Experienta placuta la nivel inalt

TIPĂREȘTE

In perioada 22-24 iunie 2013, vacanta de Rusalii, am fost cazati la Cabana Hadar. Rezervarea si plata le-am facut telefonic respectiv online. Pentru sot, sotie si copil am cerut o camera cu pat matrimonial si un pat suplimentar iar ca mese, am cerut pensiune completa. Ni s-a oferit si am platit o suita cu pat suplimentar pentru copil. Costul total a fost destul de maricel (pentru copii neexistand reduceri) insa noroc cu facilitatea oferita de serviciul meu care-mi deconteaza o parte din cheltuielile cu concediu.

Pentru a ajunge, am plecat din Bucuresti via E85 Urziceni-Buzau. Din Buzau am luat-o via DN10 spre Brasov: Vernesti, Unguriu, Viperesti (radar si la dus si la intors), Cislau, Paratlagele, Nehoiu, Lunca Jaristei, Gura Siriului.

Dupa ce se iese din Gura Siriului (pana in Crasna) in singura curba “in ac de par” se face un drum forestier pe partea dreapta. In curba respectiva exista indicator vizibil, albastru, pe care scrie “catre Cabana Hartagu”. Drumul prin padure este foarte bun, pietruit, iar dupa 1,5 km se ajunge la Cabana Hartagu. Se continua pe acelasi drum inca aprox. 1,5 km si se ajunge la cabana padurarului (Ocolul Silvic). In acel punct exista un marcaj care indica drumul privat spre Cabana Hadar, inca 1 km.

Dupa 4 km de drum forestier, prin padurea salbatica, dupa ce am intrat pe sub poarta de lemn sculptat dintr-o data am simtit ca patrundem intr-un taram fantastic: peste tot sunt numai straturi cu flori delimitate cu pietre varuite si peluze de iarba tunsa gen “gazon”, banci de parc si cateva foisoare din lemn neprelucrat. Doi caini mari, ciobanesti, ne priveau lenesi din umbra brazilor ce inconjoara locul iar un puiut ni se incurca jucaus printre picioare.

Gazda, o domnisoara plina de entuziasm, ne-a intampinat cu bucurie directionandu-ne spre umbra unui foisor unde sa servim o tuica sau o visinata de “bun venit” si sa ne racorim cu o felie de pepene rosu.

Acolo mai erau si alti oaspeti sositi, ca si noi, in acea dimineata. Un bun prilej de a socializa.

La repartizarea camerelor am avut surpriza sa primim apartamentul in loc de suita. Apartamentul este format din 2 camere: camera cu pat matrimonial care are baie cu cada iar cealalta camera are o canapea extensibila, un semineu incarcat cu lemne (nu l-am utilizat, totusi), o biblioteca cu destul de multe carti (am rasfoit rapid doar una, un fel de atlas despre vanat si tehnicile de vanatoare), un birou si un balcon exterior (“terasa”).

Surpriza cu apartamentul in locul suitei ne-a sters de tot nemultumirea nerostita referitoare la faptul ca luni (cand am facut noi rezervarea) ni s-a spus ca nu mai au camere duble disponibile iar la fata locului am aflat ca ocupantii camerelor duble au sunat si au facut rezervarile abia joi, respectiv vineri…...

In fine, am apreciat ca in camere existau conditii ca la hotel (cate 3 prosoape / pers, papuci, sampon si gel de dus).

Curentul electric si-l produc singuri. Au un baraj pe raul Hadaragu si o mini-centrala electrica. Au panouri solare pentru incalzirea apei (dar au si centrala pe lemne atat pentru incalzirea apei curente cat si pentru incalzire si … pentru incalzirea apei din piscina!). Da. Ditamai piscina, cu apa incalzita, in creierul muntilor. Asta mi s-a parut o extravaganta. Oricum, niciun turist din seria noastra nu s-a bagat la piscina, am avut prea multe alte lucruri de facut in cele 2 zile cat am stat acolo.

Deci, dupa ce ne-am cazat si ne-am mai fatait putin prin jurul cabanei, la 14.30 s-a servit masa.

Masa se serveste conform “meniul zilei”, nu “a-la-carte”.

Mancarea este pregatita, in cea mai mare parte, din ingredientele “eco” provenite din fermele proprii ale familiei Toma (proprietarii cabanei). Personal, am fost multumiti de talentul culinar al bucatareselor.

Precizez ca atat la pranz cat si la cina, in afara de felul 1, felul 2 si desert, este inclusa si o carafa de vin rosu demi-dulce, “vinul casei” (am apreciat eu cam 0,5 l / pers).

Deasemenea, atat la masa, cat si permanent pe durata zilei se gasesc la indemana carafe cu apa. Ca sa nu fie “doar apa”, in carafe se gasesc mereu si cate un fir de menta si o felie de lamaie  (ingenios).

Ca sa nu fie doar “de bine” trebuie sa mentionez ca a existat si un desert pe care nu l-am apreciat: tarta cu zmeura. Adica un blat copt peste care era o crema care nu mi-a placut deloc iar deasupra aveam zmeura proaspata. Am mancat zmeura iar blatul cu crema l-am dat cainilor ciobanesti care se uitau de afara la noi. Surpriza (sau poate nu) nici cainii nu au mancat “prajitura”.

Dupa masa de sambata, unii ne-am infiintat pe terenul de tenis unde ne-am etalat talentele de “tenismani”, “badmingtonisti” si baschetbalisti fotbalisti …. cand mai pe rand, cand mai laolalta…. Altii, au ramas in sala de biliard, altii la masa de ping-pong…. Altii, pur si simplu pe bancile si prin foisoarele din jur. In fine, alt prilej de socializare intre turistii din cabana. Ideal moment pentru copiii care se alergau de colo ….

Mentionez ca rachetele de tenis si cele de badmington, mingiile de fotbal, de baschet, paletele de ping-pong etc sunt puse la dispozitia clientilor in mod gratuit. Deasemenea, se mai pot juca table, sah, remy.

Dupa masa de seara (deosebit de consistenta: 2 feluri), servita in jurul orei 21.30, am mai stat putin, am pus la cale impreuna cu alti vecini de cabana planul pentru a doua zi si ne-am retras. Deobicei, baiatul nostru (4ani jumate) doarme inca de la 21.30…. dar, deh, eram in vacanta, nu-I asa? Galagia prin cabana, pe hol, a incetat total abia aproape de miezul noptii.

Dimineata nu ne-am grabit cu trezirea…. Desi, obisnuit din timpul saptamanii, am deschis un ochi inca de pe la ora 6.30. Cabana insa s-a animat abia dupa ora 8-8.30. Am coborat la micul dejun pe la ora 9.

Dupa ce toata lumea a terminat masa, ne-am suit in masini si am plecat spre Valea Zimbrilor din localitatea Acris (30 km de Cabana Hadar). Coborand de la cabana pe drumul forestier pana in DN10 se merge spre Brasov iar dupa ce se trece de Intorsura Buzaului, inainte de Bradet, se face stanga spre Vama Buzaului. Imediat se intra in localitatea Acris. Chiar la iesirea din aceasta localitate se afla rezervatia “Valea Zimbrilor” (pe partea stanga). Biletul costa doar 2 lei / adult si 1 leu / copil. Copii s-au bucurat mult sa vada zimbrii (vreo 20-30), cerbii (2) si caprioarele (4-5).

De la zimbri am mers inca 5 km pana la Cascada Urlatoare. Se continua drumul din Acris, pana in Vama Buzau, unde DJ103A face o curba stransa spre dreapta (cu marcaj de curba periculoasa deasupa caruia este montata o oglinda) se face in partea stanga un drum secundar, pietruit. Se merge pe acel drum pana la o bifurcatie cu marcaj care ne lasa sa alegem “spre pastravarie” sau “spre Urlatoare”. Noi am ales Cascada Urlatoare (pastravarie aveam si la Cabana Hadar).

La intoarcerea de la Cascada spre Cabana, in localitatea Intorsura Buzaului, pe langa cimitir, se afla la 1,2 km distanta, Manastirea de maici “Schimbarea la Fata”. Ei bine, au fost cel mai greu km de care am avut parte vreodata. Drumul este pietruit si ingust doar cat sa incapa o masina. Daca in timp ce urci se gaseste o alta masina care sa coboare…. Esti pierdut. Nu mai reusesti sa pleci din panta. Cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste doua incercari grele de tot: una a fost cea cu opritul in panta (peste care am trecut doar mergand inapoi la baza pantei si reluand cu viteza 1 sustinut) apoi a fost cea in care, din exces de zel, m-am dat atat de mult pe dreapta ca sa-I fac loc unuia care cobora incat am intrat cu rotile fata-spate-dreapta in sant. Foarte greu am iesit. Cat despre Manastire, trebuie sa recunosc ca este minunata. Totul este la superlativ acolo. Se vede truda imensa pe care o depun maicutele zi de zi, ora de ora, pentru ca totul in jurul lor sa straluceasca, la propriu. Ca fapt divers, pentru cei interesati, exista posibilitate de a fi cazati la Manastire.

In jurul orei 14.45 am ajuns din nou la Cabana unde tocmai se punea masa.

Spre deosebire de ziua precedenta, dupa masa de prans, obositi fiind, am tras un pui de somn. Abia dupa aceea am reluat activitatile sportive. Asta pana s-a inserat de-a binelea pentru ca duminica seara am avut parte de o masa de seara “campeneasca” cu fripturi (porc si pui), mititei si carnaciori la gratar, cu cartofi prajiti si la final prajituri de casa. Totul stropit din abundenta cu vin rosu.

Luni dimineata, dupa micul dejun, am coborat bagajele la masina si am cumparat cateva borcane cu dulceata eco marca “cabana Hadar”. Apoi, fara graba, dupa ce ne-am savurat ultima cafea in foisor ne-am luat la revedere unii de la altii, copii chiar s-au imbratisat, si am luat-o incet spre casa…. Cu intentii de a reveni curand, avand in vedere ca n-am apucat sa ajungem nici la “observatorul de ursi” (aprox 1 ora dus-intors de cabana) si nici n-am incercat oferta casei de “picnic romantic” (cu cosulet pregatit cu bunatati pentru un dejun intr-o poienita din padure).

Noi sa fim sanatosi … dar si la punga grosi, deoarece este cazul pentru doritori!

---

VIZUALIZĂRI: 5987 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI