Gradina Botanica din Madrid – o oaza verde in centrul orasului!

TIPĂREȘTE

Adresa exacta: Plaza de Murillo, número 2

www.rjb.csic.es

Telul principal al escapadei era relaxarea la hammam, insa, ca mai de fiecare data cand “aterizam” in Madrid, ne-am propus si o plimbare, o vizita ceva…

Dupa ce ne-am invartit o ora si jumatate prin centru cu masina (fara gps, fara harta, ca desteptele :)), am reusit, in cele din urma, sa parcam pe undeva prin spatele Garii Atocha, pe care voiam s-o vedem asa, rapid. De la improvizata (sau nu) “gradina botanica” din incinta acesteia, am plecat spre adevarata Gradina Botanica a Madridului, aflata la doi pasi de gara, pe Paseo del Prado, in imediata vecinatate a Muzeului Prado, unde cred ca era intrare libera in duminica aceea, pentru ca erau niste cozi teribile… Aveam cu mine, insa, doua persoane maaaari iubitoare de flori si plante. Si mie-mi plac, insa ele au o adevarata pasiune pentru floricele. De altfel, mama cu greu se putea abtine sa nu… rupa, “macar un lastar mic”, fidela convingerii ca “florile intotdeauna se prind”.

Putina istorie (“ajutata” de Wikipedia).

Filip al II-lea a fost cel care a infiintat Gradina, insa langa Palatul Regal din Aranjuez. In 1755, Fernando VI a mutat-o in capitala, si in actualul loc se afla din 1774 (din ordinul lui Carlos al III-lea, care, bineinteles, ca are si el statuia lui la loc de cinste). Proiectul a fost realizat de Sabatini, cel care a facut si Gradinile Campos del Moro, si de Juan de Villanueva, creatorul vecinului Museo del Prado. De arhitecti, botanisti, etc. nu va vorbesc, pentru ca ar iesi o insiruire de date care nu stiu cat de interesanta poate fi pentru majoritatea dintre noi. Se stie, insa, ca studiul botanicii a fost punctul central pe care s-a bazat crearea acestei gradini, studiul acestei stiinte fiind foarte popular la curtea Casei Regale. In perioada cuceririi franceze, in 1808, Gradina Botanica si-a trait cei mai “negri” ani. Cu toate astea, o jumatate de secol mai tarziu, a recapatat importanta anterioara si s-au realizat diverse modificari si remodelari. La sfarsitul acesui secol, o parte din terenul pe care se afla a fost destinat construirii Ministerului de Agricultura, exact in partea din spate, ceea ce i-a stirbit oarecum din frumusete, si, pe deasupra, un ciclon a devastat mai mult de jumatate din gradina. Insa astazi este un obiectiv care merita trecut in agenda.

Am intrat in “Real Jardín Botánico de Madrid” dupa ce am platit, in prealabil, 3 euro de persoana, cel mic neplatind nimic, iar sor’mea pret la jumatate cu carnetul de student (pensionarii peste 65 de ani, profesorii acreditati, etc. au intrare gratuita). Sunt convinsa ca primavara este perioada cea mai potrivita pentru a o vizita, cand toti pomii si toate florile explodeaza in mii de culori si intr-un profund miros a… viata. Cred ca mi-ar placea sa o vad si toamna. Pe deasupra, veti face si sute de instantanee extraordinare.

Programul de vizita este destul de amplu tot timpul anului; acesta coincide, de fapt, cu lumina solara. Se deschide la 10h si se poate vizita pana la 18h in lunile ianuarie, februarie, noiembrie si decembrie, pana la 19h in martie si octombrie, pana la 20h in aprilie si septembrie, iar vara (mai-august) pana la 21h.

Contine aproximativ 5.000 de specii de plante si copaci din toata lumea. Arhitectii au profitat de terenul denivelat si au organizat totul pe cateva “etaje” sau “terrazas”: “terraza de los cuadros”, “terraza de las escuelas botánicas” si “terraza del plano de la flor”, “terraza alta o de los laureles”.

Terraza de los Cuadros este cea mai joasa si cea mai mare ca intindere. Contine colectia de plante ornamentale, medicinale, aromate, trandafiri si pomi fructiferi, organizate in bucati de teren cu forme geometrice si inconjurate de gard viu frumos taiat. Dupa parerea mea, este terasa cu cea mai mare luminozitate si culoare, cea care atrage cel mai mult atentia. Mi-ar fi placut sa prind lalelele inflorite, desi nici trandafirii si bujorii nu s-au lasat mai prejos.

Terraza de las Escuelas Botánicas este ceva mai mica, iar familiile de plante aici sunt organizate in jurul a 12 fantani, care-i dau un aer de palat francez sau italian, doar nu in van creatorul era italian :)

Terraza del Plano de la Flor este cea mai inalta si mai mica dintre toate, si se distinge printr-un stil romantic. Aici se afla statuete, “piatolete”, o “piata” centrala cu un lac plin de nuferi care ne-a incantat, si bustul lui Carlos Linneo (stiintific, naturalist si botanist suedez, considerat tatal taxonomiei moderne). Acest “etaj” este etajul copacilor de tot felul, care noua nu ni s-a parut ca erau asezati intr-o anumita ordine. Mi-a ramas in minte “el árbol del amor” (copacul dragostei), o adevarata frumusete.

In partea de nord a acestei terase (spre iesire) se afla serele cu plante tropicale, acvatice, etc.

Terraza Alta o de los Laureles: a fost adaugata in 2005 si contine colectia de bonsái donata de fostul presedinte Felipe González.

Noi vazusem din strada (Paseo del Prado) una dintre alei, cu o expozitie de tablouri de arta moderna, insa la intrarea in gradina chiar am fost placut impresionati. Flori frumoase, colorate, totul destul de ingrijit si pus la punct, din loc in loc explicatii despre polen, plante, fructe, etc. Gradina se poate transforma intr-o adevarata lectie de botanica pentru orice copil si adult. Al meu, mai cu mot ca-ntotdeauna, cauta capuse si plante carnivore :) Iar in sere, intr-o piscina foarte murdara, el voia sa prinda un mormoloc!!!

Ne-a placut si gradina cu legume si zarzavaturi. Eu nu-s prea priceputa, insa experta de pe Vlasca facea fara oprire comparatii intre ce are ea in gradina si ce vedea acolo :) Oricum, aratau asa de bine ca-ti venea sa-ti faci o mare salata ad-hoc.

Nu exista baruri sau restaurante in incinta Gradinii, si nici dozatoare cu racoritoare, gustari, etc., insa poti manca sau bea ceva ce ti-ai adus din afara, avand grija sa respecti plantele. In apropierea micului lac cu nuferi am gasit si o zona cu cateva mese si scaune, probabil special amenajate pentru gustarica mentionata. In pavilionul din spatele lacului se afla colectia de bonsái din ultima terasa.

Dupa ce ne-am plimbat agale pe aleile gradinii, am intrat si in sere. Exact la intrare se afla un portocal, care avea si fructe si flori, acestea din urma mirosind extraordinar, iar eu abia abia m-am urnit de langa el. De-aia fac spaniolii parfumuri cu “flor de azahar”, ca atrage ca un magnet…

Prima sera contine o ampla colectie de cactusi, de nenumarate specii. De acolo ne-am plimbat printre plante tropicale si flora canara, iar in ultima ne-au placut la nebunie “ghivecele” originale care atarnau de tavan, si mai putin piscina, sau lacul artificial, care mie mi s-a parut foarte murdar (sau poate acela era habitatul normal pentru plantele respective?). Din loc in loc erau explicatii cu: “planta cea mai exotica din gradina”, nominata la titlul pentru cea mai fascinanta planta din gradina, numita si “planta calatorului”, pentru ca poate acumula multa apa ce poate fi de folos; sau “planta piatra”, cea mai “supravietuitoare” din toata gradina. Nu era foarte cald in sere, cum ne-am fi asteptat, iar la intrare aveti explicatii cu programul de deschidere pe luni, si cu impartirea pe zone (desertica, subtropicala, etc.).

Si de acolo din nou la… iesire, de data asta. Zona este plina de trandafiri si bujori de toate culorile, care-ti incanta privirea si simturile, in general. Daca doriti, puteti cumpara un suvenir sau ceva seminte, etc. de la micul magazín de la intrare.

Concluzia mea, o nestiutoare in materie de flori si plante: sunt mai mult ca sigura ca aceasta oaza de liniste si verdeata din centrul orasului este o necunoscuta pentru multi dintre madrileni. Plimbandu-te pe aleile frumos amenajate si ingrijite, nici nu-ti vine sa crezi ca tumultul orasului se afla dincolo de “zidurile” acesteia, la cativa metri distanta. Este ca si cum zgomotul, traficul, graba, sutele de persoane de pe strazi… nu s-ar afla in imediata apropiere, ci la sute de kilometri distanta. Va asigur ca o plimbare prin Gradina Botanica din Madrid este un adevarat lux pentru simturi, si cateva ore petrecute acolo vor constitui, cu siguranta, o autentica terapie de relaxare. Trebuie doar sa ne lasam invadati de frumusetea gradinii, de culorile si aromele ei. Cred ca daca as locui in Madrid, Gradina Botanica s-ar transforma intr-unul din locurile mele preferate (ca Muzeul Satului pe vremea studentiei), fie pentru a ma plimba, singura sau cu persoane apropiate si dragi, fie pentru a citi o carte pe una din bancile (nu foarte numeroase, ce-i drept) din apropierea micutului lac cu nuferi.

Pe site-ul gradinii veti gasi numeroase informatii despre speciile de plante pe care le “adaposteste”. Pentru ca acolo, in situ, nu veti fi insotiti (decat daca mergeti in grup organizat si veti cere vizita cu ghid). Vi se va da o harta a Gradinii la intrare si atat. Mie mi-a placut asa. Daca as fi fost “experta” in domeniu, probabil mi-ar fi placut sa aflu mai multe. Insa prefer “libertatea” unei plimbari la cheremul fiecaruia. Inca un punct minus (insa asta tine de educatia vizitatorilor) ar fi acela ca, desi este clar indicat ca plantele si copacii nu se pot atinge si cu atat mai putin rupe, sunt si parinti care isi lasa copiii de izbeliste (spaniolii s-ar afla la loc de frunte intr-un top european), iar acestia fac ce le taie capul.

Va recomand cu mare caldura o plimbare in Gradina Botanica din Madrid. Multi din cei care veti vizita orasul, veti ajunge, cu siguranta, la Museo del Prado, asa ca, dupa “culturalizare”, merita sa intrati in gradina vecina, sa va relaxati putin.

---

VIZUALIZĂRI: 3940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI