Valea Lotrioarei - Ilustra necunoscuta

TIPĂREȘTE

De 1 decembrie, liberi fiind de pe la serviciu, am profitat pentru o alta mini-vacanta.

De ceva timp tot coceam idea de a da o tura si pe Valea Lotrioarei.

De Valea Lotrioarei, stiam, tot cautand pe net locatii pe unde sa mai ne plimbam. Nu suntem adeptii cailor batatorite, sa tot mergem in acelasi loc, chiar daca ne-am simtit bine in multe locuri pe unde am balaurit.

Daca nu cauti pe net, slabe sanse ca in tranzitarea Vaii Oltului, sa-ti sara in ochi, ca te poti abate pe Valea Lotrioarei pentru un sejur mai scurt sau mai lung. Informatii, semnalizare, ZERO.

Ne-am facut temele de acasa. Sunt vreo 180 km de la Bucuresti pana in Lotrioara. Accesul se face de pe E81, din satul Lazaret (vreo 30 km de Sibiu), venind dinspre Rm Valcea, cum treci podul peste raul Lotrioara si imediat se face un drum de pamant la stanga, pe langa o biserica in constructie.

Nu exista nicio semnalizare pe E81, catre Valea Lotrioarei, doar dupa ce virezi stanga, te intampina un panou indicator pe care sunt trecute 2 pensiuni si distantele pana la ele.

Drumul pe care intri nu este intr-o stare prea buna, asta si datorita carierei de piatra care se exploateaza in vecinatate, la vreo 300 m de la sosea. Practic drumul trece chiar pe langa exploatare, si continua de-a lungul raului Lotrioara. Imediat dupa cariera drumul este mult mai bun, pare a fi facut din asfalt decapat si maruntit din vechi covoare asfaltice, amestecat apoi cu bitum, turnat si apoi compactat. E chiar bunicel acest drum.

Dupa cam 1 km se apar primele case din Lotrioara.

Satul este mai mult un sat de vacanta dar se observa si case vechi, aici fiind o veche vatra de case pastorale. Daca ma iau dupa numarul aflat pe gardurile caselor, se observa ca numarul caselor depaseste 100.

Satul se insira practic pe valea raului Lotrioara, pe o lungime cred ca de vreo 3 km.

Este o vale frumoasa, mai ingusta la inceput, pana la intrarea in sat, apoi se largeste iar vara inconjurat de verde cred ca este si mai frumos prin zona.

Drumul pe vale se continua prin sat, pe vale, si la vreun 1km, de la iesirea din sat, pe partea dreapta drumul intersecteaza drumul forestier ce vine de pe Valea Mogosului. Aici se afla o pensiune si Ocolul Silvic Talmaciu.

Mentionez ca drumul de la iesirea din Lotrioara spre ocolul silvic si mai de parte, este un drum forestier nu atat de bun ca cel ce strabate Lotrioara, mai are si gropi, dar pana la Ocolul silvic Talmaciu se poate face fara probleme cu o masina obisnuita.

De acolo drumul continua inca vreo 12 km pana la Cantonul silvic Garcu de unde incepe traseul marcat (cred ca banda albastra) pana la Cabana Prejba.

Noi am ales sa ne cazam in Lotrioara la Pensiunea Rotarii, situata cam in mijlocul asezarii, despre cazarea de acolo urmand a scrie separat.

Dupa ce ne-am cazat, ajungand, ca de obicei, undeva pana in pranz, am lasat masina si am plecat in recunoastere. Am luat-o usurel, la picior, prin sat. Practic sunt cam 2 km pana la iesirea din sat. Am intalnit si cateva pensiuni, cred ca sunt vreo 7-8 in total, in sat.

Am iesit din sat si am mai mers acel 1km mentionat mai sus si am identificat si drumul forestier ce urma Valea Mogosului pe unde puteam ajunge la Cabana Prejba, dorinta noastra fiind de a face, a doua zi, de dimineata, o drumetie pana la Prejba. Am mai mers un pic si dincolo de Ocolul Silvic, vreun 1km, dar a inceput sa ploua usurel si ne-am hotarat sa facem cale intoarsa, oricum mersesem pe jos cam 4km, urmand inca pe atat inapoi pana la pensiune.

A doua zi, de dimineata, ne-am trezit hotarati sa atacam traseul catre Prejba. Stiam ca urmeaza a face cam 4 ore pana la cabana plus drumul de intoarcere.

Dar cum se zice „socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ”, ploaia care incepuse cu o zi inainte a continuat si peste noapte, dar datorita frigului, s-a transformat intr-un polei de toata frumusetea. Totul era „sticla” in jur. Pe masina era o carapace de un deget de gheata.

Am mancat si am zis ca incercam sa mergem incetisor, cat putem pe traseul spre cabana.

Am refacut in prima parte acleasi drum pe care-l facusem cu o zi inainte, iar de la Ocolul Silvic Talmaciu, am luat-o pe Valea Mogosului spre cabana Prejba.

De aici drumul incepe sa urce in unele locuri mai pronuntat in altele mai domol dar suficient ca poleiul de pe jos, sa ne joace tot felul de feste. De la pensiunea unde eram cazati, obtinusem informatii suficente despre acest traseu, de la proprietar. In treacat fie spus, proprietarul a fost in trecut cativa ani, cabanier la Prejba pe langa alte cateva cabane pe la care a mai trecut in postura de cabanier. Daca la intrarea pe Valea Mogosului, raul, care este impodobit de-a lungul lui si cu mici caderi de apa, frumoase, este undeva jos la vreo 10-20m, pe masura ce urcam, ne cam apropiam de cursul apei. Cred ca am reusit sa mergem, cu chiu, cu vai, vreo 4-5 km, pana ce firul apei a ajuns la nivelul drumului, aici intalnind un mic indicator, spre dreapta, peste apa, unde se ajungea peste culme in satul Talmacel. Am incercat cu gandul de a ne intoarce pe o alta poteca in sat, sa traversam si noi apa, prin vad, pe niste pietroaie si ceva lemne, dar fiind ud si gheata, ne-a fost teama sa nu alunecam in apa si sa ne udam la picioare. Nu era adanca, vreo 30 cm maxim, dar nu prea era confortabil apoi sa ne intoarcem cale de vreo 8-10 km, 2 ore, uzi la picioare, afara fiind la acel moment doar 3-4 grd. C.

Asa ca ne-am multumit cu o portie de foto, cate o ciocolata la desert si o gura de apa si am facut cale intoarsa. :)

Oricum chiar daca nu am atins obiectivul propus, Cabana Prejba, aflata la o altitudine de 1744 m, si la vreo 4-4,5 ore de mers pe jos de la pensiune, am fost multumiti ca ne-am dezmortit si ne-am mai pus sangele in miscare, cum se spune.

Ca un rezumat, in Lotrioara, practic poti alege intre a te plimba pe jos prin imprejurimi, sau mai departe pana la Prejba, dar este ideala ca locatie si pentru ture cu bicicletele.

---

VIZUALIZĂRI: 8567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI