Sfantul Gheorghe, balaurul şi Gaudi sau Casa Batlló

TIPĂREȘTE

Sfantul Gheorghe si balaurul - A fost odata ca niciodata un loc aproape de Palestina, langa cetatea Beirut, nu departe de cetatea Lida. Acolo, intr-un iezer, isi gasise casa un balaur ce se hranea cu oamenii care ajungeau pe marginea lacului pentru a lua apa de la izvor. De mai multe ori locuitorii cetatii plecasera sub indrumarea imparatului lor sa ucida balaurul insa doar citiva se intorsesera. Inchinau rugi zilnic diversilor zei dar niciunul dintre ei se parea ca nu ii asculta. Numai imparatul a primit un semn de la idolii la care se inchina. Acestia i-au spus ca fiecare locuitor, prin tragere la sorti, sa dea zilnic cate un copil balaurului drept hrana. Astfel ca locuitorii, ascultind sfatul asa zisilor zei, au inceput sa isi impodobeasca copiii si sa ii duca plingand pe malul lacului pentru a ii servi drept hrana balaurului. Dupa ce toti copii cetatii au disparut, oamenii au mers la imparat sa intrebe ce mai au de facut. Imparatul, vazind ca nimic nu s-a intimplat, a hotarit sa daruiasca si el pe singura fiica balaurului. Fata a fost impodobita cu cele mai frumoase haine si bijuterii si i s-a spus sa astepte pe malul iezerului pina ce balaurul avea sa iasa pentru a isi lua darul. In timp ce ea astepta plingand, Sfantul Mucenic Gheorghe, trimis de Dumnezeu, a aparut linga ea si s-a mirat sa vada o fata asa frumoasa stand singura si plingand. Fata a incercat sa il goneasca insa el nu a vrut si a insistat sa afle motivul amaraciunii ei. In timp ce ea ii spunea intreaga poveste au vazit balaurul indreptandu-se spre mal. Sfantul Gheorghe si-a facut semnul crucii si L-a chemat pe Dumnezeu zicand: “In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”. Apoi s-a repezit asupra bestiei infinandu-i sulita in gat. Ranit si darimat la pamint balaurul a fost calcat in copite de calul Sfantului Gheorghe, iar fata l-a legat cu braul ei. L-au tarit in cetate sub privirile uimite ale locuitorilor si ale imparatului. Cand toti au vrut sa fuga, Sfantul Gheorghe le-a spus: “Nu va temeti, ci nadajduiti si credeti in Domnul Iisus Hristos, ca El m-a trimis la voi, ca sa va izbavesc de balaur”. Dupa ce Sfantul a ucis cu sabia balaurul si i-a pus pe oameni sa-l arda, imparatul cetatii si tot poporul au parasit credinta lor pagana si s-au convertit la crestinism primind Sfantul Botez.

Bunica mea imi spunea acesta legenda cand eram mic. Desigur ca ma fascina dar se pare ca nu atat de mult cat l-a fascinat pe Antonio Gaudi. Cu siguranta ca prin Casa Batlo el a vrut sa creeze o lume de poveste asa cum bunica mea mi-a creat mie o copilarie de poveste. Nu stiu cum vad alte persoane aceasta casa, insa eu, poate si pentru ca imi este tare dor de povestile spune candva de bunica, am plecat catre Barcelona cu gandul sa vad balaurul rapus de crucea Sfantului Gheorghe, un balaur in agonie, cu gura deschisa (vazute din strada ferestrele primului etaj chiar par ca o gura deschisa a unui animal) si cu falangele infipte in trotuarul bulevardului Passeig de Gracia (stalpii de sustinere din fata casei).

Gaudi - Intregul oras era in plina dezvoltare si intr-o continua modernizare. Consiliul Local al orasului pusese la bataie un premiu annual pentru urbanism, premiu ce avea sa ii fie inmanat celui care isi construia desigur cea mai frumoasa casa. Undeva, pe unul dintre strazile ce unise candva vechea cetate de satul Gracia, se afla o deja o cladire construita de catre Emilio Sala Cortez (un fost profesor al lui Gaudi), intre anii 1875-1877. Cladirea era una sobra ce dispunea de subsol, parter, 4 etaje si o gradina in spatele casei. Industriasul Josep Batlló a cumparat in 1903 aceasta casa si l-a insarcinat pe deja cunoscutul architect Antonio Gaudi sa construiasca o noua casa in locul celei existente, hotarind fiind sa puna mina pe premiul oferit de catre Consiliul Local. Gaudi reuseste sa il convinga pe proprietar ca poate aduce respectiva cladire cit mai aproape de visul lor comun: cea mai impresionanta casa din oras.

Lucrarile au inceput in anul 1904. Gaudi a schimbat in totalitate fatada originala folosind o combinate intre piatra si sticla, a adaugat un al 5-lea etaj si balcoanele, a modificat structura apartamentelor, a construit o terasa impresionanta, a largit curtea interioara si a adus elemente arhitecturale din natura pentru care devenise deja celebru. Combinatia de ceramica sparta inegal si inserata in ciment este o tehnica numită trencadis, des intalnita in lucrarile lui Gaudi. In timpul lucrarilor Gaudi a apelat si la talentatul student la arhitectura, Jose Maria Jujol, omul cu care a reusit sa duca la bun sfarsit diverse proiecte: sectiuni din Sagrada Familia, balconul Casei Mila sau mozaicurile acoperisurilor din Parcul Guell. Jose Maria Jujol a contrbuit la infrumusetarea casei mai ales ca si decorator, alaturi de Gaudi, si au adus tehnica trencadis la apogeu. Gaudi a supraveghiat din strada si a decis de acolo cum trebuie asezat mozaicul pe fatada cladirii.

Cel mai interesant lucru era ca arhitectul Gaudi renuntase la liniile drepte si la colturile vechii cladiri folosind formele ondulate. Impresionante erau si ferestrele mari care i-au adus casei si numele de “Casa dels badalls” sau “Casa dels ossos”, dar si mozaicurile colorate. Privita de la acoperis pina in trotuar, casa semana cu dragonul rapus de catre Sant Jordi (Sf. Gheorghe catalan) - patronul spiritual al Cataloniei. In anul 1906 Josep Batlló s-a putut muta in apartamentul de la etajul intai din noua sa casa de pe bulevardul Passeig de Gràcia. A pastrat primul etaj pentru el si pentru familia sa, iar restul etajelor le-a inchiriat.

Casa Batloo a fost selectata de catre Consiliul Local pentru premiul acordat insa nu l-a si castigat. Asta probabil si datorita faptului ca arhitectul Gaudi primise recent un astfel de premiu pentru un alt proiect si anuma Casa Calvet.

La cativa pasi una de alta, se afla Casa Lleó Morera - arhitect Lluís Domènech i Montaner (nr. 35), Casa Amatller - arhitect Josep Puig i Cadafalch (nr. 41) si Casa Batlló (nr. 43) ce poarta semnatura lui Gaudi. Aceasta portiune poarta si numele de “Mançana de la Discòrdia” (“Marul discordiei”). Cuvantul “mançana” insa are si alt inteles, asa ca se poate spune si “Blocul discordiei”. Dar probabil ar trebui sa ne limitam la “mar’. Marul Discordiei face referire la mitologia greaca acolo unde Discordia este reprezentata de catre Eris, cea care, la nunta zeitei Thetis cu Peleus, a aruncat un mar vrajit pe care a scris cu litere de aur "Celei mai frumoase" (astfel apare si sintagma "marul discordiei"), mar pentru care s-au certat Hera, Atena si Afrodita. Cele trei case sunt cu siguranta comparate cu cele 3 zeite in acest context. Daca cel mai frumos muritor, Paris, a ales atunci o castigatoare dintre cele trei zeite, noi pe care o alegem astazi intre cele trei case? Sau poate ca tocmai acest Mar al Discordiei este castigatorul?

Josep a murit in anul 1934, iar sotia sa, Amalia Godo Belaunzaran, in 1940. Copii acestora au pastrat casa pina in anul 1954 cand au decis sa o vanda companiei de asigurari Seguros Iberia care isi deschide aici birourile. Dupa mai multe renovari, din anul 1995, salile casei au inceput sa fie inchiriate pentru organizarea evenimentelor private, iar din anul 2002, proprietarii au decis sa deschida casa, pentru prima oara, publicului larg. In anul 2005 Casa Batllo a fost inclusa in Patrimoniul UNESCO.

Casa Batllo - Dupa cum am spus deja, Casa Batllo se afla pe Passeig de Gracia, nr. 43. Aici se poate ajunge pe jos din Piata Catalunya si va invit la o astfel de plimbare deoarece intregul bulevard este un muzeu in aer liber. Totusi, cei care aleg mijloacele de transport in comun, pot cobori la statia de metrou (liniile L1, L2, L3) Passeig (Paseo) de Gracia sau in statia de autobuz (liniile 7,16,17,22,24,28) la statia Casa Batllo/Fundatia Antoni Tapies.

Pentru orice fel de informatie puteti accesa si site-ul oficial. Tot acolo puteti gasi si tariful pentru vizitare adult/copil/student/grupuri... etc., tarif ce se modifica de la an la an. Trebuie sa stiti ca tariful include si un ghid audio in majoritatea limbilor dar nu si in romana, iar fotografiatul este permis. Avand cumparat un bilet pentru bus-ul turistic o sa primiti si un carnetel cu reducerile pe care le veti avea daca vizitati diverse muzee (plus restaurante, etc.). Este inclusa si o reducere, nesemnificativa insa, pentru Casa Batllo. Programul de vizitare este zilnic intre orele 9.00-21.00, insa se pot face rezervari de bilete si pentru diverse concerte ce se desfasoara seara, pe terasa etajului Nobil. Cu aceasta ocazie puteti vizita aceasta minune arhitecturala si dupa ora 21.

Daca aceasta cladire se poate vizita in interior si ziua si seara, eu va sfatuiesc sa nu va multumiti nici cu o singura vizita exterioara. Fatada albastra-verde isi schimba culorile pe parcursul zilei, ducand la un dialog intre lumina si culoare. Asta este un pont mai ales pentru cei care vor sa prinda cele mai frumoase cadre cu aparatele lor foto.

Am intrat in holul casei si am fost imediat impresionat de arhitectura de care imi fusesea atat de dor. In 2007, in prima mea vizita in Barcelona, sarisem peste aceasta vizita multumindu-ma doar sa privesc exteriorul ei si sa bag capul ca sa surprind in 2 poze acest hol, intr-un moment de neatentie al paznicilor.

Din hol se urca o scara ca o coloana vertebrala a unul sarpe (pe care toti turistii isi fac cate o fotografie) catre etajul nobil (Noble Floor), acolo unde se afla apartamentul primilor proprietari, familia Batlló. Foarte interesante sunt formele ovale ale ferestrelor, usile din lemn natur dar si tavanul in forma de melc. Vitraliile dau o atmosfera intima si relaxanta. De aici se pot observa forte bine si intortochiatele balustrade ale balcoanelor alcatuite fiecare dintr-o singura bucata de fier - adevarate masti venetiene. Salonul principal ofera o priveliste catre Passeig de Gracia.

Pe linga aspectul estetic este de admirat si aspectul practic al casei. Deoarece la acea vreme majoritatea caselor erau intunecoase si umede, Gaudi a reusit, prin curtea interioara (sau casa liftului) si prin geamurile mari, sa aduca lumina in toate incaperile. La fel de utile sunt si fantele ferestrelor prin care se poate regla debitul de aer. Deci partea de sus a ferestrelor ofera lumina, iar partea de jos aer. Si daca vorbim de aceste fante trebuie sa observam si esteticul –forma lor pare a aduce aminte de branhiile unui peste. Chiar daca din strada pare ca este vorba de o singura fereastra curbata, in interor se poate vedea ca aici sunt mai multe ferestre dispuse in unghi una fata de alta care se pot deschide prin culisare cu ajutorul unor scripeti. Casa liftului a fost gandita astfel incat sa para ca lumina este distribuita egal pina la parter: in partea de sus s-a folosit mozaic albastru marin si cu cat s-a coborit s-au folosit 5 nuante de albastru din ce in ce mai deschise, pina la alb. Deasemenea geamurile de sus sunt mai mici decat cele de jos, tot pentru a da aceiasi senzatie de lumina uniforma.

Impresionanta este sala pentru mic dejun (sau sufrageria) ce ofera si iesire catre prima terasa. O camera luminoasa si vesela scaldata de culorile mozaicurilor folosite pentru decorarea terasei. In aceasta sufragerie se mai pastreaza cateva piese de mobilier. Pe terasa am gasit din nou forme ciudate, cuiburi de pasari parca, unde s-a folosit din nou tehnica trencadis.

Acest etaj comunica cu garajul si depozitul de carbuni, dar si cu scarile interioare si Camera Jujol. Mobilierul creat de Gaudi pentru aceste camere nu mai este pastrat in totalitate. Exista o mica expozitie in Casa Batllo. Din cate stiu acesta se mai gaseste si in Muzeul National de Arta al Cataloniei.

Celelalte etaje se pare ca sunt in continuare inchiriate si nu se pot vizita. Totusi, urcand casa scarilor, nu am avut impresia ca am pierdut nimic. Am fost fascinat de culorile mozaicului si m-am simtit ca si cum as calatorii pe fundul marii.

Urcand scarile se ajunge in uscatorie sau camera de depozitare... eu i-as spune podul casei, un spatiu in care exista mai mult de 60 de arcade sau arce catenare. Doar dupa ce vedem si terasa, ca sa putem gandi cladirea ca un tot, putem judeca ce au considerat altii si anume ca podul este burta dragonului. Intr-una dintre camere se poate vedea o macheta a casei, iar printr-un joc de sunet si lumina, s-a creat un spectacol minunat de circa 7-8 minute, replica a spectacolului pe care l-am atasat ca si fond pentru aceste impresii si pentru care v-as multumi daca il priviti cu atentie, cu lumina stinsa, pina la final.

De aici se urca pe terasa, poate punctual forte al cladirii. As putea spune ca arhitectul si-a inceput treaba de aici si a continuat catre parter, nu invers. De aici se pare ca dragonul se prabuseste pe trotuarul bulevardului Passeig de Gracia. Cele 600 de placi folosite pentru „spinarea’ balaurului fac din acoperisul cladirii un element unic de decor in oras si poate in lume.

Hornurile sunt ca niste siluetele. Nici nu iti dai seama daca tu mergi pe linga ele sau ele pe linga tine. M-am simtit privit si parca ma urmareau la fiecare miscare. M-am ascuns de indata intr-o mica incapere pentru a asculta sunetul apei si a urmarii formele ciudate pe care o sfera le creaza pe pereti.

Crucea, ca o inchinaciune a Sfantului Gheorghe, construita din piatra de Mallorca, are gravate initialele JHS -Jesus, M - María si JHP - Josep.

Terasa este un loc de relaxare si are o belvedere minunata. Dupa cateva zeci de minute petrecute acolo cu greu m-am lasat dus din nou catre etajele inferioare. M-am mai oprit in uscatorie pentru ca acolo 2 tinere m-au invitat sa ies pe unul dintre balcoane si sa privesc melancolic in zare. Si „click”... gata poza. Intors de pe balcon mi s-a aratat un monitor, iar de acolo eu uitandu-ma, melancolic... cum altfel? , la mine. 10 euro poza si am plecat si cu o amintire. Imi sta al dracu de bine cu un decor din ceramica de culoare albastru marin pe fundal )). Am mai cheltuit ceva si pe la magazinul Casei Batllo (preturi de la ok la enorme) asa ca in total vizita m-a costat cam 45 de euro: intrarea cu reducerea de la bus-ul touristic 18.25 euro, 10 euro poza si vreo 15 euro souvenir-urile. Dar nu-mi pare rau de nici un cent. I-am dat prietenului meu Gaudi ca sa-si termine "nebunia" lui, Sagrada Familia. Pentru ca el inca mai crede ca aceasta catedrala o sa fie finalizata candva.

---

VIZUALIZĂRI: 4688 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI