Popas la Pensiunea Teo

Aflat la inceputul lui iunie 2010 cu colegii de facultate la Cheile Bicazului, la Hotelul Lacu Rosu (impresii aici), pentru o aniversare, nu puteam sa stam numai la masa, asa ca, pentru a arde caloriile, ne-am si plimbat.

Lacul a fost una dintre tinte, la debarcaderul pentru pescuit, plaja si canotaj de agrement.

Desi circulatia pe sosea este destul de intensa, drumetia cea mai la indemana era o plimbare agale pe marginea drumului, admirand peisajul, constructiile vechi, unele cu un grad mare de uzura, ori lasate in paragina, dar si vile, cabane modernizate sau chiar noi. Lateral se desprindeau poteci si, daca erai atent, descopereai vile cu o pozitie superba, bine utilate, care meritau a fi vizitate, in care sa petreci cateva zile placute.

Asa am descoperit Pensiunea Teo, Vila Adela, Complexul turistic Raza Soarelui, etc.

O drumetie catre Pensiunea Teo ne-a condus 1 km pe un drum bunisor, care poate fi parcurs si cu masina, probabil iarna cu oarecare greutate. Sunt construite acolo casute de cazare, exista parcare, piscina, restaurant cu terasa, bucatarie foarte buna, spatiu de joaca pentru copii, un mic teren de tenis-baschet, este destul de interesant, o priveliste superba spre Hasmas, tot spatiul este placut amenajat, dar unii din prietenii mei spuneau ca dadea o oarecare impresie de kitsch. De gustibus... In fond, proprietarii facusera totul pentru a asigura intregul confort. O bere rece si o cafea foarte buna pe terasa ne-au facut sa ne simtim foarte bine.