GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Unde se termina civilizatia
Totul a inceput de la prea multa caldura. In Paunesti/ Vrancea, unde ne facusem sediul de campanie, au aparut tintarii (socrii insista ca e prima oara cind vad asa ceva la ei in sat), iar noaptea nu se putea dormi.
Joi, 23 august, am decis sa mergem la munte pentru un week-end. Prima optiune a fost Poiana Negri, dar pensiunea cu acelasi nume era complet ocupata. Mi-am amintit de Gura Haitii, locatie laudata de catre Prof. Catalin Tanase cu ocazia practicii de 1 mai 2010. Am gasit numarul, am sunat, am avut noroc - se mai gaseau citeva camere libere.
Vineri am pornit din Paunesti la ora 3 p. m. pe traseul Adjud- Bacau - Piatra Neamt- Bicaz- Poaiana Largului- Dorna Arini- Saru Dornei. La mintea de acum, nu recomand drumul asta din doua motive: intre Bacau si Piatra am circulat cu 40 km/h, in Piatra cu 10. In plus, drumul este mai curind rau intre Bicaz si Coada Lacului si foarte prost de la Borca pina catre Vatra Dornei. In schimb, peisajele sint incintatoare.
Am ajuns la pensiune la cca 9.30 p. m. Camere ar fi fost atit in pensiunea veche, cit si la strada (la magazin). Am ales varianta din urma, pentru ca aveam baie la fiecare camera si am stat singuri (noi am ocupat doua camere, a treia ramanind libera). In magazin (care se pare ca este singurul din localitate) nu am gasit lapte UHT pentru copil, dar gazda (Doamna Daniela Tarca) a rezolvat instantaneu problema cu una din familiile din apropiere, care crestea vaci. Noaptea am avut nevoie de a doua patura...
De fapt, filosofia locului pare ca are la baza principiul dezvoltarii locale, plus o tenta de "slow food": totul e pregatit din ingrediente locale, iar pe linga stapinii pensiunii prospera si alte familii din zona (vreau sa subliniez ca masa este foarte ieftina pentru calitatea oferita). Gazda si-a gasit de fiecare data timp sa discute cu noi, sa ne rezolve micile probleme, sa ne sfatuiasca, etc. De la ea am aflat de orele de echitatie (inclusiv pentru copii), de river-rafting pe Bistrita - o sa incercam data viitoare, despre intentia de a face doua pirtii (una de ski, alta pentru sanii).
Simbata am fost la colonie, la fosta exploatare de sulf din interiorul parcului national Calimani (atentie, drumul e teribil - nu recomand daca va iubiti masina). Accesul este acum permis (nu era cu cca. 2-3 ani in urma) contra unei taxe de 30 lei/ masina. Fiind cu copil mic, nu am mai urcat la iezer, nici nu am facut drumetia catre "12 apostoli". Ne-am intors in Dorna, unde am petrecut o dupa-amiaza linistita.
Seara ne-am plimbat in Gura Haitii, unde am descoperit locuri extraordinare (a se vedea fotografiile). Din pacate, locul e deja poluat vizual si fonic de catre noii imbogatiti, care si-ai facut case "pe vaioaga". Acesta este singurul aspect negativ, dar important, caci distruge exact ceea ce am apreciat in zona - linistea.
Ne-am intors pe ruta Dorna- Cimpulung- Gura Humorului- Spataresti- Motca- Roman- Bacau- Adjud. Mai lung, mai plicticos, dar soseaua mult mai buna.
Trimis de k in 16.01.11 11:41:08
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (k); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
in fata magazinului de la parter (in prima poza) ce-i trei/patru tovarasi care stau comozi in jurul masutei... sunt localnici la o berica?? la urma urmei de ce nu... aer curat, liniste... ?? !!
Da-da, era sezonul afinelor. Cei ce veneau din Calimani puteau vinde "recolta" chiar la magazin, primeau bani lichizi, pe care unii ii transformau in lichide
@k mi-ai deschis cutia cu amintiri, si de acolo au iesit unele dintre cele mai frumoase, imediat dupa revolutie am ajuns la Gura Haitii, am ales acea asezare pentru numele sau original, (glumeam apoi facand analogia cu celebra insula Haiti), acolo era efectiv un capat de lume fiindca drumul se oprea acolo chiar in inima muntilor Calimani, am inteles ca acolo era in trecut granita dintre Bucovina si Ardeal, pe harta era trecuta o cabana, acea cabana era de fapt o casa batraneasca, amenajata cu lucruri vechi gasite in pod, totul de un bun gust desavarsit, am facut cateva drumetii pornind de acolo, am urcat la Cei 12 Apostoli, niste formatiuni stancoase rasfirate pe culmea muntelui care semanau cu siluetele unor batrani garboviti, apoi am mers sa vedem cariera de sulf din Varful Negoiu Romanesc, un amfiteatru urias din care la acea vreme inca se mai exploata acea roca galbuie, pur si simlu acest munte a fost mutat din loc, in urma lui a ramas un crate urias in care culorile variau de la rosu brun pana la violet si de la galben pana la gri verzui, lasand la o parte dezastrul ecologic, panorama era fabuloasa, fiind septembrie era sezonul ciupercilor si pot sa spun ca atunci am gustat pentru prima data hribe pe plita a caror miros seamana atat de bine cu cel al carnii prajite, de acolo am mers intr-o alta localitate cu un nume deosebit Valea Vinului in judetul Bistrita pe versantul sudic al muntilor Rotna, se numea asa datorita raului care izvora din zona exploatarilor metalifere din zona si care efectiv avea o culoare rosiatica din cauza oxizilor de fier. Ambele locatii erau ideale pentru o vacanta linistita, tin minte arhitectura deosebita a caselor care erau infrumusetate cu adevarate dantelarii de lemn. Am revenit dupa 5 ani in Gura Haitii, vechea casa batraneasca a fost demolata si in locul ei s-a inaltat o pensiune mare moderna, ce sa spun mare pacat,
aveam de gand sa mai merg acolo insa citind ce ai spus la sfarsitul impresiilor nu pot decat sa ma multumesc ca am fost acolo atunci cand totul era asa cum ar trebui sa fie!
De 1 mai 2010, ne-am pornit cu un autocar plin de biologi si cu citiva chimisti catre Crucea si Calimani. Pina la urma, vizita la Crucea s-a transformat in scurta oprire la Lesu Ursului, iar apoi am mers catre Negoiu Romanesc. Autocarul ne-a lasat cam la 2 km, pe motiv de zapada: chiar daca soarele stralucea, era inca ineficient in a topi zapada adunata in cele 6 luni de iarna.
Comunistii au avut ginduri mari cu acea zona: dincolo de interesul minier (exploatarea s-a dovedit un esec), exista un interes de populare a zonei, de creere a unei colonii care sa serveasca scopului final, aceea de a popula o zona intermediara pe directia unui nou drum de acces Moldova (Saru Dornei) - Ardeal (Bilbor). Nu s-a mai intimplat, din nefericire pentru oameni si din fericire pentru ursi.
In ceea ce priveste ultimul aspect: aceste personaje ajung - mai incet sau mai repede - peste tot. Ar trebui sa lasam totul lor? ! Sa nu ne bucuram si noi de ceea ce (inca) mai bucura? !
(off-topic la ce a spus Cristiah_h)
Si tu mi-ai deschis mie cutia cu amintiri: la Valea Vinului, in fiecare an, in prima duminica dupa sarbatoarea Sf Marie (de obicei pica in jurul datei de 20 August) pe vremuri se tinea Ziua Minerului. Cum in zona erau foarte multe mine deci multi mineri, o data pe an se tinea aceasta sarbatoare campeneasca cu program de muzica populara, tiribombe, mici si gratare. Oamenii se adunau in grupulete si se insirau de-o parte si de alta a paraului Valea Vinului (la cativa km mai in sus de localitatea Valea Vinului, erau ceva lunci frumoase), petreceau toata duminica langa un gratar incins. Parca si acuma simt mirosul. Pentru noi, cei mici, era o oportunitate de a ne cumpara ochelari de soare (de plastic), guma Cin-Cin, Turbo, sau mai tarziu Ulker Final 90, yoyo-uri, hopa-mitica si alte-alea. Asta pana ce am ajuns la varsta la care am inceput sa apreciem gustul licorilor bahice. Nu la multi ani dupa '89 minele s-au inchis, si desigur, si aceasta sarbatoare a disparut.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)