Manastirea Ghighiu - Izvorul Tamaduirii pentru trup si suflet

TIPĂREȘTE

'"Langa Ploiesti, de unde te duce o buna sosea se afla pe sesul bogat in vederea muncelelor impodobite schitul Ghighiu caruia i se mai zice si manastire si cu drept cuvant. Frumoasa biserica e inconjurata de pasnice cladiri gospodaresti cu coperamantul de sindrila subtire bine asezata. In fata e o curte de intrare cu arbori batrani, inalti. In fund unde curge limpede un "izvor al tamaduirii" se insira pomii roditori si via se mladie pe haragi" - astfel scria marele Nicolae Iorga despre acest lacas deosebit. pe care l-a iubit si venerat.

Manastirea situata la cca 5 km distanta de Ploiesti, in mijlocul fostilor legendari Codrii ai Vlasiei este binecunoscuta prin Izvorul Tamaduirii pe care il adaposteste in gradina imensa si mai ales pentru Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului adusa din Siria.

Despre Izvorul Tamaduirii care se sarbatoreste cu mare fast in prima vinere dupa Pasti, legenda spune ca imparatul Leon cel Mare, plimbandu-se prin gradina sa din Constantinopol a vazut un orb cazut la pamant, suferind, care cerea putina apa. Leon a avut mila de el si a cautat un izvor, dar nu l-a gasit. Tot legenda spune ca atunci a auzit din cer vocea Maicii Domnului care i-a spus "Nu mai osteni Leoane, caci apa e langa tine. Potoleste buzele si ochii orbului si vei cunoaste cine sunt eu". La radacina unui stejar semet, imparatul Leon a dat peste un izvor care clipocea, a luat apa, i-a udat buzele si ochii orbului muriband si acesta a prins de indata viata. Acolo a ridicat imparatul Leon o mare manastire care slaveste acest moment de credinta si binecuvantare pe care si maicile de la Ghighiu il pastreaza si cinstesc cu mare sfintenie.

Biserica din lemn a manastirii Ghighiu a fost ridicata la sf. sec. XVI-lea de logofatul Coresi si sotia sa Slavita fiind apoi reconstruita o alta tot din lemn in 1817 de catre ieromonahul Arsenie de la Cernica, pe timpul domniei lui Caragea si a mitropolitului Nectarie. Terenul a fost donat de familia boierilor Rucareanu.

Pe aceasta temelie s-a zidit si sfintit intre anii 1858-1866 actuala biserica care impreuna cu chiliile aferente au fost afectate nu numai de cutremurul din 1940 dar si de bombardamentele din 1944 asupra zonelor petroliere din Prahova.

Initial manastirea a fost de calugari dar dupa 1952 a fost transformata in manasitre de maici, totodata renovandu-se complexul cu inchiderea pridvorului si construirea chiliilor in stil brancovenesc si acoperite fiind cu tigla.

Arhitectura bisericii este tot in stil brancovenesc cu forma de trefla, o turla pe naos si pridvor in fata.

Plafonul si peretele dinspre pronaos sunt pictate. Pe fatada bisericii se afla pictura infatisand Izvorul Tamaduirii iar la intrarea in pronaos sunt pictati sf. Apostoli Petru si Pavel.

Usa de intrare in pronaos este sculptata in lemn masiv.

Catapeteasma este deosebit de frumos sculptata in lemn. Acoperisul bisericii este de tabla. Clopotnita din zid este incadrata de chiliile maicutelor.

Pictura initiala a fost executata in 1865 de Gheorghe Tattarescu cu accente italiene, nu insa si pictura cupolei. Restaurarea picturii s-a facut in doua etape intre 1954 -1958 si apoi intre 1984 -1990.

Aleiile sunt circulare si razante spre chilii, spre bisericuta din spate si cimitirul aferent dar si spre zona gospodareasca. unde sunt acareturile manastirii, stupii, dar si cararea care duce spre izvorul de unde un firicel de apa curge gingas pentru credinciosii care cu evlavie vin sa ia de aici apa in speranta insanatosirii. Se spune ca in acel loc ar fi calcat Maica Domnului poruncind logofatului Coresi sa ridice manastirea. Curtea este foarte bine gospodarita, are multe flori, iarba, buxusi, brazi si mai ales flori. Maicile au fiecare indeletnicirile specifice in afara de slujele din biserica.

In partea stanga a bisericii se afla Agheasmatarul unde se sunt tot timpul recipiente mari cu apa sfintita si care este sufletul sarbatorii de Izvorul Tamaduirii. Tot in afara bisericii in stanga se afla si locul unde se aprind lumanarile.

In spatele bisericii mari se afla bisericuta cu hramul Sf. Lazar, Spiridon si Haralambie, construita in 1832 de ctitorul Panait Marunteanu si sotia sa Ecaterina. Paraclisul construit din piatra si caramida are din pictura originala numai catapeteasma. Bisericuta se deschide mai rar si atunci cand inca nu plecase in vizita la ingeri maica Lavrentia, aceasta o deschidea iar credinciosii asezati la rand cu smerenie intrau desculti, in genunchi se inchinau si se retrageau in acelai fel, cu fata spre altar. Cimitirul cu morminte care inconjoara bisericuta este bine gospodarit si este restrictiv loc de odihna si pace pentru monahi si vietuitoare ale manastirii.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, datata dn sec. XVI-lea este la loc de cinste in biserica manastirii. In 1958 a fost adusa din Siria de catre episcopul Vasilos Saneaha si daruita Patriarhului de atunci Justinian Marina care a depus-o in Catedrala Patriarhala. Icoana a fost apoi data de patriarhul Teoctist manastirii Ghighiu. Icoana care se spune ca facuse deja minuni de vindecare a bolnavilor este zugravita pe lemn bine mirositor de santal. Fizionomia Maicii Domnului este usor diferite de ceea ce noi stim. Are trasaturi delicate insa emana tristete si senzatia pe care o transmite este ca parca ar urmarii cu ochii ei mari toata suflarea din biserica intelegand necazurile si bucuriile fiecarui credincios in parte.

Vinerea, in afara zilelor de sarbatoare se face maslu, o slujba specifica pentru crestini si cu ceva ani in urma mergeam cand se putea in special pentru parintele Pantelimon, un calugar trecut de 80 de ani, care in ciuda varstei tinea slujbele cu evlavie A fost ucenic al parintelui Arsenie Boca, a facut impreuna cu acesta inchisoare, a fost dat afara din manastire, dar nu si-a renegat credinta si a slujit in vremuri de restriste pe langa manastire, ocupandu-se cu stuparitul.

In ultimii ani de viata s-a retras la manastirea Turnu din apropiere.

In incinta chiliilor din partea dreapta a bisericii manastirii se afla amenajat un muzeu care are o colectie organizata in 1964 de Maica Lavrentia cuprinzand piese de colectie, documente legate de viata poporului roman si a celor care au avut legaturi cu acest asezamant. Muzeul nu este mare dar este frumos si bine organizat.

La intrarea pe poarta principala a manastirii in partea dreapta se afla un magazin care ofera spre comercializare obiecte bisericesti, multe dintre ele executate in atelierul de broderie al manastirii.

Pentru cei care nu merg cu mijloace de transport proprii am vazut ca exista un autobuz cu destinatia Buda - Palanca, iar din Ploiesti am inteles ca exista 2 autobuze care merg pana la liceul agricol si de acolo se poate ajunge la manastire pe jos.

Daca sunteti in trecere sau va puteti permite o abatere de la drum nu ezitati sa vizitati acest loc binecuvantat - Manastirea Ghighiu

il rog pe web daca poate sa introduca Colindul Maicii Domnului

multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 9032 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI