Terasa Dragului - o cina buna intr-o atmosfera placuta

TIPĂREȘTE

Dupa doua zile toride in Bucuresti am plecat la Predeal de vineri seara, nu sambata cum era planificat. Inca din tren sotul imi facuse propunerea sa mergem ‘La butuci” sa mancam ceva. Ideea mancatului la ora aceea nu-mi suradea dar sa stau pe terasa la racoare si aer curat intr-o statiune de munte dupa ce indurasem la oras si in tren a prins.

La 21:30 eram in Predeal. Cum am iesit din gara am facut stanga spre terasa. “La butuci” nu era cine stie ce terasa, dar aici puteam si noi savura o bere si un mic in liniste, avand copiii dupa noi, ani buni la rand. In stanga era barul, mesele si scaunele erau din butuci - de aici si numele dat de noi terasei, iar in dreapta erau leaganele care faceau totul caci ele ocupau timpul copiilor cat noi serveam berea.

In timp ce pasii ne duceau spre un loc bine stiut, privirile erau indreptate spre terasele de pe trotuar: unele vechi pe care le stiam, altele noi, altele cu alt nume decat il stiam. Desi este vineri seara statiunea pare pustie, la prima terasa nu este nimeni, urmatoarea este inchisa, la Hanul Domnitorilor sunt doua mese ocupate, aceeasi atmosfera pe care am simtit-o in ultimul timp in Predeal. Si cum era acum cativa ani!

Instinctiv facem stanga sa intram la terasa, sotul a facut doi pasi dar eu am ramas pe loc. Si totusi aici era, am recunoscut barul si cladirea aceea inalta care era in spatele leaganelor. Era schimbat, dar ce noi nu eram? Ce sa facem acum cu leaganele cand copiii nu mai sunt de leagane si pe deasupra au trecut vreo cinci ani de cand nu mai vin cu noi ca de, sunt mari.

Ceva mai era totusi la fel, destule mese ocupate, caci asa era “La butuci” - mesele erau ocupate mereu.

Un domn amabil ne pofteste sa intram, sa luam loc, ne aduce chiar si meniul. Un ospatar aduce la masa de langa noi un platou cu coaste si cartofi frumos ornat. “Aici a mancat creivean” zic in gandul meu dar cand sotul ma intreaba cine a mancat aici imi dau seama ca vorbeam cu voce tare. Ii explic cine si ii spun ca acum terasa noastra “La butuci” se cheama “Terasa Dragului” si apartine cladirii de langa “leagane” care este acum hotel Dragului si incep sa iau aminte schimbarile care s-au facut.

Latura terasei dinspre trotuar nu a suferit multe modificari, este la fel ca alta data impodobita cu petunii multicolore printre care, acum, niste felinare imprastie o lumina difuza.

Pe alte doua laturi ale terasei sunt din loc in loc corpuri de iluminat in forma de felinar care creeaza o atmosfera de semi intuneric.

Barul care ocupa cea de a patra latura a terasei a ramas la locul lui, dar este modern, luminat frumos, are multe sortimente de bauturi si pahare de tot felul. Dozator de bere au si acum iar halbele stramte si inalte au fost de multe ori umplute pentru nemtii care ocupau trei mese ale terasei.

Terasa este mare iar mobilierul alb ce imita impletitura de nuiele o face sa para si mai mare. Pe scaune si pe spatarul lor sunt niste pernite albastre ce-ti sporesc confortul. In mijlocul mesei sta un pahar in interiorul caruia este o lumanare care odata aprinsa creeaza o atmosfera romantica. Muzica, mai mult in surdina si placuta.

Deschid meniul si intr-adevar se confirma ceea ce intelesesem inainte: Terasa Dragului.

Meniul este foarte variat: specialitatea bucatarului, gustari calde si reci, ciorbe, paste de tot felul, pizza, preparate din peste, pui, vita, porc, garnituri, salate si desert. Toate in multe sortimente. Baturi de care poftesti.

Noi am comandat cate o portie de frigarui cu garnitura de cartofi taranesti, clatite brasovene si un vin de Jidvei pe care le-am savurat in voie ca de, nu mai cadeau copiii din leagan.

Preturile sunt o. k. :

- frigarui – 16 lei

- clatite brasovene (cu branza si stafide scaldate in smantana, rumenite in cuptor) – 9lei

- cartofi taranesti 5 lei

Ospatarii erau foarte amabili si atenti, mi-a placut foarte mult fantezia cu care bucatarul orna toate platourile care plecau din bucatarie. Chiar trageam cu coada ochiului cand treceau cu platourile si toate erau frumos ornate.

Chiar daca la inceput m-a trecut un sentiment de nostalgie ca “La butuci” nu mai e acolo, m-am resemnat repede ca si vremurile sunt altele, chiar m-am simtit bine la terasa Dragului si ma bucur ca AmFostAcolo. Inchei prin a va invita si pe voi cand treceti prin Predeal sa mancati aici.

---

VIZUALIZĂRI: 2476 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI