Dezamagire totala

TIPĂREȘTE

Localizare:

Pensiunea Hanul cu Noroc se afla in Moeciu De Jos, la 4 km de Bran, pe str. Cheia nr. 378 b. De la intersectia cu Cheile Gradistei se merge tot inainte, nu se face stanga. Pe acelasi drum se merge si spre satul Pestera, doar ca la un moment dat dupa ce se coboara acel drum, langa rau se face dreapta si se mai merge putin. Exista indicator la soseaua principala.

Coordonate GPS: N: 45,4898 E: 25,32096

Asa cum aminteam in rw. anterior, inca din luna octombrie 2011 dadusem avans 100 Ron ca sa mergem la pensiunea Hanul cu Noroc din Moeciu de Jos intre Craciun si Revelion. Intre timp, practic in seara zilei de Craciun, am hotarat sa mergem la parinti ca sa facem si Revelionul impreuna cu ei, deci am renuntat sa mergem acolo la Moeciu. Am sunat la pensiune si am anuntat ca nu mai ajungem la ei. Ne-am bucurat atunci cand administratorul pensiunii ne-a asigurat ca nu am pierdut banii si ca putem merge oricand la ei, in aceasta primavara din 2012.

Cum in ziua de luni 6 februarie 2012 mai adaugam o floare la buchetul vietii, jumatatea mea s-a hotarat sa ne duca la Moeciu la aceasta pensiune, cu ocazia acestui eveniment. De aceea inca de luni, 30 ianuarie 2012 am sunat la pensiune, am spus ca suntem cei care trebuia sa venim la ei in decembrie.

Am dorit sa mergem acolo pentru o noapte, cea de sambata, caci aveam vineri servici si copiii scoala.

Cum sa ai tactica sa (prostesti) vorbesti cu turistii:

Ni s-a raspuns ca vom primi o camera mare cu 2 paturi suplimentare pentru noi 4 cati eram, 2 adulti si 2 copii si ca daca tot deranjam camera sa stam 2 nopti la ei in loc de una si sa mergem de vineri 3 febr. acolo. De asemenea ni s-a spus ca pensiunea e complet ocupata si ca singura camera, a noastra, doar seara vom afla daca mai e valabila si vom avea si un discount, adica 100 Ron in final. Deci daca o noapte era deja platita, mai urma sa achitam 100 Ron. A ramas stabilit ca ne suna dansul luni seara sa ne confirme totusi daca e libera camera caci are multi turisti programati pentru weekendul 3-5 febr. 2012.

Acum ne-am gandit cum sa facem, sa ne luam vineri zi libera, sa scutim si copiii de la scoala? Cam asta urma sa facem. Ne-am gandit ca nu doream sa pierdem avansul dat deja. La toate astea a pus capac si vremea de afara si stirile depre vreme care te speriau cu adevarat.

In seara zilei de luni nu am primit telefon de la Moeciu, drept pentru care am sunat eu, caci era si interesul nostru. Am aflat atunci ca avem mare noroc, camera e rezervata pentru noi, chiar daca va fi plin acolo in weekend. Am anuntat atunci ca dorim sa mergem de vineri, 2 nopti, dar vremea ne sperie tare si ne vom hotara totusi de-abia vineri dimineata daca mergem acolo sau nu. Urma sa il sun eu pe dansul vineri dimineata. Vorbind cu domnul la telefon am aflat ca acolo la Moeciu drumurile sunt curatate si vremea este f. buna, ceea ce ne-a determinat, practic brusc sa mergem acolo.

In ziua de joi, dinaintea plecarii se defectase si masina, totusi am reusit pana seara sa o reparam si eram si cu ochii, atat cat puteam pe stirile despre vreme, vedeam drumuri inchise, dar totusi nicio veste rea legata de DN1.

Am pornit asadar vineri dimineata devreme spre Moeciu, era ora 8,30 cand am anuntat ca suntem in drum spre ei. Eram deja pe la Otopeni. La Moeciu ni s-a spus ca eram asteptati.

Despre drum :

Pot sa va spun ca soseaua spre Moeciu a fost f. buna, curatata. Masinile care curatau zapada erau prezente la datorie. Am prins ninsoare mare pe unele portiuni, mai ales pe la Sinaia, iar pana spre intersectia Paraul Rece cu Predeal, practic pana la acel pod, soseaua a avut zapada dar era circulabila. De la acel pod incolo, situatia s-a imbunatatit simtitor, soseaua era acum neagra, curata, drumul era nou, reparat de curand. Probabil ca au dat cu ceva care sa topeasca zapada. Totusi de o parte si de alta a soselei erau troiene mari de zapada. Peisajul era absolut de vis, padurile de brazi iti incantau ochii la tot pasul. Nu puteam merge incontinuu, asa ca am oprit pe traseu de multe ori sa facem poze si sa admiram peisajul.

De la Rasnov incolo drumul nu a mai fost atat de bun, in sensul ca erau gropi, dar tot curat era, chiar uscat, deoarece am intalnit pe portiunea aceea de drum un soare puternic care uscase soseaua. Afara erau cam 2 grade, asa ca numai buna vremea de plimbare si distractie. Tare ne-am bucurat si ne-am gandit ca domnul de la pensiune avea dreptate in privinta vremii. De-abia asteptam sa ajungem acolo, caci citisem ca exista discoteca, un restaurant frumos, exista deci posibilitati de distractie diverse.

Cum am ajuns la pensiunea Hanul cu Noroc:

Ne-am ratacit putin pana am gasit pensiunea, caci nu aveam GPS la noi. Am intrebat de cateva ori si pana la urma am vazut indicatorul de la sosea si am mers spre satul Pestera ca directie, pana la un moment dat cand am virat spre dreapa. Spre pensiune drumul avea zapada destul de mare, nu prea era curatat, dar totusi era practicabil. In sens invers l-am urcat mai greu cu masina, dar am avut grija sa nu oprim motorul pana sus la sosea.

Cum ne-am simtit ,,ai nimanui '':

Aproape de ora 13, vineri 3 febr. 2012, am ajuns in parcarea mare din fata pensiunii. Am trecut pe langa o stana de oi, erau afara si era destula zapada pe ele, dar lor nu le era frig.

Ne-a intampinat catelul cel latos al gazdelor, Burlan parca il chema, care dupa ce ne-a latrat s-a imprietenit imediat cu noi.

Vremea era destul de buna, nu ningea deloc, nu sufla nici vantul, era placut sa stai afara.

Am intrat in curtea pensiunii. Acolo nu era nimeni. Toate usile erau inchise, doar vantul cand si cand misca decoratiunile prezente acolo din belsug.

Curtea pensiunii:

Era draguta, decorata in stil rustic cu roti de caruta, blanuri de oaie, stiuleti de porumb frumos aranjati. Totul in stil rustic. In dreapta am vazut ca se afla receptia si cladirea restaurantului si in partea stanga sunt camerele, parter si 2 nivele. Sunt parca 11 camere in total.

Le-am sunat pe gazde si am anuntat sosirea noastra. Ne-au spus ca sosesc in 5 minute si sa ne cazam sus la ultimul etaj, camera dinspre strada cu vedere la raul din apropiere. Am urcat pe rand bagajele, camera era deschisa, ne-am cazat.

Camera noastra:

S-a aflat sus la ultimul etaj, din curte a trebuit sa urcam pe niste scari din lemn. Am observat atunci ca in camera nu era cald, dar am trecut cu vederea pe moment acest aspect. Langa usa de la intrare se afla in stanga baia, cu o chiuveta destul de mica, caloriferul (portprosop) era rece. Apa calda am vazut ca venea doar dupa vreo 10 minute bune, dar e bine ca venea totusi. Langa vasul de toaleta aveam o cadita pentru dus din aceea mica, cu perdea. Pe chiuveta era un sapun din acela mic si langa vasul de toaleta era un sul de hartie igienica. In baie nu era uscator de par. Prosoapele erau albe si curate si le-am gasit in camera. In partea stanga camera avea un pat mare de mijloc si 2 paturi pliante pentru copii. Unul dintre acele paturi era pe hol afara, noi l-am aranjat inauntru. In fata patului mare era geamul din termopan, mai era un dulap in dreapta, destul de mic si asezat cu spatele spre camera, a trebuit sa il rasucim. Mai era un TV mic si o masa. Am observat ca pe paturile pliante pentru copii lipseau acele huse pentru saltele, a trebuit sa pun cearceaful direct pe saltea. Lenjeriile de pat erau albe, curate, dar nu erau toate din bumbac si unele erau patate de rugina si arse cu tigara. Pe un pat lenjeria lipsea in totalitate asa ca am sunat-o de sus din camera pe doamna si am rugat-o sa aduca tot ce trebuie. Am observat de asemenea ca si plapumile erau subtiri, de vara, mult prea subtiri pentru conditiile de iarna. Ce mi-a placut a fost privelistea care se vedea de sus de la geamul camerei noastre, practic vedeai pana departe in zare.

Am despachetat in mare bagajele si asteptand sosirea gazdelor, copilele au gasit in stanga pensiunii un delusor pe care s-au dat cu sania, ,,ajutate'' fiind si de catelul cel latos.

A trecut inca o ora si intr-un tarziu au aparut si gazdele, sot si sotie, ne-au intampinat cu bucurie si dupa ce am facut cunostinta am intrat in restaurant cu totii sa ne serveasca cu o cafea. Si acolo era frig si doar noi eram.

Restaurantul :

Era destul de frumos inauntru,era mare, incapator. In capat era un bar si am observat ca peste tot erau ornamente rustice si mesele cu scaunele erau dragut pictate.Era curat inauntru, am aflat ca si sus la etaj era tot restaurant.

Am discutat cu ei la o ceasca de cafea, pana ce intr-un tarziu pe la ora 14 am simtit ca ne e foame si frigul de acolo ne intrase in oase. Mancaseram devreme la Bucuresti. Si fiindca pregatisem de acasa carne sa facem gratar, am aflat ca dansii nu au lemne sa ne dea si ca trebuie sa mergem sa ne cumparam noi. La o ceasca de cafea am aflat printre altele de sumele mari pe care trebuie sa le dea la stat drept impozit pentru administrarea pensiunilor, caci asa e in Romania, unii se descurca, altii nu.Tot atunci Asa am aflat ca gazdele mai au o pensiune, tot a lor, Margaritar se cheama, care este pe drumul spre Cheile Gradistei, am trecut si pe langa ea.Nici acolo nu am zarit masini parcate.

Din ce ne-au spus gazdele ne-am dat seama atunci ca au probleme financiare si ne-am gandit daca acest aspect ne va influenta si pe noi sau nu.

Cum am luat masa:

Am vrut apoi sa mancam ceva acolo, dar am aflat de la doamna ca nici mancare nu avea pregatita pentru noi, nimic si ca daca vrem sa mancam se apuca dansa sa gateasca. Stiam ca mancarea se achita separat dar totusi nu am avut ce manca acolo. Si stiau de venirea noastra, am fi mancat ce era gata, noi nu suntem pretentiosi.

Nu am mai asteptat, am urcat in masina si ne-am dus glont sa cautam un restaurant. Fiindca nu stiam un restaurant aproape, pe drum ne-am adus aminte de Cheile Gradistei de care ne leaga multe amintiri si am mers direct la restaurantul de acolo sa mancam. Pe drum am trecut pe langa pensiunea Margaritar, tot a gazdelor.

Ne-am reintors la Cheile Gradistei cu multa placere. A fost f. bine, chit ca preturile la restaurant la ei nu sunt asa de mici, totusi mancarea a fost f. buna si ne-am saturat toti 4 cati eram. Am dat 162 ron in total dar am luat 2 ciorbe de vacuta, 3 portii de snitel cu cartofi, o portie tocana de vitel la ceaun (a fost servita cu flacara dedesupt, sa stea calda, spre incantarea copiilor) si 2 portii papanasi. Deliciosi ca si mai demult. Restaurantul cel frumos de acolo a ramas asa cum il stiam noi, am intalnit acolo aceeasi ambianta placuta, muzica buna, decorurile acelea frumoase, moara de apa si bazinul cu pesti. Am mai ramas in restaurant ceva vreme caci era placut...

Ne-am reintors intr-un tarziu la pensiune, era deja seara si am observat ca si atunci numai noi eram. Mi-ar fi placut sincer sa mai fie cineva caci simteam ca lipseste ceva, era asa un gol, un mare gol... Am intrebat gazdele cand vin ceilalti si ne-au spus ca urmeaza sa vina unii atunci, altii surmatoarea seara de sambata. Doar fantezii.

Fiindca mancasem bine la restaurant, am amanat gratarul pentru urmatoarea seara, cea de sambata.

Spre seara vremea s-a schimbat brusc si a inceput sa sufle tare vantul si sa ninga. Fiindca eram sus la mansarda, se auzea vantul cum vuieste, parca eram intr-un film de groaza. Si in camera era frig, neasteptat de frig. Chiar daca caloriferul era caldut, el nu facea fata caci camera era destul de mare.

Mai tarziu parcase o masina cu numar de Brasov, aveau un copil mic caci l-am auzit ca plange. Se cazasera tot sus, langa noi. I-am auzit seara pana pe la orele 22, apoi s-au trantit niste usi si s-a facut liniste deplina si masina disparuse.

Spre noapte a fost atat de frig incat nu ne-am schimbat in pijamale, ne era greata sa ne dezbracam, asa frig ne era, si am ramas asa in treninguri, dar ne-am luat si ciorapi din aia grosi. Copiii i-am imbracat si cu pulovare groase, care de fapt erau pregatite de acasa pentru sanius, caci doream sa ajungem si la partia Zanoaga. Am lasat la o parte paturile pliante si ne-am ingramadit toti in patul acela dublu, incercand sa facem fata cumva noptii care avea sa urmeze.

Cum sa ai o noapte de cosmar:

Din cauza frigului, pe la ora 1 noaptea nu am putut sa adorm, m-am uitat pe geam, disparuse si masina proprietarilor. Atunci am inteles ca ei nu dorm acolo si suntem singuri in toata pensiunea.

Doar noi si Burlan, catelul gazdelor. Chiar eram singuri, lasati in voia sortii, putea oricine sa vina peste noi caci uitasem si sa inchidem usa camerei. A fost o noapte pe care nu o voi uita prea curand, ma uitam intr-una la ceas, cat mai este pana dimineata. Atunci m-am gandit ce sa facem, eu nu puteam dormi si am luat laptopul in brate (mare noroc ca l-am luat! -si eu nu am vrut sa il luam cu noi), am luat un carnetel, un pix si m-am apucat sa caut cazare in Bran. Era 1 noaptea!

Citisem de curand impresii, imi amintisem de @magdalena ca fusese si ea de curand la Bran, si alesese la rw. ei un titlu mai mult decat tentant, ceva legat de caldura... Am facut o ditamai lista cu pensiuni, am luat adresele si nr. telefon de la toate care aveau impresii bune. La care citeam ca unii au rabdat frig le taiam urgent de pe lista. M-am bucurat enorm in acea noapte ca exista AFA!!! Enorm. M-am bucurat ca pot citi impresii ale altora. Sunt momente in viata in care, cum a fost si cazul meu, AFA m-a ajutat f. f. mult. Multumesc AFA ca existi!

Asta am facut pana pe la ora 3 dimineata, am cautat cazare pana cand la un moment dat, ostenita, m-am intins langa ceilalti.

Eram hotarata ca dimineata la prima ora sa plecam urgent de acolo. Si asta am si facut.

In jurul orei 7 dimineata am inceput sa sun la pensiuni. La cea la care fusese @magdalena era ocupat si nu se stia sigur cand vor pleca, dar dupa ora 12 era liber. Din mai multe incercari am gasit liber la Club Vila Bran. Am aflat pretul camerei-130 Ron camera dubla cu 2 paturi pliante, am citit impresii de acolo, era bine, am si anuntat ca dimineata pana in ora 9 ne vom caza. Banuiti ce intrebare am pus acolo? -daca este calda camera, binenteles.

In jurul orei 7,30 se trezisera si ceilalti, se incalzisera unii de la altii si reusisera sa doarma in noaptea aceea. Imi parea rau ca i-am adus aici, la Hanul cu Noroc. Numai noroc nu avusesem. Ma gandeam ca au racit copiii, caci si eu ma simteam groaznic, spatele si intreaga coloana ma dureau cumplit de la frig. Cum deschisesera ceilalti ochii, nu a durat mult si toate bagajele erau la masina. M-am miscat ca un robot, nu cred acum ca as mai putea sa fac miscarile acelea.

Plecarea:

Am anuntat gazdele ca plecam. Au ramas surprinsi cand au aflat ca plecam, nu stiu de ce, caci in locul lor m-as fi asteptat la asta. Doar plecasera si ceilalti, inaintea noastra. Ne-au spus ca vin spre noi, ca sunt practic pe drum, ajung in 5 minute, dar suparati cum eram si inghetati de frig nu i-am mai asteptat.Nu mai vreau sa aud de ,,5 minute'' ! Ne-am intersectat cu ei pe drum, dar nu am mai oprit. Nici nu mai avea rost. Raul se petrecuse deja, parerea ne-o facuseram si nu cred ca as mai fi avut ceva de spus. Si nici nu cred ca i-ar fi interesat sa afle ca durerea de oase pe care o aveam se datora frigului indurat acolo.

Inainte de incheiere:

Daca ar fi sa imi cereti acum parerea despre pensiunea Hanul cu Noroc, v-as spune asa: pensiunea se afla intr-o zona f. frumoasa, este multa liniste acolo, este situata langa un rau, are o curte f. mare in care am vazut un loc de joaca cu leagane, in spate este un deal abrupt. Tot in curte exista un foisor dragut unde vara e frumos sa stai. Oricum vara cred ca este mai frumos acolo. Si mai cald in camera. Camerele iti ofera doar strictul necesar, sunt pentru cei putin pretentiosi, cei care nu trebuie sa stea mult in camere, sa vina sa doarma doar noaptea, dupa o zi plina. Este probabil ideal sa vina sa se cazeze aici grupuri mai mari, caci atunci probabil gazda se pregateste corespunzator. Pentru noi nu a fost asa. De aceea daca ar fi sa ma intrebati pe mine, eu una nu m-as mai intoarce acolo nici in ruptul capului. Am vazut ca unii au fost acolo de Craciun, probabil ca fiind un grup mai mare li s-a meritat si proprietarilor si s-au pregatit suficient de bine. Au avut grija sa bage lemne in centrala, sa fie cald. Probabil ca acum, daca noi am fost singurii cazati , nu s-au mai deranjat sa alimenteze centrala cu lemne, si oricum gazdele daca nu au dormit acolo sunt convinsa ca nu au indurat frig ca si noi.

Ma bucur sincer pentru cei care au fost acolo la pensiunea Hanul cu Noroc si s-au simtit bine. Pentru noi a fost cumplit, ne-am simtit groaznic acolo, nu as mai recomanda pensiunea nimanui. In curand voi atasa si poze.

Despre urmatoarea zi si despre clipele minunate si cu adevarat calde care au urmat, va voi spune in continuare.

Daca ar fi sa mai spun ceva, cred ca @simonaa a trecut prin aceleasi momente prin care am trecut si noi, se aseamana mult impresiile noastre.

---

VIZUALIZĂRI: 9700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI