Muzeul Ceasului din Ploiesti - unic in Romania

TIPĂREȘTE

Motto: „Amicitia vincit horas" (prietenia invinge timpul) – inscriptie pe unul dintre ceasurile muzeului

Desi nu il putem compara cu Muzeul de Ceasuri Americane din Bristol sau cu Muzeul National al Ceasurilor din Columbia ori cu Muzeul Ceasurilor din Viena, Muzeul Ceasului din Ploiesti, infiintat in 1963 de catre prof. Nicolae Simache este unul dintre putinele muzee de acest gen din Europa si unicul din Romania.

Cladirea in care se afla muzeul este veche de peste 120 de ani si va intra in renovare abia de la anul, cu fonduri de la Uniunea Europeana.

In prezent, muzeul cuprinde o colectie impresionanta de ceasuri, executate cu maiestrie de mesteri si ceasornicari celebri, unele dintre ele vechi de peste 300 de ani, intrand in „proprietatea” muzeului prin donatie sau achizitie, cel mai vechi ceas din muzeu datand din anul 1652 (o descriere completa si documentata o gasim pe site-ul muzeului click aici.

Primul „ceas” care mi-a atras atentia a fost ceasul in forma de lumanare gradata care se folosea in manastiri, ceara topindu-se la fix 24 de ore.

Si poate acum va spun ceva ce nu stiam nici eu, si anume, asa zisele clepsidre pe care le vedem noi si care ne incanta prin formele lor si culoarea nisipului sunt de fapt nisiparnite, clepsidra fiind ceasul cu apa! Ceasul cu apa sau clepsidra dubla (imagine click aici), are doua bazine, intr-unul din ele punandu-se apa ce picura in al doilea ce este prevazut cu un plutitor, coborand nivelul apei cu ajutorul unui lantisor, indicand astfel ora.

Tot in prima incapere a muzeului am vazut un ceas taranesc de perete cu cuc si pitpalac, asa cum am avut si eu acasa la parinti, ceasuri horoscop sau anuale, care se intorc la 1 an sau la 400 de zile si sunt prevazute cu pendul de torsiune, foarte multe provenind din Germania sec. XIX-XX, asezate frumos intr-o vitrina din lemn sculptat.

Ceasul cu pendul compensator expus in muzeu provine din Franta sec. XIX si denumirea vine de la faptul ca acesta compensa variatiile de temperatura.

In muzeu mai gasim ceasuri mobilier din sec. al XVIII-lea (unul ce a apartinut lui Nicolae Iorga, de altfel mai exista aici si ceasuri ce au fost ale lui G. Cosbuc sau D. Zamfirescu, dar si ceasul de cancelarie al domnitorului I. Cuza sau ale altor personalitati), ceasuri de semineu lucrate in Franta montate in carcase de bronz, marmura sau lemn pictat (unul in lemn de trandafir), terminate cu figuri de inspiratie mitologica, din care unul in stil Ludovic al XIV-lea (imagine click aici), un ceas de perete Cartel din Franta sec. XIX, un ceas consola in stil baroc, altul in stil Rococo din Franta sec. XVIII, un ceas de masa cu scena militara, ceasuri de buzunar, unele cu mai multe cadrane, din Austria, Anglia, Franta, Elvetia sec. XVII-XIX, inventate pe la 1500, ceasuri de calatorie care se gaseau si in hotelurile mari, ceasuri horoscopice foarte precise, sistemul acestora facandu-le sa functioneze un an, lucrate in argint sau metal argintat, ceasuri cu barometru ce masurau si presiunea atmosferica, ceasuri de trasura, aparute pe vremea cand distantele se masurau in timp, provenind din Anglia si Austria si care arata ca niste ceasuri de buzunar uriase, ceasuri de postament, pendule de salon, ce au fost inventate de englezi, unul cu mecanism astronomic ce ne indica fazele lunii pe cer, englezii numindu-le „ceasuri bunic”!

Mi-a mai placut un ceas simbolic montat intr-o inimioara superba sau unele ceasuri montate in marmura neagra sau alba, acesta din urma fiind un grup statuar reprezentand „cele trei gratii”, aratatorul ceasului fiind bratul unei gratii, sau montate in portelanuri scumpe de Bohemia, dar si ceasurile fara cifraj arab sau roman facute special pentru lumea araba, aratand ca niste bijuterii si pe care le regasim in ultima incapere prezentata de ghida muzeului.

Tot aici mai exista un ceas reprezentativ pentru francmasonerie, avand simboluri in loc de cifre, 180 de ceasuri de buzunar din care 80 fabricate in Elvetia, unele in forma de pandantive sau brose, printre care regasesc un ceas cu monograma regelui Mihai I de Romania sau cateva ceasuri rotunde montate in sticla de lupa.

Alte „ceasuri” care mi-au atras atentia au fost ceasurile „tablouri”, unele avand mecanisme muzicale, indicand ora exacta printr-o melodie ce se facea auzita dintr-o gaura in tablou, unele cu scene animate, cum ar fi o arena de circ, personajele din tablou miscandu-se la un anume numar de secunde, dar si un ceas cu mecanism de amuzament cu o figurina ce imita barbieritul, fiind de fapt o forma de „reclama” la un salon de barbierit din vremurile trecute.

In muzeu se mai afla si alte obiecte: o masuta ornamentala superba avand in centru o pictura cu Maria Antoaneta inconjurata de medalioane cu doamne din suita ei, cutiute muzicale, patefoane si discuri de patefon, flasnete.

Cu „Zaraza” lui Cristian Vasile ascultata la patefon ca bonus pentru incursiunea noastra in lumea tic-tac-ului, am parasit muzeul, nu inainte de a cumpara cateva suveniruri, cu promisiunea ca vom mai reveni si cu alti prieteni pentru o reintoarcere in timp, atunci cand acesta nu avea atata importanta...

---

VIZUALIZĂRI: 6532 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI