Crovurile din Mehedinti - Poienile de sus ale Cernei

TIPĂREȘTE

Crovurile din Mehedinti sau Poienile de Sus ale Cernei cum mai sunt ele denumite reprezinta cele mai mari depresiuni carstice din Romania –„””un relief carstic original si unic în carstul carpatin” asa este descris in cartile de specialitate.

Imi doream mult sa le vad. Traseul ales de noi pentru a ajunge la aceste poieni porneste de la km 19-20 pe Valea Cernei. Este usor de recunoscut. Pe partea stanga cum se merge spre Cerna Sat este un loc amenajat pentru popas cu bancute portocalii si loc de parcare. Pe partea dreapta se vad doua indicatoare. Noi alegem pe cel marcat cruce rosie ce ne va conduce prin Cheile Tamnei in Crovul Mare.

Traseul urca 40 de minute prin padure. Intalnim aici doua izvoare amenajate de unde ne aprovizionam cu apa, in crovuri nu mai avem de unde. Din padure iesim in poiana Tamnei deasupra careia domina peretele de calcar alb si cerul albastru. Aici sunt cateva salase. Cineva chiar isi ingrijea gradina aflata departe de orice sursa de poluare. Facem stanga si urcam din nou prin padure pentru putin timp pana la intrarea in Cheile Tamnei sau Foeroaga Tamna. Facem un popas inainte de a intra in lumea calcarelor, admirand frumoasele privelisti ce se deschid spre muntii Cernei, dominate de trapezul varfurilor Vlascu. In fata noastra, de partea cealalta a Cernei, pe un crac ce urca din vale se vede clar poteca ce serpuieste spre catunul Scarisoara. Se vedea si biserica. O stiam doar din poze. In urmatoarele zile vom ajunge si acolo, dar asta e alta poveste.

Prin cheile Tamnei urcusul nu este foarte greu, fiind in serpentine, insa trebuie atentie la grohotisul de pe jos. Peretii aproape verticali imi amintesc de Valea Crapaturii din Piatra Craiului.

Cand s-au terminat cheile si asteptam sa vedem in sfarsit crovurile ne-am trezit din nou inconjurati de calcare. Pereti intregi cu lapiezuri. Abia dupa ce am traversat aceasta zona am iesit in Crovul Mare.

Te trezesti dintr-o data ca intr-un stadion. Fundul crovului este plat. Iarba tine loc de gazon iar tribunele sunt lapiezurile albe. Contrastraul dintre alb si verde creeaza o imagine placuta. Cativa pomi razleti parca vor sa te aduca la realitate sau sa te apere de crestele calcaroase ce te inconjoara.

Nu stiam ce sa fac; sa alerg, sa ma intind pe spate sa privesc cerul sau sa urc crestele sa vad ce este dincolo.

Marcajul cruce rosie continua traversand Crovul Mare apoi creasta muntilor Mehedinti, ajungand in satul Izverna. Va dati seama ca acest traseu chiar era (astazi mai putin) folosit de localnici pentru a se deplasa in Valea Cernei?

In partea stanga, cum am patruns in Crovul Mare, putem urca printre lapiezuri si ajungem in Poiana Mare apoi in Poiana Beletina. Noi cautam punctual galben, marcajul pentru crovuri si il gasim pe o stinca in dreapta. Urcam in saua ce desparte Crovul Mare de Poienile Porcului. Din ce urcam Crovul Mare se vede si mai bine conturat.

Ajunsi in sa se vad Poienile Porcului, o insiruire de 3 poieni despartite de sei cu lapiezuri. Prin aceste poieni te poti plimba pe fundul lor plat sau urmari marcajul ce te poarta pe curba de nivel pe partea dreapta. Noi am urmarit marcajul pentru ca pe fundul poienilor pasteau cativa zeci de cai. Aici erau si niste tauri de unde caii se adapau.

Citisem ca de aici, din Poienile Porcului, poti urca la un punct de belvedere spre Valea Cernei. Am inceput urcusul pe versantul de calcar fara a sti exact pe unde trebuie dar am nimerit. Am admirat Valea Cernei, florile si pinul de banat ce se rasfatau pe calcarele albe iar cand am privit inapoi spre Poienile Porcului unde ramasese sotul meu mi-am dat seama cat de inalte erau aceste creste. Sotul meu catarat si el pe o stanca se vedea mic, mic iar hergheliile de cai abia se mai vedeau.

A fost o zi frumoasa desi se anuntase cod galben de ploi si furtuna. Din ultima Poiana a Porcului am urcat in saua ce le desparte de Crovul Medved. Poiana de aici era inverzita si avea un copac cu o coroana foarte mare sub care ne-am asezat si am mancat.

Crovul Medved, cel mai mare dintre crovuri, l-am admirat de sus. Pe fundul lui pastea o cireada de vaci, se vedea o stana si o fantana care am inteles ca are apa potabila asa ca daca ramanem fara apa mai avem o solutie.

Traseul continua spre poiana Plostinoarele si Crovul cu Apa dar marcajul si poteca nu mai sunt asa vizibile pentru ca acestea sunt mai putin umblate. Cu o saptamana in urma doi turisti s-au ratacit pe acest traseu apeland in cele din urma la Salvamont, asa ca ne intoarcem pe acelasi traseu.

Avem ocazia sa vedem inca odata aceste frumoase forme de relief, crovuri, lapiezuri, pereti de calcalcar, pinul negru de banat ce se gaseste doar pe Valea Cernei si flora care nu lipseste din acest relief carstic.

A fost interesant, ceva ce nu am mai vazut pana acum. Daca ajungeti pe Valea Cernei nu uitati de Crovuri sau faceti macar virtual acest traseu cu ajutorul pozelor atasate.

Calatorii frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 7405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI