Pensiunea Pitic- un reper al ospitalilății

TIPĂREȘTE

Sunt ani buni de când petrecerea sărbătorilor pascale acasă, în mijlocul familiei reunite de peste tot, tinde să rămână de domeniul istoriei și al tradiției abandonate. Fără a se depărta neapărat de ideea reuniunii familiale, ultimul deceniu a propus românilor o altfel de petrecere a Sfintelor Sărbători de Paște: voiaj-pelerinaj-praznic-distracție. O abordare care tinde să devină preferată mai ales de cei stăpâniți de microbul călătoriei și o modalitate practică de a deschide sezonul estival de vară pentru majoritatea operatorilor în turism. Nu-i mai puțin adevărat că și incursiunile pe cont propriu au căpătat o nouă dimensiune, numărul celor porniți la drum după noaptea Învierii, fie chiar și pentru numai câteva ore, crescând semnificativ de la an la an.

Pentru mine și familia mea însă, sezonul drumețiilor începe la o săptămână-două după sărbătoarea Învierii Domnului: atunci drumul este mai liber, prețurile în pensiuni scad, ai de unde alege căci oferta este generoasă, atmosfera este mai calmă și mai puțin contaminată de forfota și aglomerația uneori supărătoare a acelor zile când toți par că și-au abandonat casele, iar administratorii de pensiuni sunt mai primitori și mai bucuroși de oaspeți pentru că nu vor să rateze ocazia câștigului în extrasezon. Firește, dacă nu te mulțumești cu un week-end, un astfel de proiect presupune rezervarea a una-două zile din concediu sau recuperarea orelor lucrate peste program cu timp liber corespunzător.

În ce ne privește, de regulă, destinațiile noastre postpascale sunt cele cuprinse în aria județului Argeș și a județelor vecine din zona montană: Brașov, Vâlcea, Dâmbovița. Astfel, timpul afectat drumului este mai scurt, consumul de benzină mai convenabil, iar opțiunea reconfigurării traseului sau a programului, după caz, mai la îndemână.

În această ordine de idei, vreau să vă propun rememorarea nu a ultimei noastre drumeții din această categorie, ci a celei mai reușite și mai demne de neuitare din punctul nostru de vedere: un week-end în zona Bran –Moieciu. Deși zona a devenit aproape banală din cauza traficului turistic intens, petrecerea unui sfârșit de săptămână aici nu numai că ne-a prilejuit una dintre cele mai frumoase escapade, dar s-a constituit și într-o țintă turistică favorită, pe care merită să o recomandăm tuturor celor bucuroși de drum.

Am plecat de la Pitești într-o vineri după Paște, pe la ora prânzului. Ne-am îndreptat spre Câmpulung fără să fi schițat măcar proiectul călătoriei noastre. Voiam doar să ajungem la munte și să respirăm pentru două zile aerul ozonat de acolo, să hoinărim fără țintă, să ne eliberăm de griji și să uităm de stresul zilelor în care ne câștigăm pâinea. Unde ne vom caza? Oriunde, că doar culoarul Rucăr-Bran este plin de pensiuni agro-turistice, cabane și alte locuri de popas!

Pentru că era o zi deplin însorită, iar drumul dincolo de Câmpulung s-a dovedit atît de bun (ca trafic, ca amenajare și ca pitoresc), am fost realmente corupți să nu ne oprim mai deloc până la Moieciu. Am făcut unul sau două popasuri în parcările de pe traseu, doar pentru a hrăni foamea aparatului foto de a imortaliza minunatele peisaje de primăvară ce se deschideau până departe, spre orizontul feeric iluminat de generosul soare de mai.

Că ținta noastră a devenit Moieciu, am realizat abia după ce depășind Dragoslavele, Dâmbovicioara, Rucăr și Fundata, am ajuns în această localitate; urmărind numeroasele bannere și panouri publicitare care îndemnau călătorii să poposească la una sau alta dintre unitățile de cazare din zonă, am înțeles că aici vom găsi cu siguranță un loc de popas pentru două nopți, un loc ce ar fi putut corespunde preferințelor noastre, adică: locație de generație mai nouă, amplasată ceva mai departe de șoseaua de acces, cu camere mai puține, garantând astfel cadrul mai intim și mai restrâns în cazul că acolo ar mai fi poposit și alte personae, baie cu apă caldă curentă, facilități de pregătire a mesei, parcare și nu în ultimul rând, un tarif accesibil.

Ei bine, am avut șansa ca din prima încercare să găsim ceea ce căutam: din DN 73, făcând dreapta din direcția Brașov, am mers 2-3 km pe șoseaua ce străbate Moieciu de Jos spre Moieciu de Sus.

Am oprit la întâmplare în dreptul unei firme pe care scria: ”Pensiunea Pitic”. În spatele ei o alee lungă ducea direct spre curtea pensiunii. Clădirea era situată la o depărtare de vreo cincizeci de metri în spatele altor vile aliniate spre șosea, chiar sub buza dealului și a pădurii.

Parcarea mare, frumos amenajată și aspectul nou al vilei împodobite de jardiniere cu mușcate curgătoare deja înflorite au fost primele repere care ne-au îndemnat să batem la ușă. De fapt, nici nu a fost nevoie să ne facem cunoscută prezența, pentru că de cum am pătruns în curte, ne-a întâmpinat proprietăreasa pensiunii, invitându-ne să pășim cu încredere căci nu avea câini în ogradă. Ne-a poftit înăuntru și după ce ne-am informat despre tarifele practicate (la acea vreme, dacă îmi aduc bine aminte, 80 lei oricare dintre cele 6 camere, 140 lei unicul apartament, fără mic dejun) și le-am vizualizat într-o scurtă trecere, am decis că vom rămâne două nopți aici.

Am rezervat o cameră la etajul I, ne-am adus puținele bagaje și am coborât curând la parter pentru a inspecta condițiile de pregătire a viitoarei cine. Eram singurii oaspeți la acel moment, așa încât ne-am simțit de îndată ca acasă. Abia a doua zi un cuplu de tineri s-a cazat într-o altă cameră, dar păreau într-un mic week-end de miere, sau au avut un program numai al lor care ne-a privat de o cunoștință mai apropiată, în afara salutului matinal când ne-am întâlnit la micul dejun.

În schimb, în acea primă zi, ne-am împrietenit destul de bine cu gazda noastră, o doamnă extrem de binevoitoare, alături de care am povestit mult și ne-am împărtășit cu o țuică de Pitești. Mai spre seară, întors de pe la treburile lui, ni s-a alăturat și soțul doamnei. În timp ce carnea destinată cinei sfârâia pe grătar, am rememorat împreună traseele montane străbătute cândva cu piciorul prin zona Bucegi și Făgăraș, ne-am veselit cu bancuri și anecdote și ne-am minunat de poveștile adevărate ale întâlnirilor cu fiarele pădurii. Ce, nu știați? ! Urșii de tomberoane din Brașov au rude și prin Moieciu!

Legat de istoria acestei afaceri de familie am aflat că pensiunea a fost dată în folosință în decembrie 2006, o dată cu sărbătorile sfârșitului de an. Și trebuie spus, chiar și la momentul vizitei noastre, clădirea arăta ca nouă. Proprietarii erau de fel din orașul Făgăraș, dar forțați de …. impunerile reformelor în economie, au renunțat la profesiile lor (domnul era profesor, doamna economist) și profitând de faptul că dețineau prin moștenire o bucată de pământ la Moieciu, au avut marele curaj de a accesa fondurile SAPARD pentru a-și construi acolo, cu fonduri europene și sub asistență guvernamentală, această frumoasă pensiune de pe urma căreia își câștigau acum existența.

În afara serviciilor de cazare (în șase camere duble și un apartament, dotate deopotrivă cu baie, balcon, frigider și televizor), pensiunea ”Pitic” mai pune la dispoziția oaspeților săi: un living spațios cu șemineu, o bucătarie perfect dotată și o sală de mese la dispozitia clienților la orice oră din zi sau noapte, un demisol transformat în spațiu de agrement (tenis de masa), o terasă și un foișor în vecinătatea spațiului pentru pregătirea grătarului, loc de parcare asigurat.

Pensiunea nu asigură masă contra cost. În schimb, accesul neîngrădit la bucătărie, dotarea cu aparatură electrică de ultimă generație și un număr rezonabil de veselă și tacâmuri, de toate formele și dimensiunile, fac posibilă pregătirea oricărei mâncări, oricât de sofisticată ar fi ea, în măsura în care ți-ai adus de acasă toate ingredientele necesare.

În cameră, lenjeria proaspătă și plăcut mirositoare, mobilierul simplu, dar suficient, baia strălucitoare cu cabină de duș, balconul (cam mic, dar suficient pentru a evita contaminarea camerei cu fumul de țigară), toate acestea ne-au asigurat odihna deplină și liniștea după care tânjeam atât de mult.

Curățenia și ordinea erau la ele acasă, motiv pentru care ne-am străduit la rându-ne să nu lăsăm urme ale trecerii noastre pe acolo…

Cele două zile cât am fost găzduiți la Pensiunea Pitic ne-au prilejuit o cunoștință mai apropiată a gazdelor noastre, care cu bunăvoință au primit să ne îndrume și să ne dea multe informații prețioase legate de zona Moieciu-Bran și de atracțiile ei turistice. Drept urmare, în zilele următoare, programul nostru de vizitare a purtat pecetea sugestiilor dumnealor, pentru care le-am mulțumit și le-am fost recunoscători la vremea respectivă.

Pentru cei care împărtășesc preferințele noastre în ceea ce privește alegerea unei locații de cazare (așa cum le-am expus mai sus), Pensiunea Pitic este sigur o opțiune demnă de luat în calcul, pe care eu o recomand cu toată căldura. Am rezerve doar pentru familiile cu copii, pentru că la vremea vizitei noastre n-am văzut niciun loc adecvat pentru joacă.

---

VIZUALIZĂRI: 2710 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI