Transfagarasanul… pe doua roti

TIPĂREȘTE

A curs multa cerneala pe Arges in jos in aceasta sectiune despre magnificul Transfagarasan.

Eu insa am sa va propun o altfel de abordare a celei mai frumoase sosele din Romania. O calatorie... pe doua roti, o parcurgere a Transfagarasanului pe indelete pe biciclete, pentru a va bucura privirile si a va umple sufletul de liniste si bucurie.

Tura mult asteptata si programata inca din iarna de mine si jumatatea mea de traversare a Fagarasului pe biciclete se apropia cu pasi repezi. Vremea se anunta superba, fara strop de ploaie, nerabdarea de a pleca in expeditie era la cote uriase, bagajele erau deja facute, nu mai ramanea decat sa se apropie ziua de sambata.

Sambata dimineata am urcat cele doua biciclete in autocarul de Sibiu si in jurul pranzului eram deja in acest frumos oras, dupa o adevarata cursa a soferului pe strazile urbei intrucat se apropia ora plecarii trenului spre Brasov.

Bineinteles ca am ajuns la tren in ultimul minut, incat de abia am avut timp sa urcam bicicletele in vagon, ca trenul s-a si pus in miscare. Am cumparat biletele de la nas, ne-am instalat comod si dupa 30 minute am ajuns la destinatie, halta Carta, locatie de unde stabilisem sa incepem abordarea Transfagarasanului.

Am coborat in halta si de aici, in mai putin o ora de pedalare lejera am ajuns in frumoasa localitate Cartisoara, unde ne-am ghiftuit cu o inghetata racoritoare si ne-am aprovizionat cu o paine ardeleneasca uriasa, ceva aditiv pentru combustibil.

Cum indicatoarele aratau decat 156 km pana la Pitesti, am zabovit putin prin Cartisoara, vizitand si Muzeu lui Badea Cartan, casa unui mare roman, cum bine a scris pictorul pe tablita de la poarta.

Deja peisajul a inceput sa se deschida, masivul Fagaras parand mai mare ca niciodata, iar noi doua furnicute pe biciclete la poalele lui.

Dupa cativa km de la iesirea din Cartisoara, drumul a inceput sa urce serpuit, pe curbe de nivel, avand o portiune de catarare continua de 17 km pana la cascada Balea.

Sotia, fiind o mai buna cataratoare, a deschis drumul. Am pedalat o buna portiune de drum fara probleme, apoi am apelat la proviziile pe care le caram in spate, banane, ciocolata, biscuiti, apa din belsug, combustibili care ne-au dat energia necesara pentru a pedala in continuare.

Pe tot parcursul am gasit izvoare pe marginea drumului de unde ne-am refacut provizia de apa. Fiind o zi caniculara, am baut la apa cam cat am fi consumat intr-o saptamana normala.

Ajunsi la Balea Cascada, intalnim un furnicar de oameni, multe magazine si tarabe cu suveniruri, negustori fel de fel, autoturisme si autocare care blocau sensul de mers.

Dupa o pauza de o ora in care ne-am clatit ochii pe la diversele magazine si am servit o masa copioasa, incarcandu-ne cu energie, am continuat pedalarea spre a doua tinta a noastra din acea zi si ultima, Balea Lac, locul unde urma sa poposim peste noapte. Mai aveam de pedalat decat 13 km, o nimica toata pe drum drept, dar o adevarata provocare pe un traseu de catarare.

De la Balea cascada, traseul devine si mai abrupt pentru cativa km, apoi panta se indulceste, urcand in serpentine largi diferenta de nivel pana in caldarea Balea.

Am lasat in urma monumentele ridicate de constructorii de acum aproape o jumătate de secol, Poarta Genistilor si Poarta Intalnirii, iesind in golul alpin. Nemaifiind padurea care ne proteja de curentii de inaltime, temperatura scazuse simtitor. Deja zaream cabanele de la Balea Lac, destinatia noastra.

Oboseala ca si intunericul ne-a ajuns din urma, dar cifrele vopsite pe asfalt din suta in suta de metri pentru ultimul km ne-au dat aripi, ajungand la Balea Lac intr-un ultim efort.

Ne-am cazat la cabana Salvamont de la cota 2000, amplasata imediat dupa iesirea din tunel spre Arges, pentru o suma mai mult decat modica si in conditii super ok.

Dimineata, dupa o cana de cafea delicioasa si un mic dejun copios, ne-am continuat pedalarea spre barajul Vidraru, urmand o portiune de coborare pana la Cabana Piscul Negru.

Dupa o zi extenuanta, coborarea din acea dimineata ne-a uns la suflet, trebuind doar sa franam pentru a nu scurta drumul peste parapeti. Soseaua fiind pustie la acea ora matinala, ne-am bucurat pe deplin de maretia muntelui si frumusetile zonei, incarcandu-ne bateriile si plamanii cu aerul curat de inaltime.

In coborare continua, trecem de cascada Capra, loc de pelerinaj pentru sute de turisti in weekend, Cabana Capra, Cabana Conacul Ursului, ajungand in scurt timp la Cabana Piscul Negru.

De aici, soseaua inconjoara lacul Vidraru, urcand si coborand de nenumarate ori, dar fara sa ne creeze probleme de abordare.

Pentru cei care doresc sa aiba parte de liniste, le recomand varianta ocolitoare a lacului pe la Cabana Cumpana, pe drumul forestier. Acest traseu pe care il parcusesem si cu alte ocazii, ofera o variata viabila pentru cei care nu vor sa aiba parte de zecile de autoturisme care coboara si urca in coloana Transfagarasanul.

Ajungand la barajul Vidraru, am facut o oprire binemeritata, admirand lacul Vidraru in toata splendoarea lui.

De la baraj, soseaua coboara accentuat pana la cetatea Poienari, unde am facut o noua oprire, pentru a ne reface rezerva de apa.

De aici, am continuat sa pedalam pana in Curtea de Arges, traseu care nu pune probleme de nici un fel, fiind o coborare lina aproape continua.

Din Curtea de Arges, unde am servit masa, am pedalat ultimii 35 km pana in Pitesti in mai putin de 2 ore, ajungand in locul de unde plecasem in dimineata trecuta, dupa o calatorie care a durat parca o saptamana si nu doar doua zile, o calatorie plina de peripetii si amintiri frumoase, pe care vi le impartasesc cu drag.

Traseul total parcurs a fost de cca 180 km, pedalati in doua zile fara un efort extraordinar, o tura pe care va recomand sa o parcurgeti cel putin o data in viata.

---

VIZUALIZĂRI: 1920 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI