GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Satul Pestera si Pestera Liliecilor - povesti de pe plaiuri natale
“Tu, Ghicuţă, urci Vlăduşca/ Până-n pietrele lui Crai / Să-mi faci brânza cea mai bună / Dar in coji de brad s-o dai.”
Desprinsa din “Legenda Branului”, aceasta fraza sta la baza formarii satului Pestera, mitic vorbind, Ghicuta a fost insarcinat sa intemeieze un sat la poalele Pietrei Craiului.
C-o fi fost el, c-o fi fost altcineva, eu cand m-am nascut era acolo, fix la poalele lui Crai, asteptandu-ma sa-i batatoresc fiecre potecuta. Satul Pestera se afla la 40 de km de Brasov si la cam la 7 km de Moieciu de Jos (comuna de care apartine… si locul meu de bastina :d). Venind pe DN73, odata ajuns in Moieciu, fix dupa ce treci de centru (unde se bifurca drumul principal cu cel care merge spre Moieciu de Sus), mai mergi aproximativ 100 de metri dupa care urmezi strada ce se desprinde la dreapta. De aici urmeaza clasicul “tot inainte” si dupa vreo 20 de minute ajungi in Pestera.
Daca esti cu masina, nu apuci sa te bucuri prea mult de asfalt pentru ca la un moment dat dispare brusc si masina incepe sa “tremure” pe pietrisul de pe strada.
Daca vrei sa vi cu autobuzul, il poti lua din Brasov, din Autogara 2 (de langa Strada Mihai Viteazul), care circula aproape din jumate in jumate de ora in timpul saptamanii si din ora in ora in weekend. Cu 7 lei ajungeti pana in Moieciu de Jos, coborati in centru (puteti intreba soferul) si urmati drumul de masina descris mai sus. Pentru cei ce merg pe jos exista niste scurtaturi, dar sunt cam greu de descris aici.
Odata ajunsi in la destinatie, o sa gasiti un satuc fermecator, aflat la altitudinea de aproximativ 900-1000 m (cam cu vreo 200 de metri mai sus decat Moieciu de Jos), cu case de-o parte si de alta a drumului. Sunt insa si destule case mai rasfirate pe cate un delusor mai izolat, case vechi locuite in general de batrani. Insa nu este un sat saracacios, gazduid destul de multe pensiuni (tot mai multe in ultima vreme) si chiar si un hotel (Hotel Nobilis), care dupa construirea lui a inceput sa fie si un reper pentru “fundul satului”. Cam acolo se termina drumul pe care se poate merge cu masina, insa drumul se termina aici doar pentru satul Pestera, el continuand spre dreapta. Urmandu-l, poti ajunge in satul Magura sau de asemenea poti ajunge la Gura Raului in Zarnesti. Insa drumul acesta nu prea poate fi practicat cu orice masina, avand unele santuri si gropi destul de mari. Este insa un paradis pentru impatimitii de Mountain Bike. Tot aici se afla si o manastire, Manastirea Pestera.
Printre gospodariile localnicilor, cu ograzi pline cu animale si pensiunile pline cu masini in parcare, in sat mai sunt destul de multe case de vacanta, multor turisti le-a placut atat de mult aici incat si-au facut cate o casuta. Si sunt destul de multe si fiecare construita in alt stil, creand o diversitate destul mare. Personal imi place foarte mult acest lucru si le admir de fiecare data cand ma plimb pe acolo.
Din Pestera exista si trasee marcate spre Piatra Craiului, avand ca punct de plecate Casa Folea, o pensiune aflata la vreo 300 de metri de hotelul Nobilis. De aici se poate pleca spre orice traseu existent din Crai.
De la hotel, care este cam cel mai inalt punct pe drumul de masina, ai parte de peisaje extraordinare. Ai in spate Piatra Craiului, in fata Muntii Bucegi, in stanga se vede satul Magura, iar in dreapta, ceva mai greu, se vede ceva din satele Sirnea si Fundata.
Ajuns aici nu ti-ai putea dori mai mult, fapt ce cred ca i-a convins si pe turistii care si-au facut case aici.
Pe langa tot ce am precizat pana acum, satul Pestera mai ofera o surpriza: Pestera Liliecilor.
Nu stiu cat de mare este legatura intre cele 2 denumiri si cum s-a format exact numele satului, insa cred ca multi dintre voi v-ati fi asteptat ca in satul Pestera sa existe o pestera )
Datorita reliefului petrografic, in zona Pietrei Craiului se gasesc in jur de 500 de pesteri din care majoritatea cu dimensiuni foarte mici. Pestera Liliecilor se abate de la majoritate si este o pestera de marime medie, avand o lungime de 370 de metri, dintre care 109 metri de galerie. Se pare ca gazduieste niste colonii semnificative de specii rare de lilieci, si ar trebui tinuta cat mai departe de vizitatori, fapt pentru care nu este o pestera amenajata.
Primul meu contact cu pestera a avut loc prin clasa a 7-a (acum vreo 7 ani), iar de atunci am mai vizitat-o cam de 10 ori. Fiind la varsta cand cautam cat mai multa aventura, si impulsionat si de Tic, ursu + “compania”, eroii din romanul Ciresarii, am strans o gasca de prieteni si am plecat sa explorez pestera. Mereu ma chinuiam sa adun prieteni, singur nu imi place sa ma plimb.
Pestera este putin ascunsa de drumul principal, cam la 600-700 de metri de statuia lui Ghicuta, care se vede din masina, fix cand drumul principal coteste la stanga, spre dreapta se desprinde o poteca. Trebuie urmata vreo 300 de metri si printre niste stanci cazute si copaci o sa vedeti intrarea in pestera. Langa se afla si o grota care din pacate a devenit loc de aruncat gunoaie.
Revenind la povestile cu ciresari, mi-a trebuit mai multe incercari pana “am dat gata” pestera, niciodata nu aveam suficienta lumina, ori suficienti curajosi care sa intre… mereu era ceva. Odata am intrat cu 2 faclii facute cu niste carpe inmuiate in benzina si infasurate de pe niste bete. Dar pe cat de multa lumina faceau, pe atat de mult fum scoteau.
Imediat dupa ce intri dai de niste gropi de vreun metru (care par a fi niste sapaturi arheologice), dupa care inaintezi prin galerii pana ajungi intr-o incapere foarte mare (locul unde odata am vazut o multime de lilieci). De aici continui si dupa putin timp incepi sa te cateri usor, inaintezi pe niste pietre si ajungi intru-un loc unde crezi ca ai dat de capatul drumului. Aici deja trebuie sa stai aplecat ca sa incapi. Daca ai suficient curaj insa, poti continua. O singura data l-am avut, pe care nici acum nu mi-l justific. Din locul unde pare ca s-a infundat drumul, se poate continua, insa trebuie sa te tarasti pe burta. Cand am trecut pe partea cealalta, am nimerit in apa pana la gat, dar asta nu inseamna ca apa avea 1,50m, ci inseamna ca stateam eu aproape intins pe burta, apa avea cam 50 cm as zice. Imi aduc aminte ca pe marginea apei, de-a roata, stanca avea aspectul unei piei de sarpe. Cu o lanternuta mica am inaintat in pozitie de mersul piticului, insa dupa cativa metrii, dupa prima cotitura, pestera se infunda cu adevarat. Adica se ingusteaza suficient cat sa incapa o pisica poate. Putin dezamagit atunci m-am intors, m-am chinuit sa ies (am iesit cu spatele pe unde intrasem pe burta), si de acolo am plecat spre iesire. Imi aduc aminte ca la iesirea din pestera ne-am intalnit cu un grup de turisti care m-au tot pozat, eu fiind ud din cap pana in picioare si plin de namol pe maini si fata ) Pentru ei cred ca era amuzant, insa eu ma mandream in sinea mea cu statutul de ciresar pe care l-am dobandit dupa ce am “cucerit” pestera. Nu cred ca o sa mai am vreodata curajul sa intru pana la capatul pesterii (si nu stiu nici daca acum as mai incapea :))), dar ramane o poveste frumoasa pe care o sa mi-o amintesc cu drag toata viata.
La ultima vizita insa, am descoperit un lucru care mi se pare destul de curios. Fix la intrarea in pestera se afla un zid din pietre, care pare integrat in zidul pesterii, insa se poate observa destul de clar ca este facut din pietre plate si pamant si ma intreb care-o fi povestea lui. Cand si de cine a fost construit si care a fost scopul lui. Poate odata o sa am noroc si o sa aflu. Am pus niste poze in care se vede.
Faptul ca m-am nascut in aceasta zona mi-a oferit multe posibilitati de a ma aventura in copilarie, toate dealurile si toate vaile fiind cutreierate-n lung si-n lat. Nu as da astea pe niciun loc din lume, chiar daca imi doresc sa vad toata lumea, locul de unde am plecat va avea mereu un loc rezervat in inima mea.
Va astept cu drag sa vizitati aceasta zona minunata si sa va convingeti singuri de tot ce v-am povestit.
Trimis de CosminZichil in 27.05.15 03:56:23
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL PIATRA CRAIULUI.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (CosminZichil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
In acele vremi, "Stiinta si tehnica", "Fandom"-ul (SF), "Almanahul istoric", "Ciresarii" "Fram ursul polar" si "Toate panzele sus" a lui Radu Tudoran, erau scrierile ce te faceau sa mai evadezi din toata acea lume literara gri...
Satul Pestera este una din cele mai pitoresti asezari din Romania, poate merita chiar locul I. Perspectiva spre Piatra Craiului pe de o paprte si spre Bucegi pe de alta, te face sa te simti in alta lume sau "cu capul in nori".
Pestera Liliecilor am explorat-o" si eu äcum cativa ani cand am si postat despre cazarea mea in satul Pestera. AM fost cu Emi, fiul meu, si a fost pentru el, prima vizita intr-o pestera neamenajata, asa ca baietii, cu lanternele. Nu ca nu ar fi si pentru fete accesibil... B achiar ne-am intalnit cu un tata cu o fetita care ieseau din pestear cand noi urma sa intram. Pestera are la un moment dat un cotlon, un oarecare S in scurt, ca doua serpentine legate intre ele. Am vazut multe colonii de lilieci atrnate de tavanul pesterii. La intoarcere trebuie mare prudenma la identificarea acelui acel cotlon, pentru ca altfel in intunericul profund al pesterii nu gasesti continuarea drumului spre iesire... (lanternele sunt un ajutor doar partial daca nu simti si toponimia locului).
Anula acesta, in iulie, revenim in Pestera, la alta pensiune, si voi posta noutati.
Te felicit pentru articol.
Dan
@Dan&Ema: Mersi Dan!
Am vazut la un moment dat un top cu cele mai pitoresti sate si pe locul 2 se afla satul Sirnea. Din pacate Pestera nu era in top, dar poate o sa ajunga.
Cred ca o sa mai trec si eu vara asta, poate chiar prin iulie pe la pestera liliecilor sau macar o sa mai trec in drum spre Piatra Craiului.
Vacante frumoase!
CosminZichil
@dorgo: Da mi-a placut foarte mult romanul Ciresarii, chiar daca provin din generatia Harry Potter si Stapanul Inelelor
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2017 Satele Pestera si Magura, maretie intre crestele muntilor la cota 1200 — scris în 13.10.17 de simplegirl din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Plimbare intre Pestera si Magura. Plimbare de suflet... — scris în 09.08.16 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Jan.2016 Satul Pestera - peisaje de vis! — scris în 05.01.16 de Chloe din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2015 10 motive pentru care să alegi satul Peştera — scris în 25.05.16 de mvr din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- May.2014 Simbioza Pestera - Natura — scris în 11.07.14 de GYL* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2013 Pestera si Magura doua sate fascinante — scris în 19.09.13 de no_oxigen din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2012 Peştera Mare din satul Peştera — scris în 15.11.12 de abancor din BUCUREşTI - RECOMANDĂ