Sinaia văzută cu ochii mei, după mai mult de 30 de ani

Dragos, dupa titlu sa inteleg Sinaia vazuta dupa 30 de ani de vizite sau dupa 30 de ani de la ultima vizita?Daca titlu reviewului se refera dupa 30 de ani de la ultima vizita atunci te intreb:

Ce schimbari in bine sau in rau au aparut?

Cladirile istorice de patrimoniu se mai pastreaza ca pe vremuri?

Asteptam totusi si o paralela intre Sinaia de acum 30 de ani si Sinaia actuala.

deci pana la urma ai supravietuit

Si cum cred ca te ghidezi dupa zicala Ce nu te-omoara te-ntareste! ma bucur ca ai ajuns pana la urma la Sinaia, astept pozele, mai ales alea de la restaurant si un vot pentru un week-end in sanul naturii

mi-a facut placere sa citesc ceea ce ai scris,pentru care ai votul meu.

O descriere cu putina nostalgie pentru care meriti un vot cu SB.

De fiecare data cand cineva povesteste despre Sinaia ma cuprinde nostalgia dupa frumoasa statiune montana. Nici de aceasta data randurile tale n-au facut exceptie, imi doresc sa ajung cat de curand "sa-mi incarc bateriile" acolo. Felicitari!

M-ai "injunghiat" cu filmuletele tale. Incerc sa uit de acest hobby al meu, tu ma faci sa "sangerez" din nou. E ca si cu fumatul, degeaba nu tragi 6 luni si apoi o zi iti faci de cap...

@ david: ultima vizita a fost cam in urma cu 18 ani, impreuna cu un francez si fetita lui, dar atunci NU am stat in Sinaia, ci doar am parcat masina si am urcat cu telecabina pana sus la cota 2000, dupa ce, cu o zi inainte, ocolisem tot muntele pe cealalta parte ca sa ajungem la Pestera Ialomicioarei (pe care am si vizitat-o impreuna).

Dar orasul propriu-zis, statiunea, le-am descoperit in timp: cand aveam cam 8-9 ani, mergeam cu ai mei parinti la munte; destinatia favorita? Sinaia! Asa am mers pentru prima data la Peles, la Cota 1400, la Cumpatu... Diferente? Cate in luna si-n stele. Orasul de azi este parca mai curat, mai vesel. Poate si unde (asa cum spuneam in impresii) in ultimele vizite o vedeam doar sub cusma alba a zapezii. Nu am mers de data asta cu nicio chestie pe cablu (am aflat ca sunt extrem de scumpe - pentru bugetul meu actual) ca sa le pot evalua; pot doar sa subliniez ca au aparut noutati: telegondola (inchisa pana pe 15 mai).

Ce NU mi-a placut: ca sunt foarte multe cladiri de patrimoniu lasate in paragina; Cumpatu nu mai este ce era acum 30 de ani, cand era un refugiu al "boemei" literar artistice autohtone. A devenit un cartieer cu vile si case aruncate unde nu te astepti, parca unele peste altele, plin de moloz si gunoaie de la santiere. Am vazut ca un nene, avand el locul peste o vale pe unde curge un paraias, s-a gandit sa il 'canalizeze' printr-o teava de vreo 70-80 de cm, iar deasupra a facut o terasa cu foisor pentru gratar si loc de masa. Minunat! sa vad cum se comporta aceasta amenajare hidrotehnica la o ploaie de 50l/mp (sau mai mult), cum vin adesea vara la munte, sau la topirea brusca a unui strat de peste 1m de zapada (chestii petrecute primavara, tot asa, de multe ori)... Nu mai exista vechea carciumioara de acolo, unde mancam mici si mosu' bea cate o gura de bere (al carei guler il savurasem eu) si unde mai jucam cate un flipper sau poker mecanic (chestii rare la acea vreme)... Am dat in schimb peste un mare hotel... fara nume! cel putin, nu pe undeva unde sa fie 'citibil' de catre un turist. Dar era inconjurat de masini 'tari'.

Cam atat... Putina rabdare pana ma intorc la domiciliu (ca de azi am revenit la serviciu, desi abia stau pe scaun) si pun si pozele, sa vedeti ce mi-a placut si ce nu.

Un vot si de la mine-de la o mare iubitoare a orasului Sinaia, in care revin cu placere in fiecare an!

Si inca ceva: o urare! Multa sanatate, ca ai nevoie de ea!

@ georgiana > saru' mana! stii care e culmea? acu' mi-a picat fisa: nici macar nu m-am rugat pentru asta, cat timp am fost in biserica! mult mai mult ma dor acum alte chestii, pe care chiar ca numai Bunul Dumnezeu (sper sa) le mai poate rezolva...

@Dragos,

Am o nedumerire: daca tu de la Bucuresti ''alergi'' km buni, pe zapada pana la Poiana Marului, in Caras si pana in Gorj, la Ranca... cum Dumenzeu la Sinaia n-ai stat de 18 ani???

Tare as vrea sa stiu motivul!

@ georgiana, credeam ca am fost destul de clar (in text): din cauza "faunei" actuale... acum, fiind cumva mai in 'extrasezon' si beneficiind de o asemenea "oferta speciala", nu aveam cum sa refuz!

Cu toata inima un vot de la o sinaianca prin adoptie care in ani de zile nu a descoperit atat de multe. Ca sa completez, pentru femeile de pe sait sau partenerii lor, in parc este o constructie modesta ce-si zice muzeu. Acolo este o expozitie cu vanzare de pietre semipretioase la pret de fabrica. De ex. o garnitura de ametiste formata din colier, cercei si bratara e ceva in jur de 40-50 lei noi; sunt toate sorturile de pietre: agate, topaze, chihlimbar in piese individuale sau garnituri. Iti da si un certificat de calitate cum ca e roca naturala, nu sintetica si denumirea exacta a pietrei.Un cadou ieftin si de buna calitate.

Altceva: in parc este un microclimat diferit de al restului localitatii. Vegetatia densa, copacii seculari filtreaza aerul poluat venit din DN1, astfel incat in comparatie cu locatia hotelului Sinaia care e la 50 m. distanta, vara temperatura e cu unu-doua grade mai scazuta si totul e mai proaspat. Nu stiu sa explic exact fenomenul dar daca dupa un drum de juma' de ora de acasa in parc ajung la poarta lui cam demolata si terminata, cum am intrat pe alei si incep sa caut cu ochii veveritele din copaci, ma revigorez si nu mai simt nici o oboseala. Intreba cineva cum era acum 30 de ani? Mai salbatic. Atractia era fanfara militara de la vanatorii de munte care canta pe o estrada montata in fata havuzului.

Pentru ca Dragos a vizitat muzeul Enescu, poate intereseaza ce am gasit click aici referitor la povestea de iubire dintre marele muzician si Maruca Cantacuzino, scris cam arhaic dar cred ca interesant:

Iubirea dintre Maruca Cantacuzino si George Enescu a fost una tulburatoare, de natura sa impresioneze, sa emotioneze. Prima intalnire a celor doi a avut loc la o receptie data in cinstea ministrului Spiru Haret. Enescu avea 19 ani, iar Maruca Rosetti Tescani, era cu 12 ani mai in varsta decat el, frumoasa, eleganta, gratioasa, de-o fermecatoare inteligenta, casatorita la vremea aceea cu Mihai Cantacuzino, de formatie jurist.

Mariajul celor doi era mai mult de convenienta, Maruca incercase de mai multe ori sa scape din ghearele unei casatorii obosite, aproape imposibile. La mijloc doi copii, Alice, poeta, si Constantin, cunoscut pilot de aviatie.

Enescu, un tanar ambitios, adulat si apreciat de regina Elisabeta care il invitase sa dea concerte in saloanele de la Peles si Palatul Regal.

Dupa 8 ani de la prima lor intalnire, Enescu avea sa o revada in parcul Castelului Peles. Iubirea lui mai profunda si apasatoare pentru Maruca, dominanta, obsesiva.

Printesa raspunde iubirii sale, si, , arhiveaza” frumusetea relatiei ascunse in sutele de epistole primite. Au loc intalniri la ceas de taina. O iubire, dupa cum avea sa marturiseasca chiar ea, care a durat o jumatate de secol. Prin concertele sale repetate in cinstea iubitei sale organizate la Palatul Cantacuzino, Enescu risca sa ajunga un biet cantaret de curte. Insa iubirea pentru printesa era mare…Concertele lui in strainatate erau un succes. In anul 1928, in plina iarna, in apropiere de Calimanesti, Mihai Cantacuzino moare intr-un stupid accident de automobil. Vaduva, Maruca nu renunta la titlul sau de printesa, nici la numele de Cantacuzino. Se retrage dupa moartea sotului sau intr-o casuta modesta. Ceva mai tarziu, il cunoaste pe filozoful Nae Ionescu. Aventura vietii ei dupa 7 ani se termina scandalos, este consolata de Cella Delavrancea, devenita una din confidentele sale de suflet si cea mai buna prietena. Nae insurat, insa cu un deschis apetit pentru aventura, cu doi copii, nu se ancoreaza in relatia sincera si serioasa la care visa Maruca. Este cunoscut in cercurile inalte frecventate de Carol al II-lea, Aristide Blank (primul sot al Cellei Delavrancea, de meserie bancher) si Nicolae Malaxa, bogatasul Romaniei antebelice si interbelice. Noptile pierdute la cazinoul din Sinaia, promisiunile romantate facute Marucai, fac din el un personaj aproape dezgustator, suficient, arogant, exact tipul de barbat la care nicio femeia nu ar visa. Si totusi, Maruca spera ca el sa puna punct onorabil unei casatorii consumate. Acest lucru nu se intampla si, intr-un acces de tristete si durere, isi da foc. Enescu o salveaza din ghearele mortii, o ingrijeste. La 57 de ani, arsa, aproape desfigurata, accepta sa devina sotia lui, in cele din urma. Nasii lor de cununie vor fi CELLA DELAVRANCEA si sotul sau Filip Lahovari. Comunistii le confisca vila Vernescu si Palatul Cantacuzino. Cei doi aleg calea exilului, destinatia Paris, preferand sa traiasca modest intr-un apartament din Rue de Clichy. Sanatatea lui Enescu se agraveaza, nu mai poate canta la vioara, obtine venituri din ce in ce mai modeste, lucreaza ca sef de orchestra. Se stinge din viata, in anul 1955. Printesa MARUCA ramane singura, indurerata, cu propriile sale amintiri care nu au mai ajutat-o nici macar sa traiasca. Se stinge si ea in 1969. Pe piatra funerara din cimitirul Père Lachaise Paris, este scris: “George Enescu si Maruca Enescu, nascuta Rosetti Tescanu”.