Medias – Orasul medieval

TIPĂREȘTE

La Motel L&G 3*- Medias unde am fost cazati in periplul nostru de weekend in Transilvania, am vazut nenumarate tablouri cu imagini din orasul de altadata, unele dintre ele foarte vechi. Priveam "Piata Mare din anul 1870" – noroioasa, cu paraul Mosna inca neasanat, "Piata Mare in zi de targ, la inceputul sec. XX", "Mediasul in 1666", toate avand in plan central turnul devenit emblema a orasului.

Nu puteam parasi Mediasul, gazda noastra de trei zile, fara o plimbare in centrul istoric, pe strazile cu iz medieval. Dupa orele reci ale diminetii, amiaza se vestea calduta. Pornind spre Bucuresti, in traversarea orasului Medias, am urmat primul indicator spre centrul istoric. Sunt multe astfel de indicatoare, dar cel mai bun si care nu te lasa niciodata sa te ratacesti, este turnul inalt, cu acoperisul verzui. Din orice parte ai veni, indreptandu-te spre el, ajungi in centrul istoric.

Angajati pe Str. Mihai Viteazul, am parcat in piateta de langa Biserica "Inaltarea Domnului" construita in 1826 din intiativa episcopului Ioan Bob, prima biserica romanesca de zid ridicata in interiorul cetatii - conform mentiunii de pe zidul exterior.

Pietonal, am urmat chemarea turnului-emblema si am continuat pe Str. Mihai Viteazul - cel mai vechi nucleu al asezarii – pe langa Liceul M. Eminescu si bustul poetului. Spre stanga, pe Str. Petru Rares, linistita, cu case colorate, una langa alta, mergem pana la intersectia cu Str. Johannes Honterus. De aici pana la Liceul Teoretic Stephan Ludwig Roth si gangul cu intrarea in cetate, nu mai este mult. Un indicator rutier avertizeaza ca accesul autoturismelor in cetate este interzis.

Gangul este boltit si cotit din ratiuni de aparare, gratare din lemn sau fier putand fi coborate din lacasuri speciale, ascunse in grosimea zidurilor. Atat la intrare cat si la iesire sunt incastrati in zid bolovani de rau pentru a-l proteja de atingerea carutelor. Turnul Clopotelor sau Turnul Portii, la iesirea din gang, imediat langa Biserica Sfanta Margareta, in afara faptului ca adaposteste clopotele, candva avea si rol de paza si aparare fiind prevazut cu drum de straja din lemn si grilaj mobil care bloca accesul in cetate.

Cu regret, n-am putut vizita Biserica Evanghelica Sf. Margareta deoarece era inchisa. Ulterior, la un punct de informare turistica din oras, am aflat - si m-am mirat - ca numai dupa ora 17 este deschisa pentru vizitatori. Ni s-a spus ca biserica datand din anul 1414, refacuta si renovata de multe ori, este deosebit de frumoasa, cu coloane si bolti, picturi si sculpturi, altar triptic cu opt scene din patimile lui Iisus, cu pietre de mormant artistic sculptate si cu o impresionanta colectie de covoare. Am dat ocol edificiului remarcandu-i dimensiunile mari si forma ferestrelor, apoi ne-am continuat vizita sperand ca altadata vom avea mai mult noroc.

Turnul bisericii, folosit ca punct de observatie si vestire prin trambitare a unor evenimente, de aceea denumit Turnul Trompetilor, a devenit emblema a locului. Cand asezarii de pe Tarnave i-a fost conferit rangul de oras, turnul a fost inaltat si s-a adaugat in fiecare colt cate un mic turn, semn ca Mediasul avea drept de a pronunta si executa pedeapsa cu moartea. Turnul este foarte inalt si - aflat in curtea cetatii - cu greu gasesti puncte favorabile pentru a-l fotografia.

Continuand ocolul spre dreapta, trecem pe langa Turnul Croitorilor, cu guri de aruncare la ultimul nivel si semnul breslei amplasat in varf, cladirea vechii primarii, treptele temnitei si Turnul Mariei – deosebit prin arhitectura, cu creneluri si o singura gura de tragere, legat de Biserica Sf. Margareta printr-o arcada.

Pe zidul unei casute alipite Turnului Funarilor, o inscriptie instiinteaza ca "In aceasta casa s-a nascut Stephan Ludwig Roth (1796-1849) marele prieten al poporului muncitor si luptator pentru egala indreptatire a nationalitatilor conlocuitoare ardelene in revolutia din 1848-1849. "

Dupa un tur complet in Piata Castelului, am iesit pe acelasi gang si am zabovit in fata Liceului Stephan Ludwig Roth privind bustul intelectualului luptator pentru echitate sociala si nationala, precum si intrarea cu totul deosebita in curtea scolii.

Revenim pe Str. Mihai Viteazul pentru ca am lasat undeva in dreapta un alt turn, iar curiozitatea ne indemna sa descoperim ce este. Am ajuns la Manastirea Franciscana, monument de mare valoare culturala si istorica, conform placutei de la intrare, "Complex monastic construit in a doua jumatate a sec. XV". Pe langa biserica, manastirea are curte interioara si o gradina marginita de ziduri cu un bastion de tragere. De mentionat ca, unul dintre corpurile de cladiri apartinand manastirii, adaposteste in prezent Muzeul Municipal.

Pentru ca slujba nu se terminase, ni s-a sugerat sa ne plimbam prin gradina cateva minute, apoi vom putea intra si chiar fotografia. Am facut cativa pasi prin iarba uscata de pe domeniile manastirii, sub soarele de octombrie care inca mai strecura raze caldute prin pomii ruginiti si peste zidurile stravechi. Din turn clopotele se aud batand, iar credinciosii - in straie de sarbatoare - au inceput sa iasa in mici grupuri. Capelanul ne face semn ca putem intra si trecand pragul bisericii, sunt uimita de frumusetea acestui lacas. In interior, de-a lungul peretilor laterali, in nise, sunt amplasate mai multe altare secundare. Altarul principal si amvonul cu scara de acces sunt decorate cu mult rafinament artistic, iar orga aflata pe peretele vestic este incadrata de doua frumoase vitralii de dimensiuni impresionante.

Desi suntem singurii vizitatori, turisti, suntem asteptati cu rabdare sa pozam si sa admiram. Am multumit pentru acest lucru, apoi am parasit incinta manastirii. Deoarece nu reusisem sa prindem in cadru turnul Manastirii Franciscane, am hotarat sa dam ocol zidului incercand sa ne apropiem din cealalta parte.

Pe strada denumita simplu "Dupa Zid" pentru ca inconjoara domeniile manastiresti pe langa zid, am descoperit si o biserica ortodoxa, frumoasa si bine ingrijita. Am intrat, dar pentru ca tocmai se oficia un botez, nu am fotografiat. Continuand pe aceeasi strada, cu blocuri de locuinte pe partea stanga si cu garaje unul langa altul pe partea dreapta, lipite de zidul medieval, am reusit sa pozam turla Manastirii Franciscane, apoi Turnul Rotarilor, vechi si obosit, fara metereze sau guri de tragere.

Trebuie sa mentionez ca in centrul istoric sunt peste tot tablite si panouri cu scheme explicative bilingve privind obiectivul turistic in cauza. De asemenea, in apropiere de Piata Castelului exista un punct de informare turistica de unde se pot procura si harti, brosuri sau albume.

Transpusi intr-o lume veche de cateva sute de ani, am petrecut doua ore incercand sa descoperim o particica din istoria Mediasului medieval. Desigur, au ramas inca multe de vazut. In putinul timp avut la dispozitie, ne-am concentrat doar pe centrul cetatii. Interesant ar fi fost un tur al orasului urmand vechile ziduri de jur imprejur. Am fi vazut multe turnuri ale breslelor, bastioane, biserici si fatade de case monument.

Traversand Piata Andrei Saguna, am privit din mersul masinii Turnul Forkesch, masiv, cu drum de straja si goluri de tragere – pentru noi ultimul insemn al Mediasului medieval.

Pe soseaua serpuind spre Sibiu, apoi de-a lungul Oltului, printre crestele pudrate cu prima zapada, ne indreptam cu viteza spre zilele noastre, prozaice, anoste.

---

VIZUALIZĂRI: 5064 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI