre mare in lunile iulie si august. Asta a fost avantajul de a merge la jumatatea lunii septembrie.

Plimbari placute!

---

VIZUALIZĂRI: 1960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI