Manastirea Bistrita – necropola voievodala

TIPĂREȘTE

Preambul: Cand tata m-a intrebat daca vreau sa merg cu el la Manastirea Bistrita, aveam 7 ani si nu vazusem niciodata o manastire.

Pentru ca acest colt de lume in care am crescut si eu este mai slab reprezentat pe AFA, m-am simtit datoare sa vin cu o completare.

Mergand de la Piatra Neamt spre Bicaz, daca in satul Bistrita ne abatem 2 km la dreapta pe drumul acum asfaltat, vom opri in fata unei porti deschise primitor pentru oricine, la Manastirea Bistrita - veche ctitorie voievodala, adapost de oseminte domnesti, pastratoare de legende si fapte de neuitat din istoria si viata spirituala a neamului nostru.

Cand privesc zidurile mai vechi de 500 de ani, groase si pe alocuri napadite de muschi sau licheni, am convingerea ca insemnarile istoricilor sunt mult prea sarace comparativ cu faptele trecutului, de aceea imi doresc pentru o clipa ca pietrele sa prinda grai si sa inceapa a povesti.

Sub un cer plumburiu, de toamna, am patruns in incinta Manastirii Bistrita protejata de ziduri puternice de piatra prevazute cu metereze si drum de straja. Intrarea principala este arcuita sub un turn cu trei nivele: o incapere cu bolta la parter, un paraclis inchinat Sfantului Nicolae la primul etaj si o camera destinata corpului de garda la etajul superior.

Traditia spune ca inceputurile obstii monahale din Bistrita dateaza de la sfarsitul sec. XIV, din timpul domniei lui Petru I Musat, cand prin osteneala ieromonahului Pafnutie, s-a ridicat aici o bisericuta de lemn. In 1402, Alexandru cel Bun a zidit in locul acesteia o frumoasa biserica de piatra cu pronaos, gropnita, naos si altar, pentru a-i fi loc de vesnica odihna lui si familiei sale. In decursul mai multor ani, domnitorul a inzestrat Manastirea Bistrita cu numeroase sate si mosii asigurandu-i surse de venituri. Dupa trecerea sa la cele vesnice, alti domnitori urmasi si-au inscris numele printre donatori facand din Bistrita una dintre cele mai instarite ctitorii ale evului mediu moldovenesc. Stefan cel Mare a ridicat in anul 1498 o clopotnita cu paraclis care dainuie si astazi. De domnitorul Petru Rares, un alt ctitor al sfantului lacas, se leaga o induiosatoare poveste pastrata pe un document de danie din a doua sa domnie (1546).

In toamna anului 1538, trebuind sa paraseasca tara invadata de ienicerii lui Soliman Magnificul, abandonat de boieri si lipsit de orice speranta, in drumul catre Transilvania, a gasit loc de popas si adapost la Bistrita. "Am fugit si am ajuns la Manastirea Bistrita si intrand in biserica am cazut la pamant inaintea sfintelor icoane si mult am plans, asisderea si egumenul si tot soborul plangea impreuna cu mine, cu fierbinti lacrimi. Si am dat fagaduinta lui Dumnezeu si Prea Curatei lui Maici ca de ma voi intoarce iarasi la scaunul meu cu bine si biruitor, atunci din temelii voi innoi sfanta manastire a Adormirii Prea Curatei Fecioare... Si mi-am adus aminte de fagaduinta mea si indata, trimitand, am reinnoit si din temelie am zidit acest hram, facand imprejur si zid si l-am infrumusetat si pe dinauntru si pe dinafara".

Biserica Manastirii Bistrita, asa cum o vedem in zilele noastre, a fost zidita de Alexandru Lapusneanu in anul 1554, dupa cum informeaza pisania aflata sub stema Moldovei, in peretele sudic. Are o singura turla, iar in interior, intre naos si pronaos se afla incaperea mormintelor, gropnita care adaposteste mormintele lui Alexandru cel Bun si ale membrilor familiei sale.

Manastirea Bistrita pastreaza icoana Sfintei Ana, icoana facatoare de minuni, ca amintire a stranselor legaturi pe care domnitorii moldoveni le-au avut cu Bizantul in prima jumatate a sec. XV, un dar al imparatului Manuel II (1391-1425) si al sotiei sale, facut lui Alexandru cel Bun si Doamnei Ana in semn de recunostinta pentru buna primire de care se bucurase fiul lor in timpul vizitei efectuate in Moldova. In 1853, aceasta icoana impreuna cu cea a Sfantului Gheorghe, protectorul Moldovei, care se afla in spatele ei, au fost asezate intr-o noua strana de lemn sculptat si aurit, fiind apoi impodobite cu ferecatura si candele de argint, asa cum se pot vedea si astazi. Credinciosii trec pe sub icoana si se roaga Sfintei Ana sa-i ocroteasca.

La nord dainuie inca turnul-clopotnita zidit de Stefan cel Mare in 1498 dupa victoria de la Codrii Cosminului. Sapaturile arheologice au scos la iveala aproape de clopotnita, urmele unei cladiri de piatra considerata a fi fost o casa domneasca ridicata de Stefan cel Mare o data cu zidirea turnului-clopotnita. In imediata apropiere a turnului de intrare, in stanga, s-a pastrat o cladire de piatra din sec. XVI care a fost Scoala Domneasca. Restaurata in 1983-1984, vechea cladire a fost transformata in muzeu, iar daca-i treceti pragul veti fi impresionati nu numai de originalitatea cladirii cu plafon sustinut de barne masive de brad, foarte bine conservate, ci si de stravechimea exponatelor.

Initiat in anul 1932, Muzeul Manastirii Bistrita a fost amenajat in Turnul lui Stefan. Aici m-a dus tata cand eram copil, aici am revenit de multe ori dupa aceea. Mutat ulterior in cladirea Scolii Domnesti a lui Petru Rares, muzeul pastreaza un mare numar de icoane din sec. XVI-XVIII, fragmente de teracota, sculpturi si fresca descoperite in timpul cercetarilor arheologice, fragmente de vesminte domnesti si obiecte din necropola voievodala, monezi de epoca, Evanghelia tiparita la Manastirea Neamt in 1821 impodobita cu ferecatura din argint aurit, Vietile Sfintilor de Mitropolitul Dosoftei, tiparita la Iasi in 1686. O piesa ce retine atentia inca de la intrare este clopotul daruit de Stefan cel Mare in 1494, in greutate de 800 kg, impodobit cu inscriptie slavona si o impresionanta stema a Moldovei. Am privit cu emotie acest clopot acum 50 de ani si cu aceeasi emotie il privesc si acum.

Si pentru ca am adus vorba de clopote, as vrea sa va spun ca la Manastirea Bistrita trebuie neaparat sa asculati clopotele. Eu n-am auzit altundeva o mai vibranta si mai rascolitoare muzica a clopotelor. Poate ecoul, poate faptul ca ma simt altcumva pe taramul copilariei…

P.S. Daca remarcati similitudini de idei, exprimare sau imagine cu ceea ce se afla aici vaduri.go.ro/bistrita.htm, va rog sa luati in considerare faptul ca Vaduri este "Tinutul meu de vis".

Pentru mai multe detalii sau pentru o forma mai oficiala, accesati crestinortodox.ro/biseric ... eamt-68046.html

Celor care vin de departe si vor sa cunoasca acest loc sfintit de credinta, dar si de faptele trecutului, le recomand s-o faca intr-o zi cu vreme buna. Un moment de reculegere la icoana Sfintei Ana, apoi pe una din bancile de lemn de langa cismea, la umbra merilor cu rod, privind statuia alba a domnitorului ctitor cu chivotul, va fi de neuitat.

Ultima oara cand am fost la Manastirea Bistrita, era un inceput de octombrie mohorat, cu burnita. Acesta este motivul pentru care nu am fotografii prea reusite. Ca o compensare, propun atasarea unui mic film.

---

VIZUALIZĂRI: 3844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI