Manastirea Razboieni - unicul «mausoleu feudal» din tara

TIPĂREȘTE

Manastirea Razboieni (click aici), care poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, dupa voia Voievodului Stefan, a fost ridicata «pentru amintirea si intru pomenirea tuturor drept-credinciosilor care s-au prapadit aici», dupa cum spune pisania aflata pe peretele dinspre sud al bisericii si care este amintita si la Cetatea Neamtului.

Aflata in stanga paraului Valea Alba, in comuna Razboieni, denumita astfel dupa lupta in care Stefan Cel Mare cu oastea sa a fost invins de catre Mahomed al II-lea, Manastirea Razboieni este o dovada vie a luptei neamului romanesc intru pastrarea spiritualitatii nationale.

Plecand dinspre Piatra Neamt, la aproximativ 30 de kilometri, ne-am abatut nu mai mult de un kilometru dinspre sosea pentru a ajunge in fata Turnului Clopotnita pe sub care se face intrarea in manastire si care nu exista initial si tocmai de aceea nu seamana cu alte turnuri construite de Stefan Cel Mare.

Constructia bisericii a fost terminata in 1496, atunci cand se implineau 40 de ani de domnie a marelui voievod si a fost executata din piatra cioplita, in stil gotic si moldovenesc, fara picturi exterioare sau interioare, iar dupa lucrarile de restaurare facute in perioada anilor ’75-’77 s-au indepartat si pridvorul si turlele ce fusesera adaugate ulterior.

In partea superioara, imediat sub streasina larga, este insa «impodobita » cu cateva benzi de caramida si cu discuri insiruite sau in buchete de cate trei, predominant de culoare verde lucios, reprezentand singurele pete de culoare pe zidurile gri ale bisericii.

In interior, pictura este inlocuita de icoane frumos executate, catapeteasma remarcandu-se prin stucaturile aurii ce le incadreaza maiestuos. Deasupra portii imparatesti se afla un tablou infatisand «cina cea de taina».

Surprinzator este faptul ca biserica nu are decat cinci ferestre destul de inguste, lipsa vitraliilor subliniind simplitatea acesteia.

Manastirea Razboieni seamana izbitor cu alte biserici construite de Stefan cel Mare, cum este Biserica Sf. Ioan Domnesc din Piatra Neamt, fiind impartita « clasic » in pronaos, naos si altar.

Ceea ce are in plus fata de alte ctitorii ale voievodului Stefan este faptul ca acest lacas de cult nu a fost ridicat pentru a sarbatori o izbanda si ca adaposteste osemintele celor ce au cazut in 1476 in lupta de la Valea Alba, atat boieri, cat si razesi si care au fost descoperite sub pardoseala bisericii cu ocazia lucrarilor de restaurare.

Manastirea este una de maici acum, desi in trecut era un schit de calugari. Maicutele confectioneaza vesminte preotesti in atelierele de croitorie existente aici, ca si in alte manastiri. Fiecare poteca ce duce catre o chilie este flancata cu flori ingrijite si multicolore.

In curtea manastirii se afla Cimitirul Eroilor in care sunt inmormantati soldaţi ce au cazut la datorie în cel de al doilea război mondial si o troita ridicata la 500 de ani de la zidirea bisericii, avand sculptate imaginea lui Stefan pe cal gata de lupta, la baza acesteia fiind stema Moldovei, iar in partea superioara Isus rastignit pe cruce.

In parcul comunal ce se afla pe dealurile de la Valea Alba, la cca un kilometru de manastire, acolo unde se desfasoara anual Sarbatoarea Razboienilor, se afla un monument ridicat in 1897 (si renovat in 1985) de catre Regimentul 15 Razboieni, in amintirea luptelor de aici, dedicat «nemuritorului erou si atlet al lui Crist, lui Stefan cel Mare, care in 26 iulie 1476 in acest loc, vitejeste cu rapunerea vietei apara neatarnarea Moldovei si existenta natiunei romane contra ostirilor nenumarate ale sultanului Mahomet de el insusi comandate», pe monument aflandu-se si efigia voievodului. In fata acestuia sunt depuse mereu coroane de flori in semn de omagiu.

Am fost de multe ori aici si de fiecare data am ramas muta de uimire la «linistea» dealurilor tacute care alta data vuiau de furia oastei otomane ce incerca sa « prade » Tara Moldovei...

Anul acesta cand am revenit iar pentru a-mi astampara gandurile, doar adierea vantului se mai simtea, in timp ce copiii alergau in voie prin iarba verde si necosita harjonindu-se.

In zare se zareau cateva case, iar o vacuta pastea linistita. Doar Valea cea Alba mai ascunde-intransa zbuciumul de altadata…

---

VIZUALIZĂRI: 3923 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI