Restaurantul Carpaţi, lângă parcarea din centru

TIPĂREȘTE

În sfârşit după vreo trei ani de şantier, Sinaia este reabilitată. Trotuare largi pavate cu pişcoţi, stâlpi de iluminat de epocă aşezaţi unul lângă altul, cabluri îngropate în pământ, chioşcuri de lemn stil căbăniţă, jardiniere, ronduri florale pentru sensurile giratorii, bănci pe ambele trotuare, bile care fac imposibilă parcarea pe strada, supermarketuri moderne, un complex comercial tip mol complet renovat, o intrare retro cu ceas în parcul Ghika, plăcuţe cu orarul autobuzelor în staţiile nou construite şi indicatoare spre punctele de atracţie turistică,străzi adiacente asfaltate - totul respiră a nou şi a mulţi bani cheltuiţi deşi intenţia a fost sa se refacă atmosfera de la începutul secolului trecut.

A dispărut patina timpului care a fost înlocuită cu alura unei staţiuni occidentale de munte. În prelungirea magazinului principal în care sunt etalate mărfuri de lux, în locul vechii patiserii care ani de zile a excelat în pateuri uscate şi vânzătoare plictisite, s-a redeschis restaurantul Carpaţi. Dacă v-aţi lăsat maşina în parcare şi ați urcat pe sus la Cota 1400 cu telecabina sau telegondola sau pe jos la mănăstire sau castelul Peleş (doar aţi venit la munte sa vă mișcaţi, nu?), dacă aţi făcut o plimbare prin parc sau aţi mers pe străduţele în pantă cu vile interbelice, cu siguranţă că stimulaţi de aerul tare de munte, vi se va face foame. Vreţi sa mâncaţi bine şi ieftin, că scump ştie oricine, Sinaia oferind un buchet de restaurante cu preţuri ameţitoare. Vreţi să mâncaţi şi repede că doar n-o să aşteptaţi cât aţi face pe drum până acasă. Vreţi să fiţi şi aproape de maşină pentru că aţi lăsat lucruri vraişte în ea.

Restaurantul Carpaţi răspunde acestor exigenţe. Sâmbăta trecută am fost acolo cu o prietenă braşoveancă care-l mai testase cu câteva săptămâni înainte şi a fost mulţumită.

Amplasarea. Cum am scris şi în titlu este mărginit de parcarea din centru care are 30 de locuri disponibile, la nevoie 35 conform băieţilor care taie chitanţă. Restaurantul face parte din clădirea magazinului Carpaţi, molul oraşului, în care găseşti la preţuri astronomice unele articole pe care nici în Bucureşti nu le vezi. Nu vă speriaţi, sunt şi articole cu preţuri pentru toate buzunarele. Alături de restaurant este intrarea la magazinul Billa şi la cca 30-40 m. mai sus, Mega Image.

Sala/ salile. Este un restaurant de mărime medie cu o sală principală de 90 de locuri, una pentru recepţii de 30 de persoane şi o terasă acoperită cu vedere spre Bucegi de 50 de locuri. Noi am optat pentru terasă. Deşi ne-am dus sâmbătă la prânz am găsit locuri ceeace nu vă pot garanta în plin sezon. Se poate rezolva cu o reţinere telefonică la numărul afişat pe saitul restaurantului.

Serviciile puse la dispoziţie. Specificul unităţii este de restaurant, patiserie, cofetărie, cafenea. Se organizează nunţi, botezuri şi mese festive. Se livrează catering pizza sau mâncare gătită. După spusele chelneriţei, livrarea la domiciliu are succes pentru cei care organizează petreceri în vile sau vor să completeze cu o ciorbă caldă pachetul adus de acasă.

Decorarea sălilor. Sobru şi de bun gust ar fi expresia cea mai potrivită. În invazia de coarne de cerb, ştergare, oale şi ulcele, ciucuri şi ciucuraşi, blănuri de miel, atârnate pe pereţii majorităţii localurilor de la munte, aici restaurantul are o notă particulară. Nu e vorba de o eleganţă ostentativa pe care s-o asociezi imediat cu volumul banilor din portofel ci de un aranjament simplu şi funcţional. Terasa acoperită în care am luat masa este înconjurată de ferestre mari cu termopan cu vedere spre stradă şi munte, parcare sau intrarea în restaurant. Pe pervazul ferestrelor zâmbesc flori colorate în ghivece. Mobilierul este de lemn maron-roşcat, scaunele cu spătar tapiţate, mesele de patru sau mai multe persoane acoperite cu feţe de mese de damasc alb peste care erau puse traverse de culoare ocru. Stâlpii de susţinere sunt casetaţi cu lambriuri de culoarea mobilierului. Ce dă stil localului sunt câteva lustre mari cu lumânări şi pe pereţi aplice din aceeaşi garnitură. La intrarea în sala principală se află barul cu taburete înalte care se continua cu o vitrină în care-ţi iau ochii nenumărate sortimente de prăjituri.

Meniul. Meniul prezentat era destul de variat şi am avut de ales între feluri din bucătăria tradiţională românească sau internaţională. Iniţial am vrut o saramură de crap făcută pe pat de sare dar aflând că e gătită cu roşii şi ardei am renunţat. Nu am păstrat bonul dar ştiu că în patru persoane ne-a costat 115 lei, cu bacşiș 130. A mâncat fiecare ce a vrut dar nu prea mult pentru că ne-am stricat pofta de mâncare cu nişte pateuri calde mâncate pe stradă cu o oră jumătate înainte. S-a consumat: o porţie caşcaval pane (2 felii mari), o ciorbă de fasole cu costiţă, un şniţel dublu cu caşcaval şi şuncă, o porţie mare de sarmale cu mămăliguţă, o porţie de şalău cu cartofi natur, o porţie cotlet de porc cu cartofi prăjiţi, o porţie dublă de papanaşi cu îngheţată, o cafea, două beri, apă minerală. Ştiu sigur că ciorba era 7 lei, sarmalele 16.5, șniţelul 22 lei, cotletul 18 lei şi papanaşii 11 lei.

Serviciul. La întreaga terasă care era destul de plină serveau doar două chelneriţe. Cea de la masa noastră, în ciuda faptului că era între două vârste, practic zbura de la un client la altul. Era calmă, serviabilă şi cu toată solicitarea pe care o avea, ne-a făcut şi poze. Nu pot preciza cât am aşteptat pentru că ne-am antrenat în discuţii. În orice caz berea, ciorbiţa şi caşcavalul pane au venit destul de repede. Ca obiecţie sarmalele pe care le-am mâncat eu erau recişoare dar mi-a fost milă de chelneriţă s-o mai întorc cu ele. Prietena mea mi-a spus că şniţelul cu caşcaval şi şuncă şi papanaşii cu îngheţată au fost delicioşi.

Dacă vă recomand restaurantul? Da, noi cu siguranţă o să-l mai călcăm mai ales că întorcându-ne în Bucureşti unde plângea frigiderul de gol ce era, am cuplat prânzul de la restaurant cu o piaţă zdravănă făcută la supermarketurile de alături.

---

VIZUALIZĂRI: 3635 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI