O pensiune cu suflet

TIPĂREȘTE

In 2005, pe la mijlocul lunii octormbrie, pasii de calatori ne-au purtat si prin statiunea Moeciu. Am ajuns foarte tirziu, se inoptase si pentru ca era deja sfirsit de saptamina a fost extrem de greu sa mai gasim cazare. Sincer nu ne asteptam la un asa aflux de turisti acolo, mai ales ca ne gindeam ca ne apropiem de sfirsitul anului si vremea la munte nu mai e asa draguta cu turistii.

Intrebind din pensiune in pensiune, cind eram pe punctul sa ne pierdem speranta unei cazari, un proprietar de pensiune ne-a spus ca el nu mai are camere dar ca o sa intrebe si pe vecinii lui care aveau o pensiune mai ascunsa, fiind situata mai pe deal, asezata cam in rindul 2 de case si pensiuni, fata de strada.

S-a intors cu vestea cea buna si am aflat ca am avut multa sansa sa gasim camera libera, deoarece pensiunea in cauza era plina si o familie anuntase ca nu mai poate veni.

Am fost intimpinati de proprietara pensiunii, o femeie calda si plina de viata si chiar daca eram obositi si infometati, am prins si noi viata parca molipsiti de energia femeii.

Pensiunea era de fapt o casa batrineasca cu etaj, transformata pentru a putea primi oaspeti.

Totul era organizat dupa modelul batrinesc de la tara, cu mult bun gust si mult suflet.

Camera era maricica, cu pat mare pe mijloc, acoperit cu paturi batrinesti de lina care dadeau un aspect foarte primitor si care impreuna cu presurile originale de pe jos (asa cum avea bunica la tara) creeau o atmosfera placuta si intima - parca te intorceai la casa parinteasca. Nu avea toaleta proprie, aceasta aflindu-se pe hol, foarte aproape si acest lucru nu ne-a deranjat. Fiecare camera avea televizor. In camera era o soba in care proprietara a aprins imediat focul. Ce delectare, ce aroma veche, binecunoscuta! Caldura ne-a cam inmuiat oasele dar foamea ne-a scos din camera si ne-a facut sa dam o tura pe la bucatarie. Zic bine pe la bucatarie, pentru ca doamna Dorica gatea deoarece mai avea si alti oaspeti iar pe noi, pentru ca ne-am atasat imediat de dinsa, ne-a primit in acel loc sacru al mirosurilor si gusturilor placute. Am comandat si noi ceva de mincare pentru seara si cit a gatit harnica bucatareasa, ne-am si conversat putin cu dinsa.

Mincarea este foarte buna si gustoasa, mai ales ca este preparata numai cu produse de curte, cele mai multe facute chiar in gospodaria Dorica.

Am comandat friptura de pui cu cartofi prajiti si salata de muraturi si am primit din partea casei si o cana mare de tuica. Tin minte a costat 30 lei (2 portii) si stiu ca am fost foarte multumiti de pret, mai ales ca imi aduc aminte ca nu era mai scump decit la restaurantele mai ieftine din Bucuresti.

Sala de mese era mare si puteai organiza si o petrecere serioasa acolo daca doreai. Undeva intr-un colt era o masa de ping-pong unde alti turisti isi petreceau frumos timpul.

Mesele erau mari de lemn masiv iar scaunele erau facute dupa model vechi.

Sala era curata si bine intretinuta.

Dimineata am luat masa tot acolo si am fost iar foarte incintati de bunatatile pe care le-am avut in farfurii. Portiile au fost mai mult decit suficient de mari. Imi aduc aminte ca a costat 20 lei pentru doua persoane dar va spun ca nu am putut minca tot. Am avut gemuri facute in casa, oua, brinza, slanina si cirnati din gospodarie, lapte de la vacuta pensiunii, un ceai adevarat si multe altele.

Curtea era foarte mare, in panta, gospodaria aflindu-se pe un deal. Toata iarba era tunsa frumos. Din loc in loc erau flori care dadeau un aspect viu si vesel pensiunii.

Am aflat ca intentionau sa mareasca pensiunea si sa modernizeze o aripa. Devenisera un nume binecunoscut in zona si deja aveau multi clienti stabili, unii dintre ei venind de ani de zile.

Zilele trecute cautind pe net am vazut ca au terminat cu modernizarea si cred ca au si marit putin cladirea. Ma bucur pentru ei si imi imaginez ca au facut ceva de calitate, un loc primitor si cald unde sa te simti bine asa cum era si inainte de modernizare. Poate ca acum au mai multe facilitati dar pentru noi a fost una dintre cele mai calde primiri si una dintre cele mai de bun simt cazari de care am avut parte. Oricind ne-am intoarce acolo bucurosi.

Cadrul natural este placut, zona fiind frumoasa, dar l-am notat cu 90% pentru ca pensiunea e prea aproape totusi de strada principala si cred ca stiti ca in Moeciu principala problema sunt ATV-urile pe care eu nu le suport atunci cind ma duc la munte sa ma relaxez si sa ma simt bine.

Va recomand cu cea mai mare incredere si caldura acest cuib de bunatate, ospitalitate si liniste.

---

VIZUALIZĂRI: 2979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI