A treia oara la Pensiunea Doina

TIPĂREȘTE

Inainte de a trece la review-ul propriu zis as vrea sa fac o introducere: suntem o familie de plimbareti. Am vazut ceva locuri din tara si cateva din lume. In putine locuri ne-am intors a doua oara, nu neaparat pentru ca nu meritau, ci in special pentru ca ne-am dorit sa vedem si altele cel putin la fel de frumoase sau de bune.

Pensiunea Doina este un loc unde ne-am intors pentru a treia oara si care pentru noi reprezinta un standard in materie de agroturism. Ca sa va faceti o idee despre cat de nerabdatori eram sa ajungem din nou acolo, va spun ca am plecat la acest drum de 10 ore de condus cu doi copii mici (1 an si 3 ani si jumatate). Si acum detaliile:

Locatia: daca vii dinspre Sighet, imediat cum intri in Vadu Izei se va face la dreapta Str. Sugau. Dreapta pe acolo si mergi inainte vreo 3 km, sunt si ceva indicatoare spre pensiune.

De la poarta veti observa ca ati ajuns pe o proprietate foarte mare si in acelasi timp foarte bine ingrijita. Se trece cu masina peste primul podet, apoi e parcarea, iar in curtea pensiunii se ajunge trecand inca un podet, pe jos.

Curtea si gradina sunt literalmente imense, se pierd undeva in poalele (sau varful?) dealului, pensiunea pare minuscula in raport cu spatiul pe care e construita. Tot ce s-a facut acolo este de un bun gust ireprosabil, un amestec discret de rustic si clasic, pana si magazia de lemne sau cotetul de pasari sunt de bun gust. Nu am sesizat in decursul anilor vreo deteriorare sau vreo scadere a calitatii serviciilor.

Camerele: mari, frumoase, cu lenjerii albe imaculate, cu cuverturi si perdele de bumbac. Mobilier de calitate, totul este lemn, fier forjat, bumbac si in. Baia nici mica, nici mare, doatata cu cabina de dus, sapun Dove lichid din partea casei. Tips: camera 5, la parter, are doua paturi mari, e potrivita pentru o familie cu doi copii.

La parter se afla un living cu soba, masa, scaune, instalatie audio etc. Trebuie sa fie frumos tare iarna acolo, nu am fost niciodata inca.

Imprejurimile:

Prin curte trece un parau (sau doua) peste care sunt construite podete arcuite din lemn. Sunt si alei betonate, bune in caz de ploaie, dar in special multa iarba bine intretinuta. Pomi, umbra, foisoare, separeuri, gratar, o sura cu mese si banci din lemn, acoperite cu toale artizanale, unde se serveste masa vara in acorduri de Fratii Petreus.

Peste tot veti vedea obiecte traditionale sau de arta populara: sculpturi in lemn, de la dimenisune de trunchi de copac pana la mici obiecte, cergi, stergare, covoare tesute in casa, prepeleac (pom cu oale), farfurii si cani din ceramica traditionala.

Mancarea: nu degeaba Radu Anton Roman, raposatul, a trecut pe aici. Locuri unde se mananca ca aici sunt putine in tara, doar in secuime am mai gasit asa. In pretul camerei (160 lei/2 pers/noapte, 3 margarete) este inclus micul dejun pentru 2 pers. Singurul lucru in neregula din mic dejun este adjectivul "mic". Pentru ca veti primi la discretie, dupa cum urmeaza, pe un fund de lemn: doua feluri de carnat traditional, o bucata de ceafa afumata de casa, o bucata de slana, o bucata urda, una de cas, (bucata = vreo jumate de kg), o ceapa, un castron cu salata de sfecla rosie, altul cu zacusca, paine, unt de casa, magiun, lapte, ceai, miere, cafea. Te intreaba cum sa-ti gateasca ouale, daca vrei si oua. Totul la discretie, mananci cat poti.

Pensiunea functioneaza in regim demipensiune, fie pt ca dupa micul dejun turistii purced la vizitarea obiectivelor turistice din Maramures si se intorc spre seara, fie pt ca pur si simplu, dupa un asa mic dejun, nu mai poti manca nimic mai devreme de 5-6 seara, cand iar mananci atat de bun incat nu iti mai trebuie altceva pana la ora culcarii.

Cina este formata din ciorba, fel principal si desert si din nou este la discretie. Primesti pe masa o oala de lut cu un polonic in ea si incepi. Daca esti curios cum arata si felul doi, trebuie sa te abtii sa termini oala de ciorba. Lucru greu, va zic sincer.

Ciorbele sunt ardelenesti, dresese cu smantana, tarhon, de porc, perisoare sau legume. Pana si o banala ciorba de fasole verde are un super gust. La felul doi am mancat fripturi, tochituri, chiftele marinate, cartofi gatiti in fel si chip, orez, cus-cus, salate, muraturi, mancare ai spune banala, dar gatite intr-un fel unic. Daca ati trecut pe la rulota maramuresencelor din Targul de la Agronomie stiti bine la ce ma refer. La desert am avut si prajituri de casa dar si produse traditionale gen cozonac, turte, gogosi.

Nu exista un meniu anume din care sa poti alege, se gateste cate un singur fel de mancare pe zi, dar daca clientii au anumite preferinte sau antipatii culinare, orice solicitare se poate acomoda. Noi am lasat la alegerea gazdelor ce sa ne gateasca si n-au dat gres niciodata.

Pranzul si cina sunt insotite de cate o sticla de palinca, una de afinata pentru doamne si una de 2l de apa minerala imbuteliata, si acestea la discretie.

Pretul pentru un pranz/cina este 45 lei/persoana. (de dragul comparatiei, tocmai ce m-am intors de la cantina multinationalei unde lucrez si unde pe o o pulpa de pui la gratar cu fasole verde si salata am dat 24 de lei.)

Copiii (ai nostri, de 1 si 3.5 ani) au fost inclusi in pret, nu am achitat nimic in plus pentru ei. La plecare am lasat 10% pentru personalul care ne-a servit, insa ni s-a atras atentia molcom ca nu este necesar. Am insistat, ni s-a parut ca erau binemeritati. Chiar numai si pentru faptul ca ne-au supravegheat copiii ca sa putem manca amandoi parintii in acelasi timp. (e drept ca eram singurii turisti din acele zile).

Concluzie: e tare frumos la Pensiunea Doina! Numai dupa ce treci pe acolo iti dai seama ce cazare, servicii si mancare low standard acceptam noi in zone turistice mai comerciale gen Valea Prahovei, din lipsa de termen de comparatie. Fara niciun dubiu, calitatea acestei pensiuni este data si de faptul ca d-na Doina insasi se implica in activitatile din pensiune, am vazut-o nu o data muncind cot la cot cu angajatii sai si cu cei doi baieti ai ei. Tips: Daca alegeti sa va petreceti concediul acolo, alegeti perioada mai-sept, cat sunt dealurile inverzite in Maramures, pentru ca peisajul este de o frumusete incredibila. Si lasati, ca intrati la regim alimentar cand reveniti acasa, ar fi pacat sa va abtineti de la ceva. :)

---

VIZUALIZĂRI: 3443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI