Burgos – meleagul Cidului Campeador!

TIPĂREȘTE

Burgos reprezinta, pentru mine, primul contact cu tara Cidului Campeador. In vara lui 2000, in drum spre frumoasa si verdea Galicie, am facut prima oprire in acest oras ca sa vizitam Catedrala Santa María la Mayor, capodopera reprezentativa a stilului gotic si monumentul cel mai important al capitalei provinciei cu acelasi nume, declarat patrimoniu UNESCO. De atunci am mai fost in oras de cateva ori, insa in interes de serviciu, si fara timp de a-l vizita pe indelete. Asa ca mi-a facut mare placere sa ma intorc, mai ales ca am putut face si fotografii pentru voi/dvs toti.

Am intrat in oras prin est, noi venind, dupa cum va povesteam in review-ul anterior, de la Demandafolk. Am tinut-o “centro-centro” pana am vazut varful catedralei si am reusit sa parcam foarte aproape de centru, in spatele unui parc (de care orasul este plin), langa statuia ridicata in memoria lui José Mestres Cabanes, pictor indragostit de catedrala burgalesa. Fiind duminica, parcarea pe strada este gratuita chiar si in centru (cred ca v-am explicat altadata cum e cu zona verde/albastra a parcarilor).

Ca sa ne fie mai simplu si sa si impuscam doi iepuri dintr-un foc, ne-am intalnit cu un prieten de-al nostru din Galati, unul din primii romani pe care i-am cunoscut aici, acum zece-unspe ani de zile. Ciprian, nu cred c-o sa citesti aceste randuri, insa iti multumim pentru companie si vizita ghidata in orasul tau adoptiv. Locul intalnirii era Piata Catedralei, si aveam un chef enorm sa intru, insa n-am facut-o de data asta.

Catedrala este deschisa publicului in fiecare zi, de la 9:30h-10h pana la 19h-19:30h (puteti intra pana la 18:30h), asta in perioada 19 martie – 31 octombrie. De la 1 noiembrie pana la 18 martie, programul este de la 10h la 19h (intrarea se face pana la 18h). Pretul este de 7€ pentru adulti, 1,50€ pentru copiii intre 7 si 14 ani, si sunt reduceri si pentru grupuri, pensionari, studenti, pelegrini, persoane cu dizabilitati, familii numeroase (cu cel putin 5 membri) si chiar si persoane in somaj…

Catedrala din Burgos este unul dintre cele mai frumoase monumente de arta gotica de pe teritoriul peninsulei si-si merita din plin titlul de Patrimoniu al Umanitatii (dobandit in 1984). Dar, inainte de toate, este un templu viu, dedicat cultului si rugaciunii, un templu care, de-a lungul timpului, a adoptat curentele artistice ale fiecarei epoci, pentru a solemniza ceremoniile si viata crestina.

Prima piatra a templului a fost asezata in 1221 de catre regele Fernando al III-lea al Castiliei, acesta fiind terminat in 1260. Ce sa va zic… este o adevarata minunatie. Una dintre catedralele de care nu te plictisesti niciodata si “copilul rasfatat” al orasului. Fotografiile vor vorbi ele insele, cuvintele nu m-ar ajuta s-o descriu asa cum trebuie.

Impresia mea este ca aceasta catedrala este un autentic muzeu de arta spaniola, cu o asa bogatie si varietate, incat acestea fac sa-si piarda, oarecum, din armonie. Foarte putin au in comun unele parti cu altele: Capela “de los condestables”, “la Puerta del Sarmental” sau claustrul au o identitate proprie, ceea ce le confera... independenta. Grandoarea catedralei i-o da bogatia acesteia, mai mult decat armonia. Nu este un comentariu negativ, evident, pentru ca, dupa ce veti vizita aceasta catedrala, va asigur ca va ramane intr-un top al obiectivelor de acest gen. Fara nicio indoiala.

Daca doriti, gasiti mai multe informatii pe catedraldeburgos.es

Manastirea Santa Maria la Real de las Huelgas a fost fundata la 1100 si ceva de catre regele Alfonso VIII al Castiliei (actul fondarii incepe cu Yo, Alfonso, por la gracia de Dios, rey de Castilla y Toledo, y mi mujer, la reina doña Leonor…), si acolo se odihnesc in pace multi dintre regii si nobilii Castiliei. Merita vizitata aceasta manastire ampla asemanatoare cu o fortareata, tocmai datorita categoriei sale monumentale, improprie unei manastiri obisnuite.

Alte biserici si manastiri cunoscute si care trebuie vizitate: Cartuja de Santa Maria de Miraflores (mai ales aceasta, aflata la 3 km in afara orasului, pe care eu, din pacate, nu am vazut-o decat in poze pana acum), Biserica San Gil Abad, Biserica San Esteban, Biserica San Nicolás de Bari, Manastirea Santa Clara, etc.

De asemenea, veti gasi si o multime de cladiri de constructie civila care merita o oprire. Nu ratati Arco de Santa Maria, unul dintre monumentele emblematice ale orasului. Este una dintre cele 12 porti de acces in oras in Evul Mediu, si a fost reconstruit ca arc in onoarea regelui Carlos I de Spania. Face legatura intre Podul Sf. Maria, peste raul Arlanzón, si piata San Fernando, unde se afla majestuoasa catedrala. Noi pe acolo am intrat, in acordurile de chitara ale unui artist “callejero” (de strada). Este declarat monument Istorico-Artistic. Are forma de castel, cu turnuri si un arc dedicat lui Carlos V. Fatada este foarte migalos lucrata, iar sculpturile ii confera o majestuozitate deosebita. Se poate intra si vizita, in interior, faimoasa Sala de la Poridad, cu obiecte in stil mudéjar. Intrarea este gratuita, de marti pana sambata intre orele 11h-14h si 17h-21h, iar duminica numai dimineata.

La castelul din Burgos, construit in timpul Recuceririi (faimoasa “Reconquista”) si care a fost distrus in 1813 de catre soldatii lui Napoleón, am urcat prima data in anul de gratie 2012, adica cu aceasta ocazie. Se afla in partea de sus a orasului (la 75m peste nivelul orasului), intr-un loc (din nou) verde, un parc mare si racoros, unde ne-am si odihnit la terasa “El vagón” la o cafea cu gheata. Parcul Castelului este unul dintre plamanii orasului, ceva gen Herastraul sau Cismigiul nostru (undeva la mijloc ca si dimensiuni). Castelul este deschis publicului dupa renovare, din anul 2003, si se poate vizita si putul si galeriile subterane. La coborare, am facut un scurt popas la Mirador, de unde privelistile orasului sunt splendide si unde ne-am trantit/intins literalmente pe steaua ale carei raze arata distantele dintre Burgos si alte orase ale lumii.

Aproape de unde incepe urcusul catre castel se afla Arco de Fernán González construit la sfarsitul secolului al XVI-lea, in onoarea contelui care a obtinut independenta Castiliei si se afla pe locul unde se presupune ca acesta isi avea rezidenta. Este un arc de triunf in stil roman, cu doua mari coloane; iar in varf, pe mijloc, pentru a respecta “traditia”, am vazut un cuib de barza. Camino de Santiago trece prin apropiere.

Fostul Hospital del Rey, un spital foarte important al rutei lui Santiago in trecut, adaposteste, in prezent, facultatea de Drept si rectoratul Universitatii.

Alte palate sau cladiri: Palatul Castilfalé, Palacio de la Diputación Provincial de Burgos, sediu al guvernului local, Palatul Capitaniei Generale, Palatul renascentist de los Condestables de Castilla, Teatrul… Veti recunoaste in fotografii cateva dintre ele.

Ne-am plimbat pe Paseo del Espolón, locul de plimbare cel mai popular si mai centric al orasului, cu pomi si verdeata. Burgalezii il numesc “salonul” orasului; a fost creat la sfarsitul secolului al XVII-lea si face legatura intre Arco de Santa María si Teatrul Principal, delimitand centrul istoric. Se afla pe partea dreapta a raului Arlanzón si este locul ideal pentru a te plimba sau bea ceva la una din terasele aflate aici.

Raul Arlanzón, cu o lungime de 115 km., este un afluent al Arlanzei si face parte din ceea ce spaniolii numesc “la cuenca del Duero”, caci aici, in nordul Spaniei, multe rauri... duc la Duero;). La pasul sau prin Burgos, traverseaza orasul si il imparte in doua de-a lungul. La nord se afla centrul vechi, cu toate monumentele sale si Castelul “guvernand” orasul de sus. Iar la sud se afla numeroase parcuri si doua dintre cele mai interesante si atragatoare obiective turistice: El Monasterio de las Huelgas si El Monasterio de la Cartuja de Miraflores. Plimbarile pe aici reprezinta, de fapt, una dintre frumusetile orasului. Ceea ce deosebeste Arlanzónul de alte rauri este ca acesta nu este canalizat, adica albia lui a fost pastrata naturala, si acest lucru permite vizitatorului (si nu numai) sa se si apropie, nu numai sa-l admire de pe asfalt. Te poti aseza pe iarba verde, pe mal, poti face plaja, pescui (desi nu prea mai sunt pastravi), si chiar scalda in zilele de canicula. In acest fel, raul iti permite sa te simti in plina natura chiar daca te afli in mijlocul unui oras. Pentru mine, raul Arlanzón este una dintre marile frumuseti ale Burgosului si poate si un secret al ei, desi se afla la vederea tuturor.

N-am evitat nici Plaza del Mercado Menor, adica Piata Mare, in plin centrul orasului. In trecut se numea Piata Targurilor Saptamanale, nu-i usor de ghicit de ce. Carele cu marfuri intrau in piata prin Puerta de las Carretas, iar tarabele erau asezate pe sub “soportales”, pe marginea acesteia. In 1784 s-au inceput lucrarile noii cladiri a Primariei si atunci Puerta de las Carretas a fost daramata, impreuna cu zidul contiguu, dandu-se unda verde construirii altor cladiri care sa fie in ton cu fatadele restului pietei. In acest fel, drumul care unea Franta de Madrid, ramanea in sudul Pietei, si spatiul mercantil in nordul acesteia. Mie imi plac mult pietele principale ale oraselor spaniole; sunt locuri de referinta pentru turisti si autohtoni, cu forme patrate, dreptunghiulare sau iregulare, cladiri pitoresti, de obicei intr-o culoare predominanta.

In centrul Pietei se afla statuia lui Carlos al III-lea, exact in fata Primariei; aceasta dateaza din 1784 si a fost realizata in bronz. Iar Casa Consitorial (adica Primaria) este cladirea cea mai reprezentativa a acestui loc. Este un palat construit in stil neoclasic de catre González de Lara si are parter si doua etaje, cu particularitatea ca la parter se afla trei arcuri pe sub care se poate trece, si care leaga Plaza Mayor de Paseo del Espolón. Cladirea are o fatada simetrica si este flancata de doua turnuri cu – evident – doua ceasuri (care nu sunt identice).

Alt loc foarte indragit de burgalezi si unul dintre preferatele turistilor este Plaza del Cid, situata in fata Teatrului Principal, si in mijlocul careia troneaza o statuie in broz a Cidului Campeador. Mare pacat ca se afla, totusi, in mijlocul unui sens giratoriu si trebuie sa fii foarte atent la masini, mai ales daca vrei sa faci o fotografie cat de cat reusita. Piedestalul de marmura rozalie se afla in mijlocul unei mici “gradini” si pe el se pot citi diferite inscriptii cu aventurile lui Rodrigo Díaz de Vivar, eroul Reconquistei. Statuia ecvestra este realizata in bronz, are cam patru metri inaltime si este opera lui Juan Cristóbal González de Quesada, ea fiind facuta in Almería. A fost adusa in Burgos in 12 bucati!! Ca si curiozitate, monumentul a fost inaugurat de catre Franco, cu un discurs tinut din balconul Teatrului Principal in 1955.

De aici am trecut Podul Sf. Petru (Puente de San Pablo), cunoscut prin statuile care reprezinta figuri de seama relationate cu eroul din piata alaturata si, prin urmare ale uneia dintre cele mai importante opere ale literaturii hispanice: “Cantar de Mío Cid”. Nu trebuie sa fi facut filologie hispanica ca sa va simtiti atrasi de acest loc. Trebuie sa va placa doar putin literatura, mai ales daca ati citit opera mai sus mentionata; in acest fel veti putea vedea o reprezentare a personajelor aici, pe acest pod faimos, multumita sculptorului Joaquín Lucarini. Preferata mea este, fara nicio indoiala, cea a Doñei Jimena, sotia Cidului. In plus, pe partea cealalta, de putin timp s-a deschis Muzeul Evolutiei Umane (Museo de la Evolución Humana), unde trebuie sa merg si eu in viitorul apropiat cu prichindelul, pentru ca, in apropiere de Burgos se afla si Atapuerca, un alt must-see al locului.

Si acum – cum sa nu? – sfaturi culinare: daca sunteti carnivori, nu ratati “morcilla de Burgos”, un fel de “mat” al nostru, facut din carne tocata de porc, orez si mirodenii, ceva mai “tare” la gust, si cu muuuulte calorii. Insa extraordinar de buna. Branza proaspata de Burgos iarasi este renumita in toata tara. Iar daca nu doriti “tapas” (ideale in Piata Mare sau pe strada Calle Lorenzo), ci sa mancati linistiti la masa, felul cel mai tipic are un nume… amuzant: “oala putreda” (olla podrida), insa delicios: e facut din fasole, morcilla mai sus mentionata, carnati, costite…totul de porc. Nu va ganditi la kg in plus, veti avea timp sa le dati jos acasa :)

Burgos face parte din “camino de Santiago”, cu siguranta ati auzit de el! Aceasta etapa se numeste etapa Dezradacinarii sau a Cidului Campeador, figura istorica strans legata de aceste locuri, Burgos fiind provincia in care acesta s-a nascut. De altfel, exista si alte monumente care amintesc de eroul Reconquistei: monumentul Cidului langa Arco San Martín, Biserica Sf. Águeda, El Arco de Santa María, sau cele opt statui de pe Podul San Pablo, care, dupa cum spuneam, ii reprezinta pe prietenii Cidului.

La sfarsitul lunii mai se serbeaza Noaptea Alba, eveniment care a luat loc prima data in 2008, si care vrea sa sprijine “Burgos – capitala europeana culturala in 2016”: se organizeaza o serie de evenimente, printre care concerte, spectacole in aer liber si intrari gratuite la muzee.

Si acum, dati-mi voie sa inchei cu cateva versuri din “Cantar de Mío Cid”, in spaniola veche, al carui nume va ramane pe veci legat de Burgos, oras pe care vi-l recomand cu toata caldura.

---

VIZUALIZĂRI: 3010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI