Staţiunea cu cel mai lung nume din România

TIPĂREȘTE

Contrar obiceiului meu din acest an, în ceea ce priveşte postările de pe AFA, m-am hotărât (foarte greu, ce-i drept!) de data aceasta să scriu două recenzii din acelaşi sejur, respectiv cel de la începutul lunii noiembrie a. c., din regiunea Sâmbăta de Sus, jud. Braşov – dacă în prima postare am făcut vorbire în special despre obiectivele din Ţara Făgăraşului (atâtea câte am văzut!), în cea de-a doua voi aborda strict reperele turistice din Staţiunea Climaterică Sâmbăta şi din imediata sa apropiere.

De ce fac acest lucru? Deoarece această staţiune m-a surprins, în mod plăcut de data aceasta (mai fusesem în zonă cu cca 13-14 ani în urmă dar aceasta părea mai degrabă pustie!), prin oferta bogată de cazare şi petrecere a timpului liber, astfel că, în cele 4 zile (în cursul săptămânii, nici măcar în weekend!) petrecute acolo, am avut o serie de activităţi variate, pe gustul tuturor membrilor familiei mele prezenţi aici (reprezentând 3 generaţii diferite!) şi fără să apucăm măcar să batem puţin nelipsita minge din portbagajul maşinii pe terenul de fotbal al hotelului Diana.

Fără îndoială obiectivul principal al staţiunii îl reprezintă Mănăstirea Brâncoveanu, ultimul mare bastion al apărării ortodoxiei în Ţara Făgăraşului în faţa catolicismului şi a administraţiei austro-ungare, care are o istorie nu foarte lungă, dar foarte intensă şi interesantă, pe care v-o prezint succint:

Mănăstirea a fost ctitorită pentru prima dată de Constantin Brâncoveanu, în jurul anului 1696, a fost zidită timp de 2 ani şi a fost distrusă în anul 1785 la cererea administraţiei catolice – chiliile au fost dărâmate complet iar biserica a fost adusă în stare de ruină, fiind părăsită timp de cca 140 de ani, perioadă în care au existat mai multe încercări de restaurare, fără succes însă.

Cinstea de a deveni al doilea ctitor al mănăstirii i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Bălan care a început restaurarea bisericii în anul 1926 iar sfinţirea a fost făcută în anul 1946, după război – în această perioadă, timp de 6 ani (1939-1945) a slujit aici ca stareţ al mănăstirii şi Părintele Arsenie Boca, înainte de a fi prigonit, închis, schingiuit şi strămutat de regimul comunist, duhovnic care, prin harul şi personalitatea sa imensă a contribuit la celebritatea acestei mănăstiri.

Al treilea ctitor al mănăstirii de la Sâmbăta este Mitropolitul Dr Antonie Plămădeală, sub îndrumarea căruia s-a rezidit din temelie incinta mănăstirii, s-au făcut reparaţii capitale şi s-a restaurat pictura de la vechea biserică, lucrări începute în anul 1985, iar la 15 august 1993 s-a sfinţit biserica nouă, ce poartă hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveneni.

Mănăstirea mai este renumită şi pentru atelierul de pictură pe sticlă, muzeul şi biblioteca mănăstirii, foarte bogate în exponate – icoane vechi pictate pe sticlă şi lemn, documente incunabule, cărţi vechi, veşminte liturgice şi obiecte de cult.

Dacă toate acestea le ştiam în mare parte din vizita precedentă, am fost surprins în schimb de apariţia lângă mănăstire a unei clădiri moderne - ,,Academia Sâmbăta spiritualitate, cultură, artă, ştiinţă” care a fost inaugurată la sărbătoarea ,,Adormirea Maicii Domnului” din 15 august 2003 şi care este o clădire cu cca 70 de camere (130 locuri de cazare), un amfiteatru cu o capacitate de 150 de locuri şi o sală de mese.

Aici sunt organizate conferinţe, simpozioane, întâlniri şi constituie o alternativă de cazare (foarte modernă din câte am văzut!) a turiştilor care vor să se bucure de linişte şi studiu a materialelor puse la dispoziţie de bibliotecă – nu a fost cazul nostru, căci am avut în dotare o ,,aripă tânără”, deosebit de gălăgioasă!

Un alt obiectiv deosebit de căutat în staţiune este izvorul binecuvântat de Arsenie Boca, aflat la aprox. un kilometru de mănăstire, loc de pelerinaj a mii de credincioşi, unde Părintele se retrăgea după slujbe şi obişnuia să spovedească şi să dea sfaturi oamenilor veniţi din satele învecinate, încrezători în puterile miraculoase ale monahului.

În momentul când am ajuns noi acolo debitul izvorului era foarte scăzut astfel că a trebuit să aşteptăm ceva vreme până ce oamenii aflaţi acolo şi-au umplut bidoanele şi damigenele din dotare cu apă pe care o folosesc chiar şi la gătit (!) – norocul nostru a fost că am ajuns la izvor în cursul săptămânii pt că în weekend există riscul de a găsi chiar ceva autocare cu excursionişti!

Amatorii de drumeţii nu vor pleca dezamăgiţi din această zonă - chiar dacă oferta nu este foarte bogată, ea cuprinde câteva trasee pentru toate... picioarele, începând cu cele mai uşoare, de la poalele munţilor, spre Plaiul Lisei şi Viştişoara (primul, un drum forestier superb iar al doilea, aflat în lucru în zona izvorului, mai puţin spectaculos şi cam cu mult praf!) şi terminând cu cele mai dificile, până la Fereastra Mare a Sămbetei şi mai departe, pe creastă, până la Vf. Moldoveanu (2544m), cel mai înalt vârf din ţara noastră – acestea din urmă recomandabile doar celor bine antrenaţi şi echipaţi corespunzător.

Cel mai frecventat dintre aceste trasee este cel până la cabana Sâmbăta, care pleacă din faţa Complexului Turistic Sâmbăta (aflat în renovare la acea dată!), pe un drum forestier pe !b]Valea Sâmbetei[/b[, trecănd pe lângă Popasul Sâmbăta, cabana Floarea Reginei şi Păstrăvărie, drum de vreo 6 km care se poate face şi cu maşina fără probleme până la o mică platformă mărginită de un gărduleţ, unde parcarea este însă interzisă, aşa că trebuie parcat mai înapoi, pe marginea drumului.

De aici se urcă un povârniş ceva mai dificil, vreo câteva sute de metri, după care poteca urcă ceva mai lin, pe o distanţă de aprox. 2 km până la cabana aflată la altitudinea de 1401 metri, iar de aici, pe o potecă mai anevoioasă se poate ajunge în cca 20-30 de minute la Chilia Părintelui Arsenie Boca, săpată în stăncă, loc ce s-a vrut a fi un altar de rugăciune şi meditaţie, neterminat însă datorită infiltraţiilor de apă.

Dacă celelalte activităţi petrecute în acest sejur fuseseră planificate încă de-acasă (inclusiv orele de echitaţie de la hotel Diana, oferite în pachet!), existenţa acestui parc de distracţie şi relaxare în natură, parc ce se află pe drumul spre Viştişoara, după pârtia de ski, a fost cea mai neaşteptată şi plăcută surpriză de care am avut parte aici, în special pt copii – aşa se face că ,,am semnat condica” aici pe fiecare zi beneficiind din plin de faptul că nu era aglomerat în cursul săptămânii şi de serviciile a 4 tineri (2 fete şi 2 băieţi) inimoşi şi răbdători, care s-au dovedit până la urmă adevăraţi profesionişti!

Parcul dispune de trasee de aventură şi tiroliene, atât pt începători cât şi pt experimentaţi, tir cu arma cu lunetă, cu pistolul şi cu arcul, panou de escaladă, teren de minigolf, paintball, pune la dispoziţie echipament adecvat şi personal pt instruire, beneficiază de câteva mese la care poţi servi băuturi non-alcoolice, parcare şi toaletă. Parcul a fost inaugurat în acest an şi am înţeles că, pe timp de iarnă oferă lecţii de ski şi snowboarding – acuma nu ştiu dacă în cadrul parcului sau pe pârtia de ski, aflată în apropiere.

În ultima zi dinaintea plecării şi-a făcut apariţia şi unul dintre acţionari (un tânăr de toată isprava, din câte mi-am dat seama!) care, văzându-mi geaca cu AFA, m-a chestionat puţin pe tema saitului – se vedea treaba că era preocupat de promovarea locaţiei! Jos cu pălăria!

Pentru că tot veni vorba de ski, să spunem că până să ajungem la parcul respectiv am trecut pe lângă pârtia de ski Drăguş, pe care o vizualizasem şi cu ocazia vizitei la izvorul lui Arsenie Boca, aflat în apropiere, o pârtie de ski cu grad de dificultate uşoară, de vreo 500 de metri lungime, deservită la baza ei de o pensiune - ,,Casa Zmeilor” – care era deschisă doar în weekend în acea perioadă.

Dacă mai punem la socoteală că în staţiune am găsit, pe lângă echitaţie, servicii de închirieri ATV-uri şi excursii off-road, o ofertă de cazare a zonei foarte bogată (cca 50 de locaţii), am tras concluzia că Staţiune Climaterică Sâmbăta (staţiunea cu cel mai lung nume din România, aşa cum am aflat ulterior de la @abancor!) a devenit în ultimul timp un areal destul de ofertant în toate anotimpurile, fără riscul de a te plictisi!

Dintre locaţiile de cazare, pe lângă hotelul Diana (unde am stat şi am fost foarte mulţumiţi!) şi Academia Sâmbăta, de care v-am pomenit, am mai vizitat, cu ocazia mesei de prânz, 2 unităţi reprezentative ale staţiunii: Hotel Poiana Izvorului şi Pensiunea Miruna, ultima fiind un adevărat complex compus din 3 corpuri separate de cazare şi unul de SPA, beneficiază de o amplasare şi un cadru natural de excepţie şi este situată între principalele obiective ale staţiunii! În schimb am mâncat mult mai bine (şi mai ieftin!) la prima locaţie, chiar dacă timpul de aşteptare a fost puţin cam mare, noi fiind singurii clienţi la acea oră.

După ce am postat primul review am aflat de la userul @neenee din Făgăraş că în Drăguş, localitate vecină cu Sâmbăta de Sus, se poate vizita casa lui Dumitru Sofonea, fiul celui mai vestit cojocar al României interbelice (cel mai de vază client al său fiind Regele Mihai!), el însuşi continuator al tradiţiei acestui meşteşug.

Ca să vă conving definitiv să vizitaţi staţiunea pot să vă spun că în momentul în care am vizitat noi localitatea, se lucra intens la acoperirea cu un covor asfaltic a drumurilor care pleacă din dreptul Complexului Turistic Sâmbăta spre Valea Sâmbetei şi respectiv spre izvorul Părintelui, pârtia de ski şi parcul de distracţie, astfel că acel impediment neplăcut de care s-au plâns mai mulţi turişti (praful) este foarte posibil să dispară! Nu cred că de tot însă, suntem totuşi în România!

---

VIZUALIZĂRI: 3719 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI