Sinaia - Bacau via Ghimes Palanca / Prin secuime

TIPĂREȘTE

Aveam o zi la dispozitie sa ajungem din Sinaia la Bacau, - distanta mica de cca doua sute- douasute cincizeci de km- dar voiam sa si vizitam cate ceva care scapase nevazut pe vremea cand faceam multe excursii. Era luni si nu puteam revizita cetatile Prejmer si Harman si nici muzee in localitatile prin care treceam asa ca trebuia sa ne limitam la ce ne oferea drumul. Din Brasov pe care l-am ocolit, am luat-o pe E574 care ar fi fost un drum scurt spre destinatie trecand prin pasul Oituz. Soseaua ni s-a parut destul de buna asa ca pana in pranz am fi putut fi in Bacau.

Ne-am oprit in Targu Secuiesc, un orasel linistit cu o piata centrala ovala unica in Europa pentru ca din ea pornesc de jur imprejur 72 de curti (udvarterk), niste pasaje boltite spre 72 de alei dispuse in jurul pietei ca spitele unei roti. In aceste alei, inchise la capatul extrem isi ducea munca si viata cate o breasla, Targul Secuiesc fiind numit si orasul breslelor. Aleile sunt stradute stramte pavate, marginite de case vechi cu balcoane frumoase de fier forjat din sec. XIX... In parculetul din mijlocul pietei troneaza statuia lui Aron Gabor, un lider al secuilor din Transilvania care a condus lupta in judetul Covasna impotriva fortelor imperiale in 1848. Avand pregatire tehnica si militara a inventat un tun care mai functioneaza si azi dupa 160 de ani. A fost ucis in lupta in 1849. Am remarcat cateva cladiri impunatoare construite in stil baoc: Consiliul Popular, Centrul istoric, impunatoarea biserica romano-catolica construita in 1770. Localitatea are cca 20000 de locuitori din care 19000 secui. Se vorbeste numai ungureste dar la cofetaria la care am oprit sa bem o cafea, vanzatoarea ne-a servit promt si politicos desi se vedea ca mental, isi traducea ceeace comandasem noi.

In loc sa tinem soseaua si sa trecem prin Oituz, am luat-o spre Balvanyos, Tusnad si am avut surpriza unei sosele foarte bune desi pe harta din 2008 era figurata ca un firicel de drum. Timpul era aspru si rece, aproape burnita, asa ca am oprit in Balvanyos cat sa admiram cochetele vile si sus sa respiram aerul puturos incarcat cu SO2. Drumul spre Tusnad a fost destul de prost, cu gauri adanci si hartoape; nu vedeam aproape nimic din cauza cetii care se lasase. Am ajuns la intrare dar am fost sfatuiti de alti turisti sa renuntam din cauza ca nu se vede lacul si soseaua e proasta. Inafara de intrarea principala, amenajata frumos, mai e un loc de acces cu vedere spre panorama lacului; este proprietate privata si se plateste taxa de intrare. In orasul Tusnad am admirat biserica ortodoxa, superb pictata in exterior si cea reformata, sobra si cu linie moderna. Din 1700 locuitori recenzati in 2002 doar 100 erau romani, restul fiind secui.

Am trecut printr-o serie de localitati cu nume de sfant: sanandrei, sansimion, sanmartin, sancreieni, prin loclitati sarace, in care in fata fiecarei gospodarii era cate o masuta pe care erau expuse la vanzare paini mari cu cartofi. Rarele masini care treceau pe sosea nu opreau asa ca bietii oameni se intorceau in casele lor cu painea gata invechita.

Miercurea Ciuc e un oras marisor, cu 42000 locuitori, din care 7000 romani, capitala judetului Harghita. Desi sunt relativ mai multi romani, asa cum se vede in poza la Rodipet nu era un ziar sau carte in limba romana. Inainte de a vizita ceva am vrut sa mancam; dupa, n-am mai vizitat nimic. Am parcat masina pe o strada principala unde am gasit un loc liber si am cautat un restaurant. Nu prea erau in drumul nostru asa ca la indicatiile politicoase ale unor autohtoni am intrat in restaurantul Royal, pe bulevardul principal. Restaurantul elegant dar cam pustiu, ca in recesiune. Am fost serviti bine, repede, cam piparat pentru sfarsit de concediu, dar asta am comandat, asta am platit. La iesire l-am rugat pe sot sa aduca masina care era la cateva sute de metri distanta ca pe mine ma dureau picioarele « Ia si geanta mea » i-am zis, cu gandul sa nu mi-o smulga careva ca erau cativa tigani prin preajma. Trec cinci minute, trec zece, trece un sfert de ora si sotul nu mai venea. Ce s-o fi intamplat? Eu, fara bani, fara acte, fara telefon, fara sa stiu limba- numai mie mi se putea intampla, ca am mai patit-o la Pompei cand m-am pierdut de copii-. Am mers incet-incet- macar bine ca stiam aproximativ unde era parcata- si mi-am vazut sotul iscalind niste hartii. Ii blocasera rotile si l-au amendat cu 50 lei pe motiv ca ar fi fost parcare cu plata pe toata strada. Nu era niciun semn, nimic, e adevarat ca intrasem dintr-o laterala, cu cine sa te certi ca se faceau ca nici nu stiu romaneste? Am lasat-o balta pentru ca abia a doua zi am fi rezolvat daca am fi rezolvat si mai plateam si o cazare. Sotul sustine ca ne-au ars ca eram bucuresteni, eu nu sunt convinsa, cert e ca ne-am enervat si n-am mai vizitat nimic. Ceeace am vazut mai deprte insa a meritat. Am trecut prin comune mari cu nume frumoase Lunca de Sus, de Jos, Faget, scrise bilingv ca si toate firmele dealtfel, la unele chiar uitandu-se inscriptionarea in romana. Repet, comune sarace dar curate cu casele avand un acoperis inalt cu panta mare; probabil ca ninge mult pe acolo. Dupa ce am trecut de Ghimes, la Palanca, pe o movilita la marginea drumului era mormantul sublocotenentului Emil Rebreanu, fratele scriitorului. Intocmai ca in Padurea Spanzuratilor, acesta a refuzat sa lupte contra romanilor si a dezertat. Prins, a fost spanzurat in locul in care fratele lui, Liviu Rebreanu i-a ridicat mormantul. Impresionant. Ce nu mi-a placut e, ca exact la doi metri in spatele crucii e un obelisc sovietic care comemora moartea a 80 de ostasi in 1944 in luptele cu nemtii din acele locuri. Obeliscul era ridicat de noi romanii caci scria “ Slava eroilor ostasi sovietici care ne-au eliberat… » Bilingv, de data asta in ruseste. Sigur, normal sa le ridice un monument desi ar fi trebuit sa le dea si numele nu doar pomeniti numeric ca o turma, dar noi nu puteam sa-l facem la 50m sau la 100m distanta ca sa nu profanam mormantul unui erou?

Am trecut prin Comanesti- orasel curat si frumusel, Moinesti asisderea, pe langa o satra de nomazi cu vreo 5-6 carute cu coviltir si cateva focuri aprinse si am ajuns pe seara in Bacau, ducand cu mine amintirea unor locuri frumoase pentru ca amfostacolo.da.

---

VIZUALIZĂRI: 6365 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI