Noi impresii de la malul Dunării

TIPĂREȘTE

Am mai fost la Tulcea cam cu trei ani în urmă și am scris atunci un set de impresii (vezi impresii) și am revenit acum puțin timp pentru un week-end în orașul de la porțile Deltei.

Cum vreo două locuri vizitate s-au schimbat de atunci (și din nefericire, nu spre bine) și în plus, am mai vizitat și ceva nou, am preferat să scriu un nou articol.

Așa, hai să vă spun până nu uit, că deja au trecut câteva săptămâni...

Pe scurt:

- Nava muzeu Republica

A fost implicată într-un accident naval (exact cu doi ani în urmă în ziua când am revizitat-o, o navă sub pavilion coreean a lovit nava muzeu Republica, ancorată în portul Tulcea), dusă apoi la „reparat” pe șantierul naval din Galați, de unde a revenit cu opera vie torsionată, cu cabinele despuiate. Nu mai arată practic a navă muzeu, în afară de puntea de comandă, dar și asta arată ca naiba, cu cârciuma-n spate...

Practic n-a mai rămas aici decât inimosul domn Avădanei, dar chiar și inima lui pare cam frântă de durere, asemeni navei care nu prea cred să recapete prea curând aura dinaintea acestei operațiuni. Mașina e, din fericire, încă intactă. Măcar atât...

- Acvariul Tulcea (sau mai exact, Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării)

Aici am avut tristețea să constat scăderea numărului de specii din acvarii, a condițiilor de viață a bietelor ființe prizoniere într-o apă cam tulbure față de cum era acum doi ani: Și pe deasupra, erau și câteva inadvertențe între ce scria pe tăblițele informative și conținutul real al tancurilor... mă rog... noroc cu restul muzeului.

O remarcă specială - fiind cu o persoană mai în vârsta, cu mobilitate mai redusă, am folosit pentru a urca un etaj liftul special destinat acestora. Sincer, mi s-a părut ceva cam scary... mi-a trebuit o vreme să pricep faptul că pentru a-l face să se miște, trebuie musai să ții degetul apăsat pe buton pe toată durata cursei!!! Din fericire sunt doar două etaje...

- Casa Avramide

Monument de arhitectură, clãdirea muzeului a aparținut armatorului grec Alexandru Avramide, care sosea în orasul Tulcea pe la mijlocul sec. al XIX-lea, animat de o ambiție și o tenacitate ce aveau să facă din el unul din cei mai instăriți oameni din regiune. În jurul anului 1890, Avramide aduce doi meșteri italieni și le încredințează construcția unei case, pe care și-o dorea a fi un simbol al prosperității familiei sale. În scurt timp, casa amplasată în centrul orașului Tulcea, în fata Bisericii Sf. Nicolae, va deveni pentru localnici cea mai frumoasă clădire din oraș.

Casa a fost naționalizată și a găzduit în vremea „puterii populare” mai multe instituții publice (Inspectorat școlar, muzeu etc.). Evident, a fost „despuiată” de tot ce se afla în ea la momentul acela. Astăzi, aici e un mic muzeu cu obiecte din epoca în care era o casă familială înfloritoare.

Acum, în paralel cu partea de muzeu, funcționează și un art-cafe, unde să se adune cei ce iubesc frumosul, un loc pentru expoziții, stand-up comedy etc. E bine să urmăriți și programul acesteia, dacă aveți drum pe-acolo, pentru a prind eventual ceva frumos de văzut în plus. Când am fost noi acolo era o expoziție de pictură contemporană.

- Catedrala episcopală Sf. Nicolae

Cu o vechime de peste 150 de ani, e un loc unde puteți găsi leac pentru suflet și adăpost pentru credință. Localnicii spun că sunetul clopotelor sale (turnate în Bavaria în urmă cu vreo sută și treizeci de ani) e deosebit, puternic și armonios totodată, chemând oamenii la slujbe în zilele de sărbătoare, dar și petrecându-le cu jale trecerea spre lumea de apoi...

Deși un lăcaș de cult e un loc unde se simte răcoare și lumina e mai difuză, această biserică pare exact la polul opus - luminoasă și caldă. Ori poate pentru că era o după-amiază fierbinte de cuptor...

Cam asta a fost. Sigur la viitoarea vizită mai descoperim ceva!

---

VIZUALIZĂRI: 2235 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI