Periplu prin Marginimea Sibiului

TIPĂREȘTE

Remember...

Mi-am zis ca n-o sa mai revin niciodata pe-acolo pe unde mi-am chinuit oasele in tinerete…dar iata ca neprevazutul si hazardul si-au dat mana, impinse un pic de la spate si de fiica-mea, intr-un frumos week-end de vara…”: Hai, nu vii cu noi la “Marginime”? , am facut deja rezervare pe booking, de-abia am gasit, tu stii atatea lucruri frumoase sa ne spui despre acele locuri …”Daaaa…asta-i adevarat, am de-acolo o groaza de amintiri ”de groaza”…”

Am poposit la pensiunea “Ileana” din Orlat.

Din Sibiu, la pensiunea “Ileana”, se ajunge dupa vreo 20 de km, pe E 68 si apoi pe DJ 106 E. Pensiunea este membra ANTREC (Asociatia Nationala a Turismului Rural si Ecologic) si este situata la poalele muntilor Cibinului. Aici am fost intampinati de un domn foarte simpatic si volubil, care ne-a si turnat tuica in pahare si ne-a invitat la masa. Dar noi vroiam sa mai profitam de lumina zilei, asa c-am luat-o din loc si am vizitat Orlatul si Gura Raului. La “Ileana”, o camera cu doua paturi costa 80 lei iar o masa, fie c-o servesti la pranz, seara sau la micul dejun, costa invariabil 20 de lei, dar sa stiti ca merita…seara spre exemplu primesti ciorba si gratar cu cartofi plus muraturi de la borcan, totul e proaspat si apetisant, din gospodaria proprie. Tuica era la discretie…puteai s-o bei si cu cana…de unde oare atata tuica? …am intrat la banuieli si-am deschis un robinet de la chiuveta…dar nu! …nu va speriati…aici curgea doar apa…mi-am adus insa subit aminte de un sfat adresat romanilor, tarii, poporului, intregii natiuni, de catre amicului meu Jean Michel, un mare director al unei mici agentii de turism din orasul meu…”Mai, mai, …voi romanii de pe-aici, care aveti atatea livezi de prune, alambicuri si butoaie pline cu ”apa de foc” in pivnita, de ce nu dati pe internet ceva de genul:

”In acest week-end, in Trasilvania, bautura e pe gratis! ”

Imediat vi s-ar umple tara cu scandinavi si mai ales cu englezi, mari amatori de regaluri bahice, aeroporturile din Sibiu, Cluj si Tg. Mures n-ar mai face fata la atatea chartere, s-ar sta la coada pentru aterizare. Vinerea, cred ca s-ar face un pod aerian intre Heathrow si Ardeal, avioanele ar zbura in sir indian, cerul ar semana cu o interminabila coloana de vehicole, gen “Bucuresti-Sinaia” din week-end, coloana pe care, tot invariabil, o prezinta toate televiziunile nationale cand n-au ce sa mai zica.

A doua zi urmam traseul Orlat-Gura Raului-Orlat-Sibiel-Saliste-Rod-Poiana Sibiului-Jina-Dobra-Miercurea-Sibiului, dar sincer sa fiu nu mai stiu daca asta e ordinea corecta, pentru ca ne-am ratacit de vreo doua ori, noroc cu satenii, care pe-aici, sunt foarte amabili si n-ai nevoie de harta sau GPS.

Ce este Marginimea Sibiului?

Marginimea Sibiului, in limba germana numita si "Hermannstädter Randgebiet", este o zona rurala de aproximativ 200 km patrati, situata in partea de sud-vest a judetului Sibiu, care include 18 localitati care au ca numitor comun o mostenire istorica, etno-culturala si arhitecturala unica. Contrar asteptarilor, nu e deloc o zona “marginasa” a Sibiului, precum ar fi un nou cartier sau un sat din vecinatate care a fost inghitit de un mare oras ci “Marginimea” e mai degraba o entitate rurala si geografica distincta, formata dintr-un amestec fericit de sate sasesti si peisaje virgine, un areal prea putin strivit de gheara civilizatoare a “mall”-urilor, “fast-food”-urilor sau chiar a vaporilor statiilor de benzina. “Marginimea” e ceva salbatic si pur, neschimbat de secole. E-o zona in care Timpul n-a avut nici o putere novatoare. “Marginimea”, e-un tablou de epoca pictat de un peisagist indragostit de natura si de satul romanesc, e-o zona de coline verzi-galbui si munti domoli, presarata pe ici, pe colo, cu cate-o turma incet miscatoare de oi, care-ti da de inteles ca nu te afli totusi intr-o zona complet uitata de lume.

Ceea ce e interesant pe-aici, e ca oamenii nici nu prea duc lipsa de “civilizatia” magazinelor moderne sau a Internetului, ei isi prepara totul in gospodaria proprie, ca pe vremea bunicilor si strabunicilor lor, ba iti mai ofera produse proaspete sau mai bine zis “plusprodusul” muncii lor, spre vanzare, in fata casei, la marginea soselei. Multi au in schimb telefon mobil si bani multi la CEC (Bank), caci majoritatea sunt ciobani destoinici sau oameni care lucreaza din greu “la padure”.

Nu e o gluma acea intamplare devenita proverbiala, cum ca, prin anii 80, oierii bogati din "Marginime" au pus „mana de la mana” si si-au cumparat un helicopter, care urmarea din aer, ca dintr-un satelit, numeroasele lor turme de oi.

Ajungem si pe „acoperisul lumii” sibiene, pe un platou valurit situat intre Jina si Dobra. Recunosc cateva dealuri „de alergare”, pe care acum le privesc cu alti ochi, cei ai turistului avid de imagini si culori. Ba imi permit, chiar sa le si admir, cu toate ca pe vremuri expresii de genul ”cine-a mai scos si dealul asta-n calea mea... ”, nu erau rare. Totul pe-aici prin "Marginime", iti incanta ochiul. Ajungem si la un drum ce duce spre „Transalpina” dar drumul e inca neasfaltat, asadar vom aborda celebrul „Transfagarasan Junior” cu alta ocazie.

Aceasta zona situata la marginea Sibiului dar in inima tarii, mie mi s-a parut a fi asemenea unui mare alambic in care Creatorul a pus mult farmec, liniste, aer curat, peisaje de basm si culori nebanuite. In alambic s-a format o licoare gustoasa, un elixir ce raspandeste un parfum imbatator, pe care fiecare dintre noi il poate avea, e suficient doar sa mergem pana acolo. Vom fi intampinati de pensiuni cochete si oameni ospitalieri care ne vor acorda multa atentie.

In „Marginime” nimeni nu se va simti „marginalizat”.

@Web, te rog clipul muzical „Summer of 69” http://www.youtube.com/watch? v=8MIBAgjBIAM, mersi!

---

VIZUALIZĂRI: 3702 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI