Muzeul etnografic și de creație al geniului popular Neculai Popa din Târpești (Neamț)

TIPĂREȘTE

Impresiile mele completează un review mai vechi scris de ”corinka” în 2010 vezi impresii

Satul Târpești, aparținând de comuna Petricani, este situat în partea central-nordică a județului Neamț, la circa 10 km sud-est de Târgu Neamț. Pentru a ajunge la muzeul meșterului popular Neculai Popa porniți din intersecția din centrul Humuleștiului (sat înglobat în Târgu Neamț) pe DJ 1551 spre Hanul Ancuței, treceți prin fața casei muzeu Ion Creangă și după câțiva kilometri faceți la dreapta spre satul Târpești. Există mai multe indicatoare pe tot acest parcurs care vă conduc până la poarta muzeului.

Satul Târpești este construit pe o străveche vatră de civilizație, dovadă fiind rezultatele cercetărilor arheologice de aici atestând cultura Cucuteni (mileniile III-IV îen). Baza actuală a satului s-ar putea să fie însă niște ciobani ardeleni din familia Târpea care s-au stabilit aici prin secolul XVI.

Dat fiind apetența mea pentru etnografie, precum și apropierea de locurile copilăriei mele, am vizitat acest muzeu în multe rânduri cu aceeași placere și uimit de fiecare dată. Am vizitat muzeul atât în vremea când trăia geniul popular (s-a născut în 1919), cât și după plecarea sa (în 2010). La 5 ani după stingerea sa, am realizat din secvențele înregistrate oarecum haotic în anul 2001 (cu posibilitățile tehnice accesibile unui amator în acei ani) un montaj video, atașat impresiilor. Aceste imagini au devenit în 2015 pentru prima dată accesibile publicului larg și constituie un mic omagiu adus marelui artist, colecționar și etnograf Nicolai Popa.

Nici impresiile de față, nici fotografiile și nici videoclipul nu reușesc să redea emoția copleșitoare pe care am avut-o în repetate randuri admirând miile de obiecte colecționate sau realizate de însuși Nicolai Popa, revenind obsesiv la întrebarea cum de a putut un om "simplu", fără studii înalte, fără bogății, să facă toate acestea într-o singură viață. Camerele și sălile deschise publicului adăpostesc peste 3.000 de obiecte, reprezentând (probabil) cea mai mare colecție etnografică particulară din România.

La prima vizită, gazdă și ghid ne-a fost pentru început doamna Elena Popa, soția artistului. În vizitele care au urmat în ultimii ani, ghizi ne-au fost urmașii dumnealor. Întâmpinându-ne la poartă, doamna Popa ne prezintă obiectele de dimensiuni mai mari adunate sau sculptate de artist și care străjuiesc poteca până la casa veche. Aceasta găzduiește majoritatea creațiilor realizate personal de Neculai și Elena Popa, fiind vorba în special de măști și costume pentru spectacolele și festivitățile sărbătorilor creștine, precum și de sculpturi naive în lemn și piatră. În primele două camere sunt expuse și diverse piese de uz casnic și îmbrăcăminte ornamentate cu motive decorative tradiționale din zona Neamțului. Suntem apoi ghidați prin casa colecțiilor inaugurată în 1976 după ce deja, de prin anul 1972, începuseră să vină primele grupuri de turiști străini care doreau să admire cu proprii ochi ceea ce văzuseră în diverse documentare televizate sau alte materiale promoționale.

Îmi amintesc de ceea ce spunea artistul și anume că piesele sale au văzut lumea întreagă, din Japonia în America, dar el, ca om, nu a putut ieși în afara granițelor, regimul comunist promovând creația sa, dar condamnându-l (chiar cu închisoare) pentru atitudinea sa potrivnică. Neculai Popa a fost simpatinzant al Partidului Țărănesc. Finalul montajului îl are în prim plan pe Neculai Popa care subliniază sprijinul primit în perioada ceaușistă deși el a fost un opozant fățiș al regimului și apoi fățărnicia dovedită de autoritățile postcomuniste care doar sau folosit de imaginea sa, fără însă să-l sprijine în vreun fel.

Pavilionul colecțiilor adăpostește în mai multe camere o multitudine de piese organizate pe categorii și fără a epuiza tematica pot exemplifica cu istorie antică (ceramică de Cucuteni, piese dacice) sau medievală, numismatică, ouă încodeiate, obiecte de uz casnic și meșteșugăresc, țesături, împletituri și costume populare, icoane și obiecte de cult, picturi și sculpturi naive, diverse obiecte utilitare mai vechi (fiare de călcat cu jar) sau mai noi (aparate de radio) etc.

Neculai Popa a fost un meșter popular și un artist complex: sculptor în lemn și piatră, folclorist, colecționar, scriitor în priză și poet, teatru folcloric.

A avut o viață deosebit de activă (a sculptat până la peste 90 de ani!) și extrem de palpitantă (aventuroasă) redată pe alocuri cu un umor nebun în cartea sa memorialistică în proza versificată pe care am citit-o impresionat și uneori cu gura până la urechi (”Cartea vieții mele”, roman autobiografic în versuri, 1996). Un demn urmaș al ”vecinului” său, Ion Creangă.

Amintind, de exemplu, de sculptura sa naivă, cu capete de daci și de romani, frecvent în stilul statuilor din Insula Paștelui, aceasta a făcut furori, mai ales în străinătate. Lucrările sale au făcut subiectul multor festivaluri de folclor și expoziții individuale în țară și a multor expoziții de grup în marile capitale ale lumii din Europa și America. Din nefericire, se pare că operele și colecțiile sale sunt mult mai bine cunoscute în străinătate decât în țară și de aceea nu vi le prezint în detaliu, ci vă îndemn să le vedeți personal. Încercând să conturez ceva din personalitatea meșterului popular și o parte din exponatele sale, am dorit doar să vă stârnesc curiozitatea. Fantastica și adevărata lume a lui Neculai Popa vă așteaptă acolo, în Târpești.

---

VIZUALIZĂRI: 1428 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI