Saschiz - tristetea unui satuc medieval

TIPĂREȘTE

Cu siguranta multi dintre noi au trecut cu masina nu de putine ori prin aceasta localitate, situata pe E60 intre Brasov si Sighisoara, in judetul Mures, pe Valea Tarnavei. Indreptandu-ne spre Maramuresul istoric ne-am oprit sa o vizitez, era de mult pe un raboj marcat ca locuri "must see". De ce? Pentru ca am fost intrigata de faptul ca am trecut de nenumrate ori prin zona si nu am gasit un moment sa vad un loc cu atata incarcatura istorica ca acesta. In concluzie, trebuia vizitat.

Asadar am parcat pe stanga pe sensul de mers spre Sighisoara, in dreptul parculetului localitatii. In fata se afla o cruce ridicata in memoria soldatilor cazuti in al II-lea razboi mondial. De fapt zona marcheaza intrarea din fata bisericii fortificate evanghelice a localitatii.

Ce stiam eu dupa ce imi facusem o minima documentare? Localitatea in lb. maghiara se numeste Szaszked, in germana Keisd si din cei cca 2000 de locuitori cei mai multi sunt romani, ceva maghiari si romi si aveam sa aflu de la un localnic care se odihnea la soare in micul parculet de care am amintit mai sus, in fata punctului de informare turistica situata in cadrul bisericii enanghelice ca mai sunt cca 30 de familii de sasi in varsta ramasi in localitate. Majoritatea tinerilor sunt plecati la oras sau in Germania.

Zona Saschiz este formata din trei sate: Saschiz, Cloasterf (unde exista o biserica evanghelica luterana) si Mihai Viteazu. Aceste informatii le gasiti pe harta amplasata la punctul de informare, accesibila oricui. Totodata veti gasi acolo si o harta cu fauna zonei, in speta documentare despre conservarea acvilei tipatoare mici din Romania...

Saschizul face parte din patrimoniul UNESCO cu biserica evanghelica fortificata si cetatea taraneasca din secolul al XIV-lea.

Dupa 1989 cele 2 monumente amintite au trecut din subordinea administratiei locale in patrimoniul Ministerului Culturii apoi dupa ce acesta nu a facut nici o investitie a reintrat in posesia edililor locali.

Satul a fost atestat documentar in 1308-1310, populatia majoritara de secui a dainuit pana in secolul 13, apoi a fost inlocuita de majoritari sasi, satul purtand numele de Kaissdt. Pe la 1663 insusi principele maghiar al Transilvaniei Mihai Apafi a tinut in biserica o dieta - o sedinta a Parlamentului, localitatea avand atunci o puternica organizare politica si sociala.

Constructia bisericii evanghelice a inceput la 1493 si s-a terminat in sec. XVI-lea fiind ridicata sub hramul sf. Stefan in cinstea regelui maghiar cu acelasi nume.

Turnul si biserica au forma actuala capatata de la 1677. Turnul fiind dupa modelul bisericii cu ceas din Sighisoara inaintea incendiului din 1667, construit cu 22 de contraforturi. A fost renovat in 1832 dar s-a depreciat constant in mare masura si in urma cutremurelor dar si neingrijirii lui.

Acoperisul este din tigla smaltuita in diferite culori, cu forma de piramida ascutita. Turnul are 12 guri de aruncare iar cele 4 turnulete sunt si ele reprezentative. Sferturile de ora sunt batute in turnul bisericii de o statuie de lemn, numita Bogdan care tine un clopot in mana. Statuia este din sec. XVIIII-lea nu mai veche, iar fresca decorativa din cornisa este din pacate zarita numai partial in locurile in care a cazut tencuiala.

Curtea bisericii, neingrijita de altfel, are o incapere administrativa lasata in paragina, demoralizanta la vedere in care ar trebui sa existe ghidul si ceva materiale informative. De fapt acolo sunt expuse cateva vase de ceramica, niste borcane cu dulceata oferite turistilor spre vanzare.

La intarea in biserica am platit 4 ron/bilet si tanara care de fapt era fiica custodelului bisericii ne-a dat cateva minime informatii. Oricum, nu cred ca o recomanda pentru o viitoare cariera in domeniu.

In interiorul bisericii se afla un altar care nu este cel original ci a fost adus de la Viena dupa 1800. In stanga si dreapa acestuia se afla pe panouri mari expuse pe pereti inscrise nume ale ostasilor cazuti in cele 2 razboaie mondiale. Intr-o sala laterala se afla cateva dintre comorile bisericii in speta un potir gotic lucrat cu 500 de ani in urma de un mester autohton, diferite alte vase si pietre funerare.

Orga este de mare valoare, fiind originala, avand cca 1000 de tuburi si recunoscuta ca una dintre cele mai bune orgi inca in functiune din Transilvania, . In biserica exista un etaj fortificat suprapus peste nava si cor.

Biserica este un monument gotic remarcabil ca un bastion cu arcuri construite deasupra unor contraforti de piatra si caramida. Aceasta ca si cetatea aflata la cca 1 km. pe dealul din dreapta a avut si capacitatea de aparare a locuitorilor care se refugiau din vatra satului din calea atacatorilor. Inca se mai vad orificiile de aruncare.

Cetatea taraneasca a avut un rol esential in apararea satenilor, din pacate acum sta trista, uitata in delasare si paragina pe dealul satului.

Zona satelor sasesti dintre valea Hartibaciului si Valea Tarnavei Mari este zona cea mai impadurita a Transilvaniei spre Sighisoara, Medias, Agnita unde timp de peste 700 de ani au locuit sasii. Padurile care au fost administrate de obstile sasesti au fost protejate, flora si fauna fiind de exceptie. Zona este cu adevarat mirifica.

Primaria a gasit insa de cuvinta sa taie copacii care strajuiesc aleile serpuitoare care duc din sat spre cetate. Casele nu mai sunt ingrijite, fosta scoala a satului care este cum altfel, decat vis-a-vis de biserica sunt acum dezafectate si lasate in paragina.

Cetatea a fost abandonata total dupa plecarea sasilor desi este una dintre rarele cetati sasesti alaturi de Rasnov si Rupea care din fericire pentru cele doua au fost salvate de la dezastrul uitarii si delasarii. Fantana care ar fi avut cca 65 de m. acum este o ruina napadita de buruieni. Zidul gros de 7-8 m. si cele 3 turnuri care au mai ramas din cele 6 initiale sunt depreciate total. Turnurile care aveau diferite denumiri erau legate intre ele printr-un coridor. Se mai zaresc din loc in loc gurile de tragere din zidul cetatii cu grinzi de lemn.

Un localnic ne-a povestit despre fantana cetatii si legendele din vechime care spun ca exista tuneluri subterane intre cetate si biserica fortificata a satului.

Dar cetatea in paragina precum si mare parte din case abandonate dau o senzatie de dezamagire si lipsa de respect pentru valorile istorice si culturale pe care alte popoare cu siguranta le-ar valorifica.

Acelasi localnic de care am mai pomenit ne-a spus ca in ultimii ani vin des in zona mici grupuri de turisti englezi si chiar botanistul casei regale care bantuie prin zona admirand flora si fauna si sugerand ca asa arata Anglia acum 300 de ani. Ce sa cred? ca suntem cu 300 de ani in urma??? Intrebare retorica.

Exista in sat un han turistic unde puteti servi masa, la cca 50 de m. de biserica. Nu i-am trecut pragul, eram prea dezamagita. M-a incercat acelasi sentiment de neputinta, frustrate si tristete precum la Herculane in zona celor 7 izvoare.

In general, inchei dorindu-va tuturor vacante frumoase, acum as vrea sa inchei dorindu-va tuturor sa vizitati Saschizul in toata splendoarea lui, reabilitat, ingrijit, demn de istoria si cultura cu care este incarcat.

ps. il rog pe web. daca poate sa incarce un cantec parca se numea "pe Mures si pe Tarnave", multumesc anticipat.

---

VIZUALIZĂRI: 2990 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI