Per total a fost OK

TIPĂREȘTE

Pe la mijlocul lunii decembrie a anului trecut am aflat cu bucurie despre organizarea întâlnirii anuale AFA 2015 în perioada 27-29 martie 2015 la hotelul Belvedere (ex Cioplea) din Predeal. Perioada era convenabilă pentru mine, neavând alte aranjamente, probabilitatea de a mai găsi zăpadă era redusă, deci și riscul de a rămâne înzăpeziți pe acolo, distanța față de București era mai mult decât rezonabilă, iar prețul era unul OK. Mai rămânea doar să-mi fac curaj să mă înscriu și să-mi conving și soțul să mă însoțească. Lista celor înscriși creștea vertiginos de la o zi la alta, la fel și riscul de a nu mai prinde camere disponibile.

Despre hotel, pe care îl vizitasem cu mulți ani în urmă, la vârsta gimnaziului, nu-mi mai aminteam mare lucru, în afara faptului că urcasem pe jos cu rucsacul în spate de la gara din Predeal până la hotel și nu-mi fusese ușor deloc. A urmat o scurtă documentare contracronometru, reușind să aflu de la prietenii unor prieteni care fuseseră la acest hotel prin octombrie-noiembrie că mâncarea nu excelează prin nimic existând variante mult mai bune în Predeal, că să evit camerele situate la parter și la ultimul etaj (liftul urcă doar până la etajul 6) și că se fumează cam peste tot. Am sunat personal la hotel pentru a verifica informația referitoare la fumatul în spațiile publice și mi-au confirmat. Următorul pas l-a constituit înscrierea pe listă și, imediat, plata avansului.

Dacă în ceea ce privește repartizarea la mese mi-a fost clar de la început că nu pot emite pretenții, în ceea ce privește cazarea, nu-mi doream decât o cameră dublă matrimonială aflată la un etaj intermediar, ceea ce am și avut norocul să primesc.

Vreau să menționez de la început faptul că am plecat de acasă cu așteptări minime, proporționale cu prețul plătit. Aveam inclusiv o variantă de cazare alternativă, în cazul puțin probabil, în care cele găsite la fața locului nu ar fi fost pe placul nostru.

Am plecat din București la ora 13.40 și la 16.15 eram ajunși la hotel. Drumul a fost în general bun, puțin aglomerat pe centura Bucureștiului, extrem de liber pe autostrada A3, apoi lejer și pe ploaie de la Ploiești până la destinație. Cei 167 de kilometri au fost parcurși mai ușor decât mă așteptam.

Așa cum era de așteptat, parcarea s-a dovedit total insuficientă, hotelul fiind plin. Am lăsat mașina pe o laterală a hotelului, în noroi, și ne-am prezentat pentru check in. Ieșind pe balconul camerei, aflat pe partea opusă, am ochit un loc liber pe iarbă și ne-am grăbit să o mutăm acolo. Nu am avut nicio problemă.

Cazarea s-a făcut rapid prin comunicarea numărului camerei ce ne fusese repartizată în prealabil și completarea formularelor. Am primit un singur card, deși am solicitat și un al doilea. Personalul de la recepție, foarte tânăr, mi s-a părut, în general, amabil, dar nici nu am interacționat prea mult. Nu au fost probleme cu funcționarea cardului. Evident, niciodată nu am reușit să deschidem ușa din prima, dar, după încercări repetate ce durau aproximativ două minute, intram în cameră, bucuroși că nu a trebuit să apelăm la personalul de serviciu sau la cel de la recepție.

Camera

Am avut camera nr. 322. De la început am bănuit că este ultima sau penultima de pe etaj, neștiind dacă numărătoarea se face la rând sau numerele pare sunt pe o parte și cele impare pe partea opusă. S-a dovedit a fi ultima cameră de pe hol, foarte aproape de singurul lift. Am auzit că ar mai exista un lift pentru personal, dar nu l-am văzut și nici nu l-am căutat.

Intrând în cameră, a urmat prima surpriză, una plăcută: camera era mai MARE decât părea în poze. Este pentru prima dată când pățesc așa ceva, mereu era invers. Am verificat rapid dacă toate cele necesare sunt funcționale, deși știam că posibilitatea schimbării acesteia era una extrem de redusă, hotelul fiind ocupat la întreaga capacitate. La prima vedere, totul era în regulă. Am pornit caloriferele (două în cameră și unul în baie) și am coborât să aducem bagajele de la mașină.

Camera mea a fost dotată cu un pat matrimonial suficient de mare, cu o saltea confortabilă, chiar dacă mai scârțâia, cel puțin pe partea mea, dar am dormit foarte bine. Lenjeria a fost curată, pernele au fost ok, nimic de reproșat la acest capitol. Patul era încadrat de două noptiere, cu două veioze cu becuri economice, dar cam chioare, care m-ar fi deranjat dacă aș fi dorit să citesc înainte de culcare, însă nu a fost cazul. Pe aceeași parte cu patul, dincolo de noptieră, mai era un fel de birou sub care era un taburet. Lampa de pe birou nu funcționa, era scoasă din priză, iar priza era aproape complet smulsă din perete, astfel că nici noi nu am insistat. La intrarea în cameră dinspre hol era un dulap încastrat în perete, total nefuncțional, fiind fără rafturi. Am avut chiar cinci umerașe (deși nu semănau unul cu altul) și pături de rezervă pe care nu le-am folosit. Lângă dulap era un suport de bagaje și un cuier. În continuare era un fel de nișă, suficient de încăpătoare pentru un pat de o singură persoană, cu două fotolii și frigiderul. Frigiderul era scos din priză și așa l-am și lăsat, cu apă și alte chestii, contra cost care nu ne-au interesat. Mi s-a părut ciudată poziționarea frigiderului chiar în apropierea unui al doilea calorifer. Între cele două fotolii ar fi fost extrem de utilă o măsuță. Am descoperit ulterior măsuța transformată în suport pentru televizor. Da, în camera mea televizorul stătea pe o măsuță și nu cocoțat la cucurigu. Televizorul este de tip vechi și cu diagonală mică, culorile erau ok, chiar și telecomanda funcționa, dar eu nu merg la munte ca să mă uit la televizor. Mocheta prezenta destule pete și s-ar cam impune schimbarea acesteia.

Balconul, destul de îngust, ne oferea o frumoasă vedere spre munte, în cazul în care ceața joasă nu ar fi afectat vizibilitatea. Fiind la capătul holului și hotelului, noi nu am „împărțit” balconul decât cu vecinii de la 323, într-adevăr, acele grilaje despărțitoare neoferind niciun fel de intimitate. Un minus important pentru mine l-a constituit lipsa unor scaune pe balcon și a unui sistem care să permită închiderea ușii de la balcon și din exterior. Internetul wireless a funcționat foarte bine în camera mea. Aveam trei liniuțe din cinci în cameră și semnal maxim pe balcon.

Baia a fost mică, dar curată. Ușile glisante ale cabinei de duș se închideau perfect, nu am făcut bălți pe podea, de fapt niciun strop, caloriferul dat la maxim s-a dovedit foarte eficient, apa rece și caldă avea presiune bună la orice oră. Prosoapele nu erau noi, dar erau curate și fără mirosuri. Cosmeticele oferite constau din două săpunele și două pliculețe de șampon& gel de duș (7 ml), absolut insuficiente, însă eu nu plec nicăieri fără cosmeticele proprii. Nu știu dacă se completau sau nu, deoarece a doua zi am refuzat serviciile de curățenie ale cameristei. O soluție mai avantajoasă ar fi fost folosirea unor dispensere de capacitate mai mare, care începuseră a fi montate atât la chiuvetă, cât și la duș. Am sesizat imediat lipsa uscătorului de păr, prezentat ca existent pe booking, dar când am solicitat unul la recepție mi-a fost oferit imediat. Priza din baie avea capac de protecție. Ca minusuri aș semnala doar ventilatorul care nu funcționa și ușa de la baie care nu se închidea perfect și pe care, dacă aș fi insistat să o închid, riscam să o blochez.

Lobby-ul, deși foarte spațios, cu fotolii și canapele comode, s-a dovedit insuficient pentru numărul mare de turiști care-l invadaseră, fiind singura opțiune, din cauza timpului nefavorabil care a blocat majoritatea turiștilor în hotel. Un minus l-ar constitui proasta ventilație, mai exact inexistența unui sistem de ventilație eficient. Mi-a plăcut acvariul cu pești.

Aici părerile sunt împărțite. Mie mi-a plăcut, dar soțului meu nu. Micul dejun în sistem bufet suedez a reprezentat o premieră pentru mine în România, nu aveam termen de comparație, deci nu ar fi corect să-l compar cu cele de la hoteluri cu mai multe stele de prin alte țări. Dacă l-aș compara cu micul dejun meniu fix de care îmi mai aminteam din România, compus dintr-o farfurie pe care găseam un unt și un gem porționat la cutiuțe mici, o felie de brânză și una de cașcaval, o felie de șuncă și una de salam, o felie de roșie și una de castravete, alături de o cană de ceai sau cafea (nu ambele), atunci aș zice că a fost excepțional. Eu am fost plăcut surprinsă de varietatea felurilor oferite, cel puțin sâmbătă dimineața, ouăle ochiuri au fost ok, salamul prăjit (că bacon sigur nu era) la fel, cremvuștii nu mi-au plăcut, brânza, deși cam sărată, a fost bună, cașcavalul nu mi-a plăcut, cafeaua a fost băubilă (era loc de mai bine), iar prăjiturile (mai ales salamul de biscuiți) au fost foarte bune. Micul dejun din ziua de duminică a fost mai sărăcuț, cremvuștii făcuți pane m-au cam blocat, de la distanță păreau pui Shanghai, rulada rămasă de la masa festivă din seara precedentă nu mi s-a părut cea mai fericită alegere, dar tot am găsit ce să mănânc.

Cele două cine, cu meniu fix și anunțat cu mult timp înainte, au încercat, însă fără a reuși, să se ridice la înălțimea așteptărilor. Șnițelul cu cartofi la cuptor din prima seară a fost în regulă, la fel și plăcinta de la desert. Plăcinta era s-o ratăm, noi ieșind la o țigară după felul principal, ospătarii sărindu-ne. Am solicitat cele două porții de plăcintă cu mere, care ne-au fost aduse destul de repede. Când să mâncăm, am constatat că ne luaseră și lingurițele de pe masă, dar ne-au adus imediat tacâmuri pentru desert. Cu vinul a fost o altă poveste. Nu știam dacă este inclus sau nu în meniu, eu știam doar de vinul fiert de la focul de tabără. Inițial au spus că este pe bani, pentru ca ulterior să tot aducă la masă, însă după ce am mâncat desertul, când chiar nu mai mergea, cel puțin pentru mine. În seara festivă, aperitivul a fost ceva mai bun, dar surpriza a venit la pește, servit pe platouri. Am solicitat farfurii și ne-au fost aduse imediat, bine eram și la prima masă chiar lângă bucătărie. Nu știu ce pește am mâncat, este foarte posibil să fi fost pangasius, doar i-ar fi trebuit mai multă lămâie, iar legumele nu le-am gustat. Friptura mea a fost ok, nu „talpă” ca a altora, dar salata nu mi-a plăcut. Tortul, prezentat cu artificii, a fost cea mai bună chestie pe care am mâncat-o în cele trei zile. Păcat că porțiile au fost extrem de mici. Vinul casei oferit la cina festivă a fost băubil, eu l-am încercat pe cel roșu, care nu m-a impresionat, dar nici nu mi-a fost rău de la el.

Formația a cântat și mai bine și mai prost, dar, invariabil, prea tare pentru gustul meu. Nu mi se pare normal să trebuiască să țip pentru a putea purta o conversație la masă și să fiu răgușită a doua zi. Programul artistic cu „iepurași” și dansuri din buric poate o fi fost pe placul unora, dar pe mine nu m-a interesat.

Cele două cine și două mic dejunuri luate la hotel, fără consecințe asupra sănătății noastre, mă determină să apreciez serviciile ca fiind totuși sub nivelul celor trei stele afișate, chiar având în vedere numărul foarte mare de turiști.

Din punctul meu de vedere, poziționarea hotelului este perfectă. Se poate comenta faptul că este prea departe de gară sau de centrul stațiunii sau de pârtie etc., însă pe mine nu m-a deranjat acest aspect, deoarece am fost cu mașina, am ales să mă plimb pe jos (chiar dacă am avut febră musculară trei zile după urcușul de la întoarcerea de la masa de prânz luată sâmbătă într-o altă locație din stațiune), iar pârtia nu intra în zona mea de interes. Dacă nu ar fi plouat în neștire tot week end-ul și nu ar fi fost ceață, aș fi putut admira munții din balconul camerei mele și deși mereu aleg vederea la mare, acum eram dispusă să fac o excepție.

Nu am detaliat alte facilități oferite de hotel (saună, jacuzzi etc.), deoarece nu am beneficiat de acestea.

Internetul wireless gratuit a constituit o surpriză foarte plăcută, am fost mulțumită de funcționarea acestuia cam peste tot, mai ales având în vedere numărul mare de utilizatori. Am avut semnal bun în camera de hotel, excelent pe balcon, foarte bun în lobby și în restaurant, chiar și în sala de conferințe.

Chiar dacă notele acordate vor fi retrase și nu vor contribui la media generală a acestei locații de cazare, în opinia mea, acestea sunt următoarele:

Cazare: 8,5

Bucătărie și masă: 7,5

Servicii: 9

Cadrul natural: 10

Distracție și relaxare: „nu sunt în măsură să mă pronunț” (nota este, clar, 10, însă aceasta nu se datorează hotelului, ci conjuncturii organizării întâlnirii anuale AFA în acest hotel)

Dacă aș recomanda hotelul? Da, dar doar pentru cazare, de preferat fără masă sau maxim cu mic dejun.

---

VIZUALIZĂRI: 2515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI