Vaslui – orasul de pe costisa

TIPĂREȘTE

Cu trenul sau cu masina, am facut de multe ori drumul spre Vaslui, intotdeauna grabita si preocupata de probleme mult prea importante pentru a mai avea ragazul de a vizita ceva.

Desi vremea se anunta inchisa si cu multe ploi, am decis sa ne petrecem Pastele in Moldova. "Pe drumul de costisa ce duce la Vaslui..." Cuvintele poetului imi revin frenetic in minte ori de cate ori strabat acest tinut.

Asadar, iata-ne din nou pe "drumul de costisa". Intre Barlad si Vaslui, la Popasul Stana Costesti, am propus o pauza pentru cafea.

Un pod dezafectat, inchis circulatiei rutiere, mi-a atras atentia de multe ori, dar de asta data eram hotarata sa aflu mai multe. Ni s-a spus ca este Podul Doamnei, unul dintre monumentele istorice ale judetului Vaslui. Podul construit peste raul Barlad, din piatra, lega odinioara drumul principal de satul Rosiesti. In prezent legatura catre acest sat se face pe un pod modern, situat putin mai la nord. Podul Doamnei, ingust (aprox. 5 metri), dar robust, atrage inca multi curiosi. La mijlocul podului, pe partea interioara, sub stema Moldovei, sunt doua inscriptii destul de greu de descifrat. Inteleg totusi ca pe parapetul din aval inscriptia este in limba latina, iar pe cel din amonte este in limba romana, scris cu un amalgam de litere chirilice si latine. Desi pare ca s-a mai incercat reconditionarea inscriptiei pentru a o face mai inteligibila, nu mi-e clar ceea ce citesc, iar pentru o informare corecta prefer s-o transcriu din wikipedia: "Acest pod este construit din poronca pre inaltu Domn MIHAIL GRIGORIU STURZA V. V. domn Terei Moldovei in al VIII an al domniei insale si savarsinduse supt ministeria d. log. Const. Sturza sau deschis pentru calatori in 8 Noem. 1841".

Daca opriti la Poposul Stana Costesti sau la Popasul Poliana aflat pe cealalta parte a soselei, ambele cu posibilitati de cazare si servire a mesei, pe langa cadrul natural cu dealurile din jur, veti admira un iaz, multe flori vara si - bineinteles - Podul Doamnei peste vechea albie a Barladului.

Am pornit din nou la drum, ruland in viteza spre tinta calatoriei noastre. Stiam ca intinderile valurite care se succed privirilor au fost candva scene de aprige batalii, ca vajnici domnitori si razesi au calcat pe aceste pamanturi lutoase pe care le-au iubit si le-au aparat cu pretul sangelui.

Lasam in urma bifurcatia spre Husi - Albita si ne avantam spre Vaslui. In localitatea Bacauani, inainte de Muntenii de Jos, pe partea dreapta a soselei atrage atentia, sus in deal, statuia ecvestra a domnitorului Stefan cel Mare.

Monumentul dezvelit la 25 octombrie 1975, la 500 ani de la batalia de la Podul Inalt, aminteste victoria moldovenilor condusi de Stefan cel Mare impotriva turcilor. O alee larga continuata cu mai multe trepte, duce aproape de statuia ecvestra a domnitorului. La baza soclului inscriptionat "Stefan cel Mare, Domn al Moldovei, 1457-1504", langa stema cu capul de bour, prin grija Distrigaz Vaslui arde necontenit o torta.

In stanga si dreapta aleii, la inceputul urcusului pe trepte, admiram doua reusite basoreliefuri cu scene din viata legendara a domnitorului moldovean.

Cand am fost noi, in jurul monumentului nu era nimeni, iar din cerul plumburiu incepuse sa picure. Am scurtat popasul, am facut cateva fotografii adapostiti sub umbrele si ne-am grabit sa strabatem si ultimii 10 km pana la Vaslui.

Desi muzeul orasului pastreaza dovezi cu mult mai vechi ale existentei asezarilor umane pe aceste locuri, retin ca Vasluiul este atestat documentar din anul 1375. Amplasarea sa favorabila, pe inaltime si in apropiere de cursuri de apa, face ca targul sa devina resedinta domneasca. In 1490, prin refacerea vechii curti domnesti si inaltarea in apropiere a unei biserici, Stefan cel Mare face ca renumele si importanta Vasluiului sa creasca considerabil. Perioada care a urmat dupa moartea voievodului duce la declinul asezarii si revenirea ei in anonimat. Doar Vasile Alecsandri - dupa sute de ani - o readuce in actualitate cu "Penes Curcanul".

Stiu ca orasul modern are multe de aratat celor dornici sa-l cunoasca, dar pentru ca timpul mi-a fost si de asta data limitat, mi-am propus sa ma multumesc cu cate ceva din partea veche. Vasluienii se mandresc cu trecutul lor istoric si au un adevarat cult pentru inaintasi, in special pentru Stefan cel Mare.

Biserica domneasca "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" inaltata in anul 1490 a fost ctitorita de Stefan cel Mare ca paraclis al Curtii Domnesti, in amintirea victoriei de la Podul Inalt. Trecerea timpului si-a pus nemilos amprenta si pe acest edificiu monumental care a fost refacut de Maria Cantacuzino in 1820. Aspectul actual se datoreaza insa restaurarilor ulterioare (1914-1928).

Si in prezent ansamblul monumentului istoric ce dateaza din sec. XV, cuprinzand Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" si situl arheologic din zona Curtii Domnesti, se afla intr-un amplu proces de restaurare, consolidare si valorificare turistica. Inceputa in februarie 2011 si preconizat a se incheia in doi ani, lucrarea face parte dintr-un proiect din cadrul Programului Operational Regional, co-finantat de UE. Am dat ocol edificiului inconjurat de schele si acoperit in intregime de plasa verde protectoare si am fotografiat putin. Nu-mi plac santierele desi stiu ca sunt un lucru bun.

Orasul are si alte biserici vechi, din care nu am vazut decat Biserica "Sf. Treime" construita in 1889 in Cimitirul Eternitatea, langa Monumentul eroilor neamului. Am vrut sa ajung aici pentru a vedea Mausoleul "Penes Curcanul" ridicat in anul 1934 pentru cinstirea eroilor cazuti la Plevna in Razboiul de Independenta din 1877-1878 si a celor cazuti pentru intregirea neamului in Primul Razboi Mondial. In umbra crucii crestine, aici isi dorm somnul de veci eroii cunoscuti si necunoascuti. In mijloc se afla mormantul sergentului Turcanu Constantin, eroul de la 1877, cel care a inspirat versurile ce-i stau acum la capatai:

Plecat-am noua din Vaslui,

Si cu sergentul, zece,

Si nu-i era, zau, nimanui

In piept inima rece.

Secolele trecute au lasat mostenire orasului Vaslui cateva cladiri devenite ulterior monumente. In centrul istoric, langa Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" si situl arheologic de la Curtile Domnesti, se afla Palatul Mavrocordat construit la sfarsitul sec. XIX de Gheorghe Mavrocordat. In prezent edificiul gazduieste Palatul Copiilor. Nu departe se afla Casa Ghica una dintre cele mai vechi cladiri ale orasului, care a apartinut Elenei Ghica, sora ultimului domnitor al Moldovei - Grigore Ghica. Datand de la inceputul sec. XIX, in prezent cladirea adaposteste o gradinita. Palatul de Justitie, o alta cladire veche si impunatoare a orasului, a fost construit tot in sec. XIX.

Despre orasul modern voi scrie - poate - mai pe indelete, cu ocazia unei noi vizite.

---

VIZUALIZĂRI: 5053 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI