Toamna in Targu Jiu – Ansamblul Monumental, Muzeul de Arta si Centrul Cultural Constantin Brancusi

TIPĂREȘTE

Iata-ma ajunsa si in acest oras pentru prima data, dornica de a vedea operele din Targu Jiu ale lui Constantin Brancusi, ca un omagiu adus celor care au murit in primul razboi mondial.

Cum veneam dinspre Defileul Jiului, ne-am indreptat mai intai spre Parcul Municipal aflat in centrul orasului si am lasat masina pe una dintre strazile laturalnice.

In frumosul parc care se intinde de-alungul Jiului, am patruns chiar pe Aleea Scaunelor care duce la Masa Tacerii, nu inainte de a trece pe sub Poarta Sarutului amplasata chiar la intrarea in parc, ambele opere fiind realizate din piatra extrasa din carierele gorjene.

Poarta Sarutului, ce seamana cu un arc de triumf, dar la scara mai mica, este formata din doua coloane de piatra ce sustin un alt bloc de piatra ce le uneste. Ceea ce este caracteristic marelui sculptor este faptul ca pe fetele coloanelor se regasesc cele doua jumatati de cercuri – simbol al sarutului.

Am trecut si noi pe sub ea, indeplinind ritualul sarutului, cum altfel? ... Poarta care simbolizeaza atat nasterea, cat si trecerea in lumea de dincolo...

Trecand de Poarta Sarutului, ne-am indreptat spre Masa Tacerii, exact la capatul Aleii Scaunelor, care cupride un ansamblu format dintr-o masa rotunda in mijloc, inconjurata de 12 scaune, precum numarul de apostoli, realizate in forma de clepsidra, care simbolizeaza trecerea timpului.

Drumul spre aceasta opera impresionanta este superb prin toamna ce asezase culori aramii pe frunzele copacilor, iar odata ce mergi spre Masa Tacerii ai senzatia ca te duci spre infinit, in zare nu vezi decat cerul imens azuriu, datorita malului stang al Jiului care se intinde in fata noastra.

Ne-am asezat si noi pe unul din scaunele ce inconjoara masa, contampland venirea serii autumnale in tacere. Ma gandeam atunci, cati dintre noi nu ajungem sa stam la o masa si sa nu mai avem ce ne povesti. Alteori este necesar sa fim lipsiti de cuvinte, sa ne intoarcem spre noi insine meditand la o schimbare, poate, care sa ne mai desprinda de cotidian.

Ne-am plimbat mai apoi pe faleza, admirand apa cu casele si muntii din departare oglindindu-se in ea si cerul nesfarsit.

Cum admiram noi peisajul, ne-am indreptat fara sa ne dam seam spre Muzeul de Arta si Centrul Cultural Constantin Brancusi, aflat chiar in incinta parcului, care gazduieste tablouri si sculpturi aflate in depozitele sale acum (aici se poate afla care sunt: http://www.muzeulgorjului.ro/index. php? option=com_content&task=view&id=13&Itemid=27), deoarece era gazda unei expozitii temporare de tablouri executate de pictori din Oltenia, dispusa in salile de la parter si etaj.

Aici i-am revazut pe Dumitru Gheata cu Asteptare, Peisaj de sat, pe Tuculescu cu Relatii in Orange, Miscari Spatiale, Transfiguratie, Lalele, pe Marius Bunescu cu Faleze, pe Ipolit Strambu cu Femeie in sezlong, Femeie in Gradina, pe Henri Catargiu cu Peisaj din Baleic, Peisaj din Valea Prahovei, Peisaj din Marbelle, pe Iosif Kebber cu Natura statica cu gutui, Iarna la Targu Jiu, pe Corneliu Baba cu Acelasi portret de fata, pe Vasile Blendea cu Natura moarta cu rac, pe Ion Musceleanu cu Flori, pe Maria Blek Fratostiteanu cu Portret, Peisaj, pe Florin Mitroi cu Portretele sale sau cu Femeie tacand, pe Spiru Vergulescu cu Casa cu sfincsi, pe Vlad Florescu cu Santier Naval, Compozitie, pe Constantin Blendea cu Aripi si Compozitie sau Aripi Multicolore si multi altii, insa cel mai mult mi-a placut Cochilia lui Ion Grigoriu si Barca sa.

Aceasta expozitie temporara este deschisa pana in ianuarie 2011, iar costul biletului de intrare este de 6 lei, daca nu ma inseala memoria, taxa foto de 12 lei, programul fiind pana la orele 17.00.

Dupa ce am parasit muzeul, lasand parculetul de copii in dreapta si dinozaurii uriasi in stanga, am facut cale intoarsa pe malul Jiului, pe langa podul ce a fost martorul bataliei de la Jiu din 1916, dar si pe langa ansamblul statuar ce reprezinta Dragostea Oamenilor, realizat de un sculptor japonez cu ocazia Brancusienei din 2004 si care este format din doua statui imbratisate ce il reprezinta pe Brancusi cu o femeie, am iesit din Parcul Municipal indreptandu-ne spre ultima noastra destinatie, respectiv spre celalalt parc dinspre Calea Eroilor, Parcul Coloanei fara sfarsit, pentru a vedea Coloana Infinitului sau Coloana fara sfarsit, care este dispusa central in parc si are o lungime de aproape 30 de metri, numarand 32 de romburi.

Aceasta este realizata din piese de fonta si otel, ce dau aspectul unor clepsidre prin care timpul parca nu se scurge, ci converge catre infinit.

Am surprins-o strapungand intunericul in tacere si am atins-o in speranta ca voi lua din puterea infinita seva datatoare de energie pentru a merge mai departe…

---

VIZUALIZĂRI: 2864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI