Cimitirul ostasilor romani din Zvolen

TIPĂREȘTE

In drum spre pensiunea la care eram cazati, langa Zdiar, am facut un ocol de vreo 70 km din simplul motiv ca auzisem despre un cimitir al eroilor romani cazuti in al 2-lea razboi mondial care se afla in orasul Zvolen.

L-am identificat inca de acasa, pe GoogleEarth si l-am notat la POI-uri, asadar GPS-ul ne-a dus direct la el. Deci nu am ales drumul cel mai scurt (sau rapid) catre Zdiar, ci am deviat putin: Timisoara-Cenad-Budapesta-Vac-Zvolen. Aproximativ 440 km, 6 ore de mers lejer, cu oprire in Sannicolau pt un plin, Szeged pt vigneta de Ungaria si apoi cu niste rataciri undeva la nord de Budapesta unde GPS-ul ne-a jucat niste feste, nefiind la curent cu updatarea jonctiunilor dintre autostrazile Ungariei.

Cimitirul se afla undeva in nordul orasului, si de fapt este unul civil, al orasului Zvolen. In partea de sus a acestuia (cimitirul fiind situat pe un mic deal) este un monument ridicat in cinstea soldatilor rusi, usor de identificat dupa steaua URSS care vegheaza in varf, mai ceva ca ochiul lui Sauron din Stapanul Inelelor. Putin mai sus de acesta, aleile asfaltate se termina si se intrezaresc niste pietre funerare mai izolate care parca ridica semne de intrebare pentru ca se vede ca au ceva deosebit fata de restul cimitirului. Sunt mai mici, mai vechi si... era sa zic mai neingrijite, insa ar fi un termen prea dur. Sunt doar mai vechi si atat. De fapt arata chiar binisor, doar ca nu sunt atat de lucioase si super-ingrijite precum cele din restul cimitirului. Insa principalul aspect cu care ies in evidenta este altul: au inscriptionate pe ele nume romanesti.

Ne-a luat ceva pana sa le gasim, mai ales ca erau cam zero grade si ne-au inghetat toate cele plimbandu-ne, cimitirul fiind destul de mare. Insa nu ne-am dat batuti si am reusit. Dupa cum stim, peste 10.000 de romani au murit in al 2-lea razboi mondial in luptele pentru eliberarea fostei Cehoslovacii de sub influenta Germaniei hitleriste. Multi dintre ei nu au fost identificati, de aceea pe unele placi apare de multe ori “erou necunoscut”, dar totusi, foarte multi au numele pomenite pe placi.

In marginea zonei cu placile inscriptionate este un monument maricel, din beton, placat cu marmura alba, pe care scrie ceva de genul “Glorie vesnica eroilor romani cazuti in lupta pentru eliberarea Cehoslovaciei” atat in romana cat si in slovaca (sau poate chiar cehoslovaca, limba oficiala pe atunci). Era chiar si o coroana depusa relativ recent de catre un grup de studenti ai Facultatii de Geografie de la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. Foarte frumos din partea lor, emotionant chiar. Am gasit la fata locului niste lumanarele inghetate dar neconsumate in totalitate. Dupa ce le-am dezghetat chiar am reusit sa le aprindem cu o bricheta ce-o avea nevasta-mea din greseala in geanta ei cu surprize. Nu suntem fumatori, puteam sa bag mana-n foc ca nu avem o bricheta la noi. Ar fi trebuit sa aducem cu noi niste lumanari sau candele dar, am avut multe pe cap inainte de plecare si ne-a scapat acest amanunt.

Pe langa coroana studentilor de la geografie care trona la baza monumentului, ne-am bucurat sa vedem ca pe unele placi erau buchete de flori. Nu stim daca de la localnici sau de la romani care au trecut pe acolo intamplator, sau de la romani care au rude inmormantate acolo sau de la romani stabiliti prin partile locurilor. Un lucru e cert: cu toate ca au ramas pentru totdeauna departe de casa cineva se mai gandeste la ei si apreceaza ceea ce au facut. Aspecte care parca mi-au dat un sentiment pozitiv, un soi de speranta in suflet. Un fel de deci se poate, nu e totul pierdut.

La plecare am mai aruncat un ochi spre cele doua lumanarele pe care le-am aprins. Inca ardeau in gerul lui ianuarie, scaldate de razelele unui soare pe cat de binevoitor pe atata de cu dinti. Un loc de trista amintire, dar stiti cum e vorba aia... cine uita trecutul e condamnat sa-l repete. Asa ca din cand in cand merita sa ne amintim de cei care nu mai sunt si care fara nicio vina si-au pierdut viata pentru semenii lor. Fie ei conationali sau nu.

*****In Memoriam – Alexandru Andrei (bunicul sotiei) – veteran de razboi, a luptat in Muntii Tatra in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. A avut norocul sa se intoarca acasa, spre deosebire de cei zece mii de osteni care se odihnesc in cimitirul de mai sus. Nu cu mult timp in urma a plecat si el spre o lume mai buna. Dumnezeu sa-l odihneasca!

---

VIZUALIZĂRI: 9272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI