Perla Marina din Nerja – perfect pentru familia noastra;)

TIPĂREȘTE

Cum am ajuns la acest hotel

Cand tot studiam optiuni pentru saptamana noastra de vacanta monoparentala, bineinteles ca m-am uitat si la hotelul unde urma sa dormim in Nerja, in caz ca ne hotaram pentru aceasta destinatie. In programul de la agentie scria ca e de trei stele, pe siteul direct - ca e de patru, lucru care ma cam nedumerea. Am intrat si pe google map si am vazut doua corpuri, m-am gandit ca poate unul e de trei si altul de patru. Ulterior m-a lamurit Patricia: patru stele, gresisera ei atunci cand au scris programul. Buuun. Stau mai linistita. Nu ca am eu mari pretentii, dar patru stele familiar de pe litoral aici cam trage spre trei (sau un trei superior), si ma gandeam ca daca oficial e de trei… Pe site aratau si niste casute/bungalowuri in imediata apropiere, cu spatiu verde in fata, o minune. Si mai scumpe, evident. Piscina, imediat mi-am dat seama din poze ca e mica. Fata de la agentie mi-a confirmat acest lucru, pentru mine neimportant daca n-ar fi prichindelul la mijloc, insa hotelul este amplasat chiar pe plaja, deci acest aspect chiar devenea neimportant. Urma sa avem pensiune completa (fara gustarea de dupa amiaza de anul trecut de la Costa Narejos, vezi impresii), dar dupa plata avansului mi se comunica vírgula ca de fapt o sa avem bufet doar dimineata si seara, ca hotelul nu e pregatit sa dea si pranzuri tip bufet, dar ca vom putea alege dintr-un meniu de trei feluri unu, trei feluri doi si ceva deserturi. In fine, asta este acum, ce sa mai fac? O gasi el iubi ceva sa-i placa, daca nu, va manca mai cu pofta seara;). Cat despre impresii citite pe net, erau de toate. Amintesc cateva aspecte punctate negativ, pe care am incercat sa nu le iau prea mult in seama: piscina mica, bufet saracacios, parcare scumpa (si probleme in acest sens in Nerja), curatenie care lasa de dorit uneori. Zic eu ca am incercat sa nu iau prea mult in seama, dar ceva ceva tot mi s-a lipit de cerebel. Veti vedea de ce imediat.

Despre parcare si cazare

Rezervarea e facuta de pe la inceputul lui iulie, avansul platit exact cu o zi inainte de a pleca in Galicia, si uite ca vine si ziua cea mare. La unu jumate, dupa sapte ore jumate de drum, ajungem in Nerja. Asa cum va spuneam la descrierea generala a vacantei, dupa cateva ture cu masina fara sa ochim niciun loc liber de parcare, ma hotarasc s-o las in prima zi in parcarea hotelului, ca sa n-ajungem tarziu la masa, sa nu trag de bagaje cine stie de unde, etc. Intrarea in garaj este exact langa corpul principal, si scria cu litere mari pe o pancarta Full. Bun, zic, n-am facut nimic. Vazand ca nu e chip sa gasesc un loc, il sun pe monitor sa-l intreb ce posibilitati am. Era exact la receptia hotelului, asteptand grupul, il intreaba repede pe receptionist si, bingo! Sunt locuri, in ciuda afisului cu full. Numai ca trebuie sa las bagajele la intrare, pentru ca nu e lift din garaj si noi am plecat cu cinci mii de bagaje dupa noi. Iar prichi’ se da grozav, dar nu pune umarul cand e vorba de efort. Si-asa, la cat de slabanog e, ce sa-l pun sa care? Umbrela de soare si zi-i mersi. Zis si facut. O panta a naibii, si-n curba, la intrarea in garaj, de ma-nchin: Doamne, cum mai scot eu masina de aici? Solutia peste cateva randuri.

Parcam masina printre niste coloane imposibile (exagerez;), dar nici locuri grozave nu erau), si urcam la receptie. Garajul da impresia unui hostal sau unui hotel de mala muerte, cum ar zice spaniolii. Noroc ca-l vazusem dinainte pe dinafara si in poze.

Receptia mare, curata, de hotel de patru stele. Pablo ne insoteste la checking si, pe langa cardul camerei 464, semnez si hartia pentru rezervarea locului de parcare. Intreb cum merge treaba daca vreau sa scot masina inainte de sfarsitul saptamanii, si mi se spune ca nu e nicio problema, platesc cat am stat si renunt la restul de zile. Asta am si facut a doua zi de dimineata, cand am plecat in excursie la raul Chillar. La ora zece am platit cei doisprezece euro aferenti (fara sa mai insist ca era mai putin de douazeci si patru de ore bla-bla, oricum cred ca era acelasi bors) si l-am intrebat pe receptionist daca iesirea e tot pe unde am intrat. Eu aveam in minte numai panta aia periculoasa. Cred ca receptionistul mi-a citit gandurile si s-a oferit sa-mi scoata el masina din garaj. Mai bine, asa macar nu aud lovitura de sub masina cand ajung sus, ma gandesc. Amabil, omul mi-a scos masina cat timp am tras eu o fuga la o farmacie din apropiere, ca baia in apa… racoroasa a marii din seara precedenta a facut ca iubi prichi sa se scoale cu durere in gat. La intoarcere, masina astepta pe locul de Carga y descarga de langa hotel, acolo unde in teorie nu se poate parca, pentru ca vin furgonetele si camionetele cu marfuri la hotelurile si magazinele din zona. Tot in teorie poti lasa masina cateva minute acolo, pe avarii. Insa dupa amiaza am vazut masini parcate acolo ca pe un loc legal, sa zicem. Bun, asta a fost aspectul cu parcarea la hotel. 12 euro pe zi mie mi se pare mult, daca inmulteam cu sapte, imi dadea mai mult decat inghetatele lu’ fi-miu si tinto de verano (un fel de sangría) pe care il beam eu seara la terasa;).

Revenind ca ziua cazarii, ca ma zapacesc fara intentie, ne spune Pablo ca ne-au dat camera in celelalt corp al hotelului, aflat fix peste straduta mica din fata. La inceput am strambat din nas, pentru ca nu stiu de ce aveam in minte vedere la mare si faptul ca ieseam din hotel direct pe plaja. Pablo, ca sa ma consoleze, imi zice ca in corpul B camerele sunt mai mari. Nu am putut contrasta aceasta informatie, si oricum nu m-a interesat. Buuun. Ia bagajele cum poti, dupa ce ma rog de fi-miu sa traga si el de vreo geanta mai mica. El una si buna ca are umbrela de plaja in mana, cum sa mai ia si altceva? Si eu am o mica problema: in ciuda faptului ca ma ajuta mai intotdeauna sor’mea la facutul valizei (e mai practica, nu de-alta), nu stiu cum se face ca mereu mai gasesc ceva de bagat, si uite asa, pe langa geamantanul mare si cel mic, pe langa rucsacul cu merinde de drum (cu care am ajuns la destinatie aproape plin, Doamne, ce cap am cateodata!!), mai aterizez si cu geanta de plaja, si cu o punguta cu alte doua perechi de incaltari (pentru orice eventualitate), si o alta cu diverse lucrusoare care, cu cinci minute inainte de iesitul pe usa, mi se par imprescindibile in vacanta!! Restul va las sa vi-l imaginati singuri. In corpul B (sa-i zicem asa) se intra tot cu cardul de la usa. Care… surpriza!! Nu merge. Eu deja, intre bagajele de care nici eu nu stiu cum trag si caldura umeda de afara, transpir de numai numai! Usa de la intrare in corpul B se incapataneaza sa nu se deschida. Pana la urma intram odata cu alti “musafiri”, dar deja imi imaginez ca nici usa de la camera nu se va deschide. Asa si este. Insa inainte de asta, ajungem la etajul patru si vad prea multa mizerie pe mochetele de pe hol. Gandesc cu voce tare si ala mic imi zice sa nu-ncep sa carcotesc. In fata usii, dupa cateva minute de incercari esuate, il sun iar pe Pablo, care cere alt card la receptie pentru noi si urca sa ni-l aduca. Exact cu doua secunde inainte sa ajunga la noi, iubi reuseste sa deschida usa! In fine, ramanem cu ambele carduri, pentru orice eventualitate.

Camera

Ca multi dintre voi/dvs., incerc sa fac repede cateva poze acum cat inca e decenta camera. E mare si avem si terasa pe deasupra!! Baia e pe stanga, spatioasa si ea, cu cada si perdea de plastic, si totul corect si curat. Cred ca am facut vreo poza si la baie ca sa va pot arata, pentru ca nu sunt in stare sa va zic mai mult. Nu am “cerut” sa ni se schimbe prosoapele in nicio zi, nu era necesar.

Eu continui totusi sa bomban. Conversatie eu vs iubi:

Eu: Ne-au dat in corpul B, nu mai suntem pe plaja.

El: Anul trecut hotelul nu era langa plaja, nu te mai plange.

Eu: Parca anul trecut era mai curat.

El: N-ai vazut doamnele de la curatenie pe hol? Inca n-au terminat!

Eu: Ee… (incercand sa mai gasesc ceva de zis)

El: Si-avem si terasa pe deasupra! Si doua piscine!

Asta apropo de cum un copil de zece ani iti poate da peste nas si te poate invata ca niste detalii fara importanta, sau prima parere, nu-ti pot strica sejurul care abia incepe. Punct pentru iubi.

Camera, deci, spatioasa, cu doua paturi lipite (cerusem pat dublu, ne-au zis ca toate sunt asa). Inutil sa incerc sa descriu mobilierul, care oricum este acelasi cam peste tot. Poate doar sa zic ceva de televizor, care era mic, dar oricum acest aspect nu ne interesa. Ah, lu’ fi-miu i-a placut telecomanda!!! Si terasica, terasica cu o masa si doua scaune, cu vedere la piscina altui hotel din apropiere, si la mare si munte mai in departare. Cele doua sfori de intins rufe au stat pline tot timpul, iar iubi voia sa iesim seara la terasa ca sa… stam de vorba. Seara, adica noaptea, la unu doua cand reuseam sa ajungem in camera, cand eu eram mortaciune si el inca mai avea baterii!! O sa atasez poze, evident, si-mi cer scuze pentru lipsa de pricepere in ceea ce priveste descrierea camerei.

Era si un mic frigider, ca mini-bar nu este termenul potrivit: am gasit doua sticlute cu apa la sosire, mai tarziu am aflat de la colegi ca erau o atentie din partea hotelului. Oricum, nu cred ca era bagat in priza, mi s-a parut mie din prima ca nu tine rece (bagasem niste fructe), dar nici nu m-am strofocat sa ma uit, pentru ca nu beau apa rece de la frigider;).

Papica

Acest aspect ma interesa destul de mult, nu atat pentru mine cat pentru iubi, care, dupa cum stim/banuim/intuim, este destul de mofturos (el si 90% din restul copiiilor care au ce manca). Pranzul din prima zi era inclus, asa ca, imediat cum am lasat bagajele in camera, am si coborat la masa. Surpriza a fost ca nu aveam meniu, asa cum ne spusese fata de la agentie, ci bufet. Ajunsesem cam tarziu si am crezut ca din cauza asta bufetul era cam sarac. Dar nu. Nu aveam sa dam de acelasi super bufet de la Costa Narejos de anul trecut. Cu toate astea, ne-am declarat multumiti. Nu am dus lipsa de mai mult. Restaurantul se afla la parterul corpului B, in care noi eram cazati (Vezi, mami? Sunt si avantaje. – sau credeati ca raman neapostrofata?). Cand am intrat, un chelner ne-a intrebat daca venim cu grup, si ne-a condus la una din trei mese (asezate una langa alta) pe care se afla un carton mare cu numele agentiei. Trei mese lungi unde am avut loc cu totii, si unde ne asteptau, si la pranz si seara, trei carafe cu cola, fanta de portocale si fanta de lamaie, pentru ca intra in pret si o bautura racoritoare pentru copii. Pentru copii? Cine a zis pentru copii? Aia mari ne repezeam ca vulturii la fanta de lamaie, pentru ca, amestecand-o cu vinul cel fara denumire de origine (sic, sic), iesea un tinto de verano minunat. Iar puradeii sa bea de portocale sau cola, ce mai conteaza daca e seara si le incarca bateriile si mai mult? Vai mama noastra de parinti, vacanta ni se suie la cap!! La fel si vinul amestecat cu fanta, racoros si care unge la sufletel. Doamne, v-am povestit intai de bautura, cine stie ce-o sa credeti acum? Vine si mancarea. Destula pana la urma si foarte ok.

Mic dejun cu de toate. Sucul de dozator era naspa, dar un paharut tot beam. Cafeaua cu lapte mie mi-a placut, stiti cum o beau spaniolii, mai mult lapte decat cafea, iar eu m-am obisnuit de mult. Mezeluri de vreo doua trei tipuri (intre care si jamón serrano, sunca lor la mare pret, un punct in plus pentru hotel), omleta sau oua fierte si prajite, un tip de carnaciori si bacon prajit. Si ceva pentru englezii si nordicii de care era plin hotelul. Eu imi faceam paine prajita (trebuiau puse feliile de vreo doua trei ori ca sa se faca un pic, dar nu a fost inconvenient), puneam ulei de masline virgin si suc de rosii pe deasupra. M-am spaniolizat la faza asta (si acasa fac cam la fel, mai putin sucul de rosii). Dar bagam imediat romanca din mine la interval, si adaugam putina omleta, bacon, branza proaspata (era si cascaval) si putina rosie proaspata. Incheiam intotdeauna cu pepene rosu si galben (ala zemos de aici imi place mult, acasa niciodata nu am mancat pepene galben). Fi-miu?? Cu el e alta poveste. Respiram adanc cand il vedeam cu trei fire de cereale in doua linguri de lapte, de care tragea cate o juma’ de ora. In fine. Mai erau si churros, gogosile alea lunguiete, pe care le poti inmuia in ciocolata. Ah, e ora gustarii de dimineata si mi se face foame.

Pranz si cina. Era intodeauna un fel sau doua de mancare gatita tip linte sau supa de ceva. Iar seara obligatoriu gazpacho, supa aia rece din rosii, castraveti, ardei, usturoi (ma rog, dupa gust), care e super racoros si care mie imi place mult. La capitolul salate nu stateau rau. Intodeauna pregateau cel putin doua trei feluri, dar pe deasupra gaseai fel si fel de ingrediente asa incat iti puteai pregati tu propria salata in caz ca nu gaseai ceva pe plac. Legume de tot felul, dar si ceapa sau catraveti acri, masline, asparag, soia si alte alea. Plus vreo patru tipuri de sosuri, de la care nu stiu cum m-am abtinut in primele zile, pentru ca alioli era super bun. Apoi patru feluri principale (de obicei doua de carne si doua de peste), destul de bune, si plato estrella, sau felul zilei, adica paella, fideua, scoici sau eu mai stiu ce. Eu personal mananc mai mult peste cand merg la mare. Intr-o zi am nimerit un somon cam uscat, dar de obicei erau bine pregatite. Patru garnituri, de care m-am declarat multimita. Acum imi dau seama de ce nu m-am ingrasat de data asta!! ;) De sosuri si de cartofii prajiti abia m-am atins, oh, yes! Deci, sa fie clar: m-am intors cu aceleasi kile ca la dus.

Tema picnic. In ziua cu kaiakul ne-am luat picnic. Pablo le ceruse cu o seara inainte. Dimineata la micul dejun le-am cerut si ni le-au scos in pungi. Doua sendvisuri cu paine feliata si necoapta;), unul cu sunca si altul cu cascaval (la caldura din ziua aia s-au lipit si floscait de nu se mai intelegea nimic), o para, o piersica si-o banana, si o sticluta cu apa. Trecem cu vederea, e doar o zi si kakiakul oricum ne-a rupt, eu nici chef de mancare nu mai aveam.

Atentie la meniuri speciale!

Mancarea, carevasazica, ok. Trebuie sa mentionez, totusi, un aspect important: am avut in grup un copilas celiac. Agentia i-a spus mamicii ca nu e niciun fel de problema si ca va avea mancare pentru celiaci. Mai ales ca familia venea dintr-o alta vacanta cu aceeasi agentie si nu avusesera probleme. Ei bine, cand a verificat mancarea, cerand sa vada etichete, etc. (pentru ca au fost ceva cazuri cu final nefericit de-a lungul timpului, si e o chestie importanta, ca sa nu zic vitala), a avut surpriza sa descopere ca mancarea nu era apta pentru celiaci, si pe deasupra personalul nici nu prea stia cu ce se mananca lucrul asta. Dupa doua zile de preocupari si discutii cu agentia, familia s-a mutat in alta parte. Adica i s-a restituit partea corespunzatoare din bani si a inchiriat un apartament unde putea mamica sa pregateasca mancarea. Mi s-a parut un aspect foarte serios, de luat in seama daca va confruntati cu aceasta problema serioasa de sanatate. In afara de asta, bufet multumitor si bun (sigur mai uit ceva, dar asta mi-e mintea;)).

Piscina

Eu vazusem in poze pe siteul lor piscina care da spre mare. Am avut surpriza sa descoperim o alta piscina, tot micuta si ea, pe terasa de la etajul cinci. Nu am fost decat sa o vedem pentru monitorul o prefera pe cea de jos pentru jocurile cu copiii, pentru orice eventualitate. Bine facea, asa stateam cu totii linistiti. Eu nu am avut problema cu sezlongurile, intotdeauna am gasit unul liber cand am coborat. Era un bautor de apa de piscina! Of, sarmanul. In prima zi am crezut ca nu vad bine. Facea ture dand salturi in piscina, printre copii, si cand ajungea la marginea ei, se apropia si sugea marginea piscinii si bea apa. Dup-aia ne-am dat seama ca avea probleme.

Langa piscina se afla terasa (si barul, evident), unde beam cafeaua dupa amiaza, cam scumputa (1,75 euro), si mai stateam de vorba, sau un vin dulce (2,25 euro) seara. De pe terasa ieseai direct pe plaja El Chucho, foarte mare, lata, fara multa aglomeratie. Nu va asteptati la nisip fin, aici plaja e de pietris, mai ales la mal, iar intrarea este destul de abrupta, adica faci doi pasi si te acopera pana la gat. Apa limpede, albastra, se vedeau pestisori, si asta a fost una din atractiile pentru copii, care se bagau cu ochelarii sa vada fauna marina. Se inchiriau sezlonguri la pretul de patru euro bucata, insa putini am vazut sa beneficieze de acest serviciu. Toata lumea statea pe prosop. Si eu sunt adepta ultimei variante.

Alte aspecte

Tunelul secret. Din prima zi Pablo le-a spus copiiilor sa descopere cum se poate trece din corpul B in corpul A al hotelului fara sa se traverseze strada. Al meu imediat a vazut pancarta cu Conexión: un túnel foarte futurist, frumos, care facea legatura. Coboram la subsol (-1) si ajungeam langa receptie si bar. Ingenioasa idee.

Curatenie. Noi nu am avut probleme. Dupa micul dejun, plecam la activitati in jurul orei zece, si la intoarcere, intre doua si doua jumate, paturile erau facute, eventualul nisip de pe balcon maturat, baia curata, pliculete de gel completate, prosoape frumos asezate. Incercam si eu sa nu le las pe toate cu fundu-n sus, de rusine, stiti cum e;). Am auzit alti colegi ca i-au deranjat la ora siestei. E adevarat ca nici nu agatasera cartonasul aferent.

Liniste/zgomot. Pana la urma partea cu corpul B a fost chiar ok, pentru ca noi aveam si vedere pe spate (o sa vedeti in poza), deci liniste si pace. Cei din corpul A, fara vedere spre mare, se plangeau de zgomot de masini sau de la lumea de pe strada pur si simplu. Erau si copii dar mai ales multi pensionari, veniti tot in grup, cu alte agentii.

Activitati. Hotelul in sine nu organizeaza activitati de niciun fel pentru copii. Am prins doua spectacole pe terasa: luni flamenco, ca doar suntem in Andaluzia (olé, olé), si miercuri un grup care canta de toate. Nu am fost destepti sa ne organizam si sa luam cina mai devreme ca sa prindem locuri pe terasa, si cand am ajuns era deja full. Ce-mi place mie la nebunie aici e ca vezi mai ales doamnele de saizeci saptezeci de ani dansand de mama focului (barbatii mai putin, ca de obicei), cu o pofta de viata pe care sper s-o am si eu la varsta aia. Cand colegii au ramas la dans miercuri, iubi al meu a obosit dintr-odata! Mai sa fie. Si hai la nani.

Alte locuri din hotel. Nu am investigat mai deloc, doar ce am avut nevoie: pe langa receptie si la subsol sunt cateva sali cu fotolii si mese unde se pot tine reuniuni sau organiza jocuri, asa cum ne-a convocat pe noi monitorul intr-una din seri. Cum ne-a pus si muzica, ne-a zis ca la unspe, unspe jumate trebuie sa incheiem balciul din cauza galagiei. No problem. Se inscriau si alti copii la jocurile alor nostri, din lipsa activitatilor de mai sus.

Wifi: prost. Eu pe telefon nu aveam nevoie, dar ca sa raspund un mail pe laptop, sa trimit vreun fiser, ar fi fost imposibil. E drept ca nici nu m-am straduit prea tare (recunosc, o singura data) si m-au cam si lasat in pace de la servici, spre bucuria mea. Deconectare aproape totala.

Aerul conditionat functiona perfect.

Incheiere

Cred ca am atins toate aspectele, deja m-am super depasit la descrierea unui hotel;). Il recomand fara nicio retinere, dar mai mult pentru turism familiar. Intim nu e deloc, dar de la mine are nota buna. Pe curand;).

---

VIZUALIZĂRI: 2509 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI