Jolly Kop, Kopaonik, Serbia - o cazare la înălțime (la propriu și la figurat)

TIPĂREȘTE

De ultima cazare de tranzit, care încheia vacanța noastră din Italia și Muntenegru, s-au ocupat prietenii noștri și au ales stațiunea Kopaonik care se află pe muntele cu același nume din Serbia, in Parcul Național Kopaonik, de care eu, dar și ei, nu auzisem. După ce am citit că este cea mai mare stațiune de schi din Serbia, că are mulți km de pârtii, că se poate practica schi nocturn, că au sisteme de înzăpezire, multe telecabine și teleschiuri, că aici au loc competiții pentru campionate balcanice și europene, ș. a. m. d., ne-a fost cam rușine dar, asta e, nu schiem nici unul. Prietenul nostru, săracu’ ne-a trimis pe mail locația, dar cum avem încredere fiecare în gustul celuilalt n-am dat importanță pentru că prețul era bun și am zis că asta este tot ce contează pentru un tranzit și era și ultimul. Mi-a zis doar că este o stațiune de schi, dar cine s-a mai gândit că astea sunt cocoțate pe vârful munților? Nici el nu a realizat unde a ales și dacă nici noi nu am zis nimic a rămas așa.

Este clar că suntem zăpăciți pentru că n-am dat importanță locului pe care îl alesesem, dar nici măcar pe drum nu am avut vreo treabă în legatură cu asta. Noi ne-am considerat în ziua aceea în concediu și ne-am oprit când într-un loc, când în altul, după ce am plecat din Golful Kotor, astfel că abia la 8 seara când deja se înserase afară, am ajuns la vama dintre MNE și Serbia și de acolo mai aveam ceva de mers, aprox 100 de km, ceea ce nu era deloc puțin pentru ora aceea.

Drumul din orașul Kotor, Muntenegru, de unde am plecat noi, până la Kopaonik, Serbia era de 372 km. Ar putea părea puțin, dar având în vedere că aveam de mers numai prin munți, ar fi trebuit să ne dea de gândit că o să facem destul de mult. Da’ de unde? Noi ne-am oprit cât am putut de mult și cine orbecăia pe la 10 noaptea pe serpentine spre Kopaonik?

Amatorii de schi, cel mai probabil cunosc stațiunea și cred că este destul de accesibilă din România, având în vedere că din Kopaonik până în București am făcut la plecare vreo 580 de km.

Revenind la drum, repet, că a fost aproape în totalitate prin munți. După ce am intrat în Serbia, cea mai importantă localitate pe langă care am trecut a fost Novi Pazar, unde ne apucase și foamea dar dacă ne opream riscam să nu mai găsim pe cineva la cazare, așa că am dat înainte și în localitatea Raska am făcut la dreapta după cum ne-a spus indicatorul și mai aveam de mers vreo 22 de km până la destinația noastră. Și asta a fost ceva de care noi nu am ținut seama. De obicei, alegem tranzitul în drum sau la 2-3 km, nici vorbă la 22 de km de drumul principal. Nu ne-a rămas decât să ne consolăm așa cum facem de obicei în cazurile astea cu, “așa a fost să fie“.

Când am plecat noi din Kotor erau vreo 30-32 de grade afară, la Mrea Moraca, pe la ora 16, erau și mai multe, peste o ora am găsit la Kolasin, o stațiune de munte din Muntenegru, 18 grade și un vânt puternic, de acolo ne-am întors și am mers pe lângă Tara o vreme și iar era cald, mașina ne arăta 35-37 de grade. Când am luat-o la dreapta, în Serbia, din localitatea Raska și cei 22 de km am ținut-o aproape numai într-un urcuș, trecuse de 10 seara și vedeam cum termometrul mașinii coboară la 25 de grade, 20,18... 14... și am ajuns sus la Kopaonik, la peste 1500 m altitudine, unde erau 9-10 grade.

Am ajuns ușor in dreptul hotelului care se află pe șoseaua principală, am parcat (gratuit) și am coborât unul câte unul din mașină repezindu-ne spre recepție. Acolo, 4 băieți, imbrăcați cu geci de iarnă, mâncau ceva din niște castroane și au ridicat ochii când am intrat noi și am abordat-o pe domnișoara de la recepție. Noi în pantaloni scurți și maieuri, fără chef să umblăm în bagaje, acolo în parcare, la ora aceea, ca să găsim ceva mai gros.

Primul a intrat soțul meu și baieții au ridicat mirați ochii și s-au oprit din mâncat. Au intrat și prietenii noștri și ultima am fost eu în cel mai decoltat maieu și mai scurți pantaloni, moment în care am crezut că toată mâncarea din gura lor o să ajungă pe noi. Nu s-au mai abținut și au bufnit într-un râs molipsitor și noi am făcut la fel, râzând de râsul lor. Pe ei căzuse șifonierul, iar noi eram aproape dezbrăcați, cand afară erau nici 10 grade. Cred și eu ca eram de râs.

Domnișoara ne-a cazat cât a putut de repede după ce ne-a văzut cum eram îmbrăcați, dar a trebuit să mai ieșim o dată afară să ne ducă in alt corp de clădire, apropiat. Am intrat în camerele noastre care erau identice, una lângă alta, era cald și bine și am avut sentimentul acela plăcut când ești inghețat bocnă pe munte și ajungi la o cabană unde este cald.

Noi știam că avem 2 camere duble dar am intrat într-un apartament cu un dormitor (fiecare familie în câte unul), la etajul 1, compus astfel:

Am intrat într-un hol unde în dreapta era un cuier și de acolo se deschidea un spațiu destul de mare. În dreapta se intră în baie, lângă ea, o ușă te duce în dormitor, în stânga este spațiul de bucătărie iar în față altă ușă care dă în balcon. Nu știu ce am făcut ca să merităm asta la banii pe care i-am dat (27 EUR/noapte fără MD), dar ne-am bucurat tare mult.

Partea de living are o canapea extensibilă, o măsuța, televizorul și 2 calorifere care se puteau băga în priză. Nu era cazul pentru că în cameră era deja cald și bine. Nu dăm drumul la televizor aproape deloc în drumurile noastre. Aici a fost primul lucru pe care l-am facut după ce am intrat. Eram în Serbia și mi-am adus aminte de petrecerea sârbească de la D&D Apartaments din Kotor pe care n-o s-o uit prea curând. Am căutat un canal de muzică sârbească și acolo am lăsat televizorul dar muzica aia nu prea a fost comparabilă.

Din living este o ușă care te scoate intr-un balcon de lemn cu vedere superbă spre munți dar și spre localitățile din vale. Din păcate, atunci noaptea nu am putut să vedem decât luminițe. M-am sculat pe la 6 dimineața, curioasă să vedem unde ne aflăm și din balcon am avut o priveliște superbă. M-am mai bagat puțin în pat și două ore mai târziu, când ne-am dus la masă, nu vedeam nici la 50 de metri din cauza ceții care se lăsase si care a rămas așa până am plecat. Abia pe la jumătatea drumului, pe serpentine, s-a mai ridicat puțin și am putut să ne bucurăm de peisaj.

Tot din living intri într-un dormitor cu pat mare, lenjerie albă, foarte curată, o pilotă excelentă, două noptiere și un șifonier cu multe uși. În el, am găsit alte pilote, multe prosoape, fier de călcat, perne, altă lenjerie, foehn. Peste noapte cred că au fost cîteva grade in Kopaonik dar la noi in casă a fost cald și bine și am avut o senzație foarte plăcută, ca la munte iarna când intri la căldurică din frigul de afară.

Bucătăria cu multe dulapuri, inclusiv suprapozabile, pline de vase și veselă, frigider, cuptor cu microunde, plită electrică, o masă cu 4 scaune… și tot ce trebuie pentru o autogospodărire fără probleme. Nici aici dotarea din bucătărie nu ne-a folosit la ceva. Nu aveam cu ce să ne autogospodărim, abia am găsit niște biscuiți prin mașină și ne era o foameeee. Apropo de asta.

Am întrebat la recepție dacă puteam mânca undeva și ne-a spus că ei nu aveau bucătăria deschisă pe timp de vară dar ne-a sugerat să ne ducem la un restaurant din apropiere unde urma să mâncăm și micul dejun, dacă doream, contra a 5 EUR de persoană. Păi cum să nu dorim? S-au dus băieții la restaurantul cu pricina dar au venit cu coada-ntre-picioare pentru că trecuse puțin de 11 noaptea și oamenii au zis că primesc comenzi la bucătărie doar până la 23. Am împărțit ăia 3 biscuiți amărâți și ne-am culcat cu gândul la micul dejun de a doua zi.

Din living intri și în baia destul de mare, cu cabină de duș cu scurgere foarte bună și toate cele trebuincioase, gel de duș, săpun, prosoape curate.

Wi-Fi este peste tot, gratuit și funcționează foarte bine.

Dimineața, ne-am dus la restaurantul unde trebuia să luăm micul dejun pentru 5 EUR de persoană. Se numește Milmari, este un resort de 4*, vecin cu Jolly Kop al nostru, cu SPA, elegant, cu spații foarte mari, decorațiuni deosebite și o toaleta de nota 10. După ce am mâncat, am cerut la recepție detalii si prețurile ni s-au părut mai mult decât rezonabile la Milmari. În această perioadă era 66 de EUR o cameră dublă, cu demipensiune si acces la SPA. Eu cred ca iși merită banii, era plin de turiști iar SPA-ul ni s-a spus ca este minunat. Și arată într-un anume fel tot hotelul.

Micul dejun a fost și cină și prânz și… de toate. O gramadă de feluri de mâncare, calde, reci, mezeluri, cereale, oua, cărnăraie multă, caldă, niște specialități sârbești calde, la care din păcate nu le-am reținut numele, dar una dintre ele bună tare si cireașa de pe tort a fost burek-ul nostru pe care l-am găsit și aici, la fel de bun ca în Muntenegru. Am măncat ca sparții, rar facem așa excese dar aici nu numai că a fost totul foarte bun dar a fost și o diversitate și multe chestii noi din care aș fi vrut sa gust. Din toate, binențeles, ca sunt pofticioasă. Nu s-a putut chiar din toate dar ne-am propus să alegem Kopaonik pentru un alt tranzit, vreodată și am zis că o să stăm măcar 2 nopți. Cred că ai ce face in zona. Este o stațiune de schi dar așa cum ne spunea fata de la recepția Milmari au și vara turiști pentru că se pot face drumeții, aerul este extraordinar, ești într-un parc național iar hotelurile îți rezervă condiții excelente, la prețuri foarte bune.

Vă recomand și Jolly Kop și Milmari și stațiunea Kopaonik. Dacă ajungeți în zonă măcar urcați până sus și vă bucurați de drum, de priveliște, de stațiune și poate luați masa la Milmari, sunt sigură că o să vă placă.

Cam asta a fost vacanta noastră. Dar nu am fost supărați că s-a terminat. Am avut la dispozitie doar 3 zile după ce am ajuns acasă să pregătim copiii care plecau într-o tabără și noi să ne schimbăm hainele și să plecăm la întalnirea tradițională de toamnă a grupului nostru, care are loc de ani de zile in Bulgaria, despre care o să vă povestesc în curând.

---

VIZUALIZĂRI: 3860 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI