La pas prin Moinesti

TIPĂREȘTE

In aceasta vara prin drumurile mele prin tara, am ajuns la Moinesti.

Oras micut, dar cu titulatura de municipiu, se intinde pe drumul national 2G, reunind in teritoriul sau administrativ mai multe localitati, care initial au fost de sine statatoare. Municipiul Moineşti este situat în partea de nord-vest a judeţului Bacău, la 45 km distanţă de municipiul Bacău şi la 8 km distanţă de oraşul Comăneşti.

“Saua” Moinesti situata intre culmea Berzunti si dealul Osoiu, face legatura intre depresiunea subcarpatica Tazlau si depresiunea intramontana Comanesti.

Orasul se intinde frumos pe vai si coline.

In perioada comunista a avut o perioada de inflorire datorita extractiilor petroliere din zona. Dupa 1990 acestea au scazut in importanta si economia orasului se resimte.

Mi s-a spus ca nu am ce sa vad in Moinesti, dar eu am insistat si iata ce am vazut si mi-a placut.

Centrul orasului este relativ nou si se intinde de-a lungul strazii Tudor Vladimirescu.

Strada este strajuita de blocuri de patru etaje, cu zone comerciale la parter si trotuare generoase.

Tot pe strada principala se gaseste Casa de Casatorii si Biblioteca Stefan Luchian, aflate intr-o constructie cu o arhitectura moderna. Langa aceasta cladire se afla un frumos parc, plin de verdeata, fantani arteziene si mai multe grupuri statuare, printre care statuia pictorului Stefan Luchian si a compozitorului George Enescu.

Nu gasesc nici o explicatie si sunt nedumerita care este legatura lor cu orasul.

Despre Enescu, banuiesc, in apropiere de Moinesti, la 17 km, in localitatea Tescani, se afla Casa Memoriala – Rosetti – Enescu.

Casa, conac boieresc, a apartinut familiei Rosetti- Tesacanu si este monument istoric. Dupa ce o cunoaste pe Maruca Cantacuzino, nascuta Rosetti Tescanu, in 1909, marele nostru muzician a venit deseori aici. Frumusetea peisajelor l-au inspirit in muzica sa.

Oedip, capodopera sa lirica, pe care a dedicat-o Marucai, a fost finalizata aici.

Relatia dintre George Enescu si Maruca Cantacuzino, a fost o dragoste mistuitoare, plina de tristeti si neampliniri (pentru Enescu), care abia spre sfarsitul vietii compozitorului, a fost incununata prin casatorie.

E sambata, in jurul pranzului si lumea se plimba sau sta pe banci.

Ma framanta curiozitatea, care este legatura dintre Stefan Luchian si acest oras? !

Abia dupa ce am ajuns acasa, cautand pe interet aflu.

In vara anului 1909 Stefan Luchian, bolnav de scleroza multipla, a stat si s-a tratat in acest oras.

In urma acestei sederi a pictat mai multe tablouri, mai mult sau mai putin cunoscute, inspirat de frumusetile zonei: “ Dupa ploaie la Moinesti” “Hahamul din Moinesti” “targul Moinesti” etc.

Ma abat din strada principala si ma plimb pe stradutele adiacente.

Nu am fost pregatita pentru aceasta vizita, asa ca merg la intamplare.

Ma surprinde curatenia din jur si balcoanele gatite cu flori.

Din loc in loc sunt cosuri de gunoi pe care este inscriptionat mare: ‘Moinesti un municipiu curat” si asa este.

Ajung in dreptul spitalului. Stiam doar ca cei din zonele adiacente vin aici cand au probleme de sanatate. Dar nu ma asteptam sa fie atat de mare si de ingrijit. Arata ca un spital privat. Bravo lor!

Alaturi de spital se afla o biserica in stil maramuresean, incadrata de brazi falnici.

Biserica cu hramul “Sf Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon” a fost sfintita in anul 2008. Initial exista in cadrul spitalului un mic locas de rugaciune pentru cei aflati in suferinta. Ulterior, prin donatii si cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost construita aceasta biserica de catre lucratori maramureseni, in stilul lor inconfundabil.

Pe data de 27 iulie se serbeaza hramul bisericii - Sf Pantelimon. In onoarea acestui eveniment, anul acesta au fost aduse moastele Sfintilor Martiri de la Niculitel, spre inchinarea credinciosilor.

Din pacate biserica era inchisa cand am fost eu si nu am putut sa o vizitez.

Merg mai departe si pe o straduta laterala, vad o constructie interesanta.

Strada este in panta, destul de abrupta si trotuarul este in trepte largi.

Este biserica romano-catolica din Moinesti. In curte este un grup de copii, de varste diferite, ce se joaca. Ma gandesc ca parintii or fi la slujba si ei stau afara sa nu deranjeze. Ma insel, o domnisoara, care cred ca ii supraveghea, ma pofteste sa vizitez biserica, ca nu deranjez pe nimeni.

Intru si sunt incantata de ceea ce vad.

Inauntru nu e nimeni, biserica e mare, aerisita si luminoasa. Cateva vitralii luminate de soare, fac atmosfera si mai placuta.

Intr-o parte, pe un piedestal, Sf Anton asteapta sa-i mangaie si sa-i sprijine pe cei ce-si cauta alinarea.

Fac cateva poze si apoi ies.

In curte, copii topaie fara griji.

Aproape de poarta, pe o bancuta, vad o domnisorica mai marisoara, de vreo 15 ani si ma gandesc ca m-ar putea ajuta, cu indrumari, in vizitarea orasului. Ma duc spre ea si o intreb ce mi-ar putea recomanda sa vizitez in oras. Imi zambeste mustacind si ma indreapta spre o alta colega de a ei. Draguta, cealalta fata imi spune despre parcuri …altceva nu stie.

Pacat si trist sa nu stii sa spui nimic despre orasul tau!

Plec, vad ca ma descurc si singura.

Cotind pe o straduta gasesc vechea cladire a scolii. A fost construita in 1894, iar in perioada 1952 – 1955 a functionat aici liceul teoretic Spiru Haret din oras. Are o inscriptie unde este mentionat ca este monument istoric. Sunt putin dezamagita, nu prea este ingrijita constructia.

Undeva, intre blocuri, pe o platforma destul de mare descopar biserica ortodoxa cu hramul Sf Nicolae.

Exista documente in care atesta existenta unei sihastrii satesti in acest loc, in primele secole dupa patrunderea crestinismului in Moldova.

Calugarii au construit o biserica mica de lemn. Atat pusnicii cat si locuitorii izolati din zona, veneau aici pentru slujbe si alte servicii religioase.

In anul 1808, pe locul vechiului schit, a fost construita o biserica din piatra.

Din cauza degradarii si datorita faptului ca nu mai corespundea ca dimensiuni cerintelor credinciosilor, a fost demolata si s-au pus bazele unei noi bisericii mult mai mari.

In 1998 a inceput constructia noi catedrale cu sprijinul donatiilor primite de la enoriasi, primarie si Schelele de Petrol Moinesti.

Constructia este finalizata, dar urmeaza pictarea peretilor interiori.

Catapeteasma bisericii este din lemn si bogat ornamentata cu icoane.

Interiorul mare, surprinde prin modul de impartire. In spate, langa usa de la intrare, in laterale, exista o zona in care sunt asezate banci, ce amintesc de bisericile catolice.

Revin in centru si vis a vis de parc descopar o placa comemorativa, ce cinsteste memoria poetului si eseistului Tristan Tzara.

In acest loc a fost casa in care s-a nascut poetul, in anul 1896.

Samuel Rosenstock era numele sau, dar pe parcursul vietii foloseste mai multe pseudonime, pana cand isi schimba (prin legalizare) numele in Tristan Tzara. Insusi poetul explica la un moment dat, ca acest nume reprezinta un joc de cuvinte: „trist in tara”.

Se stabileste de tanar in Franta si este cofondator al miscarii dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice si literatură.

Caracterizat ca „un bărbat mărunţel şi vioi, cu monoclu“ Tristan Tzara a marcat lumea artistică pariziană prin crearea curentului dadaist

Tzara a murit în 1963, la Paris, şi este îngropat în Cimitirul Montparnasse.

Moinestenii se mandresc cu fiul lor spiritual.

In 1991 a luat fiinta Societatea Cultural Literara Tristan Tzara, infiintata de catre profesorul Vasile Robciuc, ce isi propune sa promoveze celebritatea poetul roman de notorietate internationala.

Astfel a fost ridicata aceasta placa comemorativa, iar in anul 1996, cand s-au implinit 100 de ani de la nasterea poetului, sub egida UNESCO a fost emis, in premiera mondiala, unica emisiune filatelica dedicata poetului.

Tot cu aceasta ocazie, in semn de mare pretuire, a fost ridicat si inaugurat Monumentul DADA, realizat de catre sculptorul german de origine romana Ingo Glass.

Nu am stiut de existenta lui si deci nu l-am vazut, dar am aflat de pe internet.

Monumentul este impresionant: are 25 m lungime, 2,6 m latime, 10 m inaltime si este o combinatie de otel cu beton, devenind un punct de referinta in peisajul cultural al orasului.

Acesta este asezat la intrarea in oras dispre Bacau si este inregistrat in patrimonial UNESCO.

Un alt loc despre care nu am stiut, dar am aflat din aceeasi sursa inepuizabila, internetul, sunt Izvoarele de Apa Termala, numit Parcul cu Bai.

“In 1895 doctorul Stefan Stanca, initiatorul medicinei sociale din Romania, trata la Spitalul Centrului Muncitoresc muncitorii de reumatism cu apa minerala a putului numaru 1”. (internet)

In 1934 a aparut in Monitorul Oficial declararea zonei ca statiune balneoclimaterica.

Sunt mai multe marturii a celor ce au avut beneficii dupa cura de “bai”.

“Oficial sunt recunoscute 13 izvoare de apa termala, 10 in orasul Moinesti si 3 in Lucacesti, cartier ce apartine orasului Moinesti. Izvoarele au apa sulfuroasa, bicarbonata, magneziana, calcica, hipotoma si feruginoasa. Aceste izvoare au fost descoperite in anul 1860 iar in anul 1908 se gaseste o instalatie rudimentara pentru bai. In anul 1909 primaria Moinesti preia prin contract de la "Societatea Romana pentru Industrie si Comertul cu Petrol", terenul din "Parcul Bailor" cu izvoarele minerale. Cu aceasta apa termala se trateaza bolile de ochi si stomac”. (internet)

Din pacate, de foarte multi ani nu s-au mai facut nici un fel de amenajari a izvoarelor datatoare de sanatate. In prezent exista un proiect de reabilitare a zonei si sa speram ca ea va reusi sa capete aspectul si utilitatea care o merita.

O alta personalitate cunoscuta care s-a nascut si a trait pentru o perioada aici, a fost Sef Rabinul Moses Rosen (1912 – 1994). Acesta a fost Sef Rabinul Cultului Mozaic din Romania (1948 – 1994) si presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania.

In concluzie, orasul Moinesti este un oras linistit, curat, asezat intr-o zona deosebit de frumoasa, un loc unde natura te bucura si te relaxeaza.

Un loc unde te intalnesti din loc in loc cu “pictura”, “muzica” si “poezia”, datorita celor care au cutreierat pe aceste locuri in urma cu zeci de ani.

Exista cateva pensiuni in zona, dar avand in vedere ca nu am beneficiat de serviciile nici uneia, nu pot sa-mi dau cu parerea.

Colegul Qvadratvus povesteste aici despre trasee turistice din zona, deci o pauza pentru vizitarea orasului ar fi binevenita.

Eu am incercat sa creionez cateva atractii si locuri de vizitat ale orasului. Mie mi-au lipsit pe parcursul vizitei si mi-ar fi prins bine sa fi stiut dinainte toate astea.

Daca s-ar putea, as dori “Balada pentru vioara” a lui George Enescu sa ne insoteasca sonor in parcurcerea acestui review http://www.youtube.com/watch? v=B_jvGUrKxZQ

---

VIZUALIZĂRI: 12153 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI