Week-end excelent la Herculane

TIPĂREȘTE

Sambata dimineata am pornit la ora 7 din Arad catre Herculane. La ora 10 si un pic deja eram in statiune si pentru ca am facut deja niste trasee de acasa am cautat primul punct de pornire catre Cascada Vanturatoarea.

Pot sa spun ca traseul incepe dupa ce ati trecut podul de beton peste Cerna dupa iesirea din Herculane catre Baia de Arama. Sunt acolo 2 cabane mai mari sau pensiuni, si dupa cea rosie porneste traseul destul de abrubt, destul de lung. Cam o ora jumate am tot urcat, cu mici opriri pentru a ne trage sufletul, a bea o gura de apa si bineinteles a admira peisajul, si pe masura ce ne apropiam am putut vedea chiar si cascada in toata splendoarea ei. Cand am ajuns la Cascada am fost foarte placut impresionati. Este foarte mare (aprox. 40 m inaltime), frumoasa, si foarte interesant faptul ca se poate trece pe sub cadearea de apa. Bineinteles dupa o gramada de poze, o pauza de o ora in care doar am admirat minunatul peisaj am pornit inapoi la drumul de pornire, langa pod unde am si lasat masina.

Dupa o gustare binemeritata am pornit catre al doilea traseu vizat Cascada Cociu (sau Ruset). Drumul catre Cascada Cociu (despre care am tot citit ca ar fi cea mai inalta din Romania, cu o cadere de 120 m) porneste de langa Crucea Ghizelei, un drum destul de prost indicat, pe care l-am gasit dupa ce am trecut de vreo 3-4 ori pe langa el, deoarece indicatorul se vede foarte slab si e plin de vegetatie crescuta peste indicator. Oricum, la iesirea din Herculane (catre Baia de Arama), dupa ce treceti de Crucea Ghizelei pe partea dreapta se afla o cadere de apa nu foarte mare dar este si un cap de pod, pe langa capul de pod trebuie sa urcati catre Cascada. Neaparat sa luati in seama ca acest traseu este foarte prost evidentiat, abia am gasit indicatoarele, iar dupa ce am parcurs o ora pe o poteca mai mult accidentata decat intretinuta ne-am dat seama ca nu mai putem inainta deoarece erau alunecari de teren (probabil nu cu mult timp in urma a fost o furtuna mare) si poteca e plina de pomi, crengi, bolovani peste care efectiv nu am putut trece deoarece terenul este atat de alunecos de la ploi ca pietrele o iau cu tine la vale. Si, deorece noi am plecat la relaxare nu la stress (in caz ca se intampla ceva nici semnal la telefon nu este) ne-am intors la sosea, si am plecat catre Cheile Corcoaia.

Cheile Corcoaia se afla pe drumul catre Cerna Sat din Herculane, cam la 18 km distanta. Drumul este cum sunt drumurile la noi, mai mult neamenajat si prafuit dar circulabil. Dupa ce iesi din Cerna Sat imediat se vede intrarea in Chei. Cheile Corcoaia sunt intr-adevar spectaculoase. Cu o lungime de doar vreo 150-200 m au totusi o frumusete extraordinara. Stanca se oglindeste in apa limpede careia ii vezi fundul... foarte frumos. Ar fi bine sa aveti incaltari adecvate doarece cheile sunt umede si alunecoase, nu e indicat sa le parcurgeti in sandale sau slapi. Dupa o delectare cu peisaje super am pornit inapoi in Herculane sa ne cautam cazare, doarece deja se facuse vreo 8 seara. Despre cazare pot sa va spun ca am gasit la o casa particulara la intrarea in Herculane, dar nu trebuie sa va faceti probleme - cazari sunt cu duiumul, depinde de pretentii si de puterea financiara, dar se gasesc cazari pentru toate gusturile si buzunarele. Pentru duminica am avut programate 2 trasee, una la Crucea Alba si una pe Cheile Tasnei.

Traseul catre Crucea Alba porneste din Herculane, de la sosea, este si parcare unde poti lasa masina. Urcusul este destul de sustinut, dar foarte bine semnalizat, cu bancute pentru cei ce vor sa-si traga sufletul si sa faca o pauza. Noi am facut cam o ora pana la Cruce ca mai la tot pasul am facut poze deoarece peisajul se schimba la fiecare pas, si e deosebit de frumos. De sus de la Cruce se vede toata statiunea si muntii din jur. Foarte frumos. Coborarea a durat doar 35 de minute.

Dupa vizitarea Crucii Albe am pornit pe Cheile Tasnei. Intrarea in Chei porneste de dinainte de Pensiunea Dumbrava care este la vreo 12 km din Herculane. Vis a vis de pensiune gasiti o parcare (pe dreapta) in care este si o cruce de lemn noua, nu se poate sa o confundati. Intrarea in Chei este bine semnalizata, la fel si tot traseul, care incepe cu un urcus foarte greu (nu as recomanda pentru copii), pe un teren destul de accidentat dar se poate parcurge cam in treisfert de ora (nu toate cheile, ci partea mai grea). Ajunsi in varf langa Crucea de fier te afli chiar deasupra cheilor, care iti ofera o priveliste nemaipomenita, se aude si vuietul apei din chei dar apa nu o puteam vedea din cauza vegetatiei. Drumul continua pe langa stanci inca cam o ora, cu coborari pe langa apa, locuri foarte frumoase si bune sa te racoresti din apa rece ca gheata si curata ca lacrima. Flori de toate culorile te intampina la tot pasul. Dupa parcurgerea drumului extaordinar de frumos, am ajuns in capatul Cheilor la o veche moara, functionala si astazi, in spatele careia se afla o cascada. Bineinteles dupa o pauza si o sedinta foto am pornit inapoi pe acelasi drum. Se mai putea merge catre o stana (cam 7 minute de mers) dar noi nu am mai mers deoarece era deja ora 4 si pana la masina mai aveam cam o ora jumate, iar pana acasa in Arad inca vreo 4. Bineinteles drumul inapoi l-a parcurs mai repede, dar tot cu pauze de fotografii ca nu te mai puteai satura de asemenea frumuseti... Cele 2 zile in care am fost la Herculane ne-au incarcat cu atata energie pozitiva ca sigur vom reveni si alta data, recomand cu caldura aceste trasee, mai ales daca sunteti amatori de plimbari ca si noi.

---

VIZUALIZĂRI: 2998 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI